Marina Nicolaev

Cristian Tudor Popescu a debutat in SF in 1984.
Cristian Tudor Popescu a venit prima oara, in tabara de creatie sf de la Strunga judetul Iasi in 1984 cu Maria Ghica (colega de serviciu cu el, din anturajul lui Gheorghe Bratescu si Alexandru Mironov). Dupa aceasta tabara, Cristian Tudor Popescu a debutat propriu-zis in cenaclul Solaris din Bucuresti, unde eram sefa de cenaclu (o conditie in plus pentru a fi sef de cenaclu era si aceea de a fi student, nu numai membru cu activitate, iar eu fusesem adusa de la cenaclul elevilor bucuresteni « Sagetatorul » de Alexandru Ungureanu), cenaclu pe care a inceput sa il frecventeze.

Cristian Tudor Popescu trebuie sa isi aminteasca foarte bine acest eveniment. Mai ales ca a fost criticat fara menajamente. A venit cu o povestire de nivel scazut, chiar daca mai tarziu a inserat-o in primul sau volum : Planetarium, editura Albatros, 1997, redactor Constantina Paligora, si ea membra in cenaclul Solaris.
Cine a fost insa cu volumul sau la Conventia europeana sf de la Montpellier, unde a primit premiul, este alta poveste, pe care o stie perfect...

La Strunga 1984 a fost difuzat prima oara in Romania filmul \"Shining\" al lui Stanley Kubrick cu Jack Nicholson in rolul principal. Cenaclurile SF beneficiau de filme cu circuit inchis: astfel, la Casa Studentilor « Grigore Preoteasa » din Bucuresti se difuzau duminica dupa orele de cenaclu intotdeauna filme care nu ajungeau pe marele ecran decat rareori.

Regret ca nu m-ati remarcat la Conventia de la Lugoj (dar vad ca isi aminteste Laurentiu Nistorescu), am expus la sectiunea de arte plastice.
S-au dat cu acest prilej, ca de obicei, o serie de filme importante care nu rulau pe marele ecran. La prezentarea filmului \"Experimentul Philadelphia\", am stat langa domnul Prunariu.

In anii \'80, la Consfatuirea de la Timisoara, unde participau profesionisti dar si amatori, s-a hotarat sa se dea o mai mare importanta sf-ului si mai ales tinerei generatii. Din acest moment,se poate vorbi in egala masura despre Generatia 80 a sf-ului romanesc atat in literatura cat si in arta si datorita acestei decizii luate la Timisoara in 1980, unde printre cei tineri s-a remarcat ca lider Dan Merisca.
La acea ora, erau doar cateva cenacluri sf tinere, de forta, majoritatea pe langa casele de cultura studentesti: Solaris Bucuresti, HG Wells (Casa de cultura a studentilor Timisoara), Henri Coanda Craiova, si nu cel din urma, Quasar Iasi cu Doru Pruteanu, Dan Merisca, Lucian Merisca, George Ceausu, Dan Petrescu samd. Fenomenul sf s-a amplificat.

P.S. Am pastrat mult timp o faianta imprimata cu sigla Consfatuirii de la Lugoj (mai tarziu dupa 90 s-au numit Conventii, sau RomCon-uri).
Va mai amintiti? Le-ati dat ca suvenir participantilor.

Foarte interesant programul Târgului Internațional al Cărții de la Ierusalim – Ediția a 25-a. Sunt convinsa ca vei fi si tu prezenta alaturi de ceilalti. Felicitari tuturor participantilor!

Nostalgia nu este decat efigia unei dureri cronicizate. Un desemn tatuat pe suflet, invizibil celorlalti, o trecere inevitabila cat o noapte amara de umbre: \"ce noapte îmi ești iubitule îi spuneam și cum știi să mă dori/ce religii mai vrei să adopt ce tâmpenii ce riscuri ce moarte/ce umilințe/uite mâinile mele naive oare de ce nu le urăsc/te-au mângâiat până când s-au făcut niște umbre de porumbei\"
Poezia Silviei Caloianu poarta grifele unor dureri numai de ea stiute, simetric, heraldic, etern. I se cuvine sa-i ducem inapoi verdele si speranta, in asteptarea blonda a primaverii.

Multumesc, Silvia!
De altfel „Eu nu pictez imagini ci idei” spune artistul.

Mircea Nicolau este un artist complex cu un palmares impresionant atat ca scenograf cat si ca pictor.
\"Port foarte des cu mine imaginea Bucureștiului meu\" este o declaratie intima, de maxima intensitate, imi suna mereu prin ganduri. Pentru ca Mircea Nicolau a ramas si ramane in adancul inimii sale, Roman, un Poet al imaginilor si ideilor.

In general, in Occident, asociatiile, uniunile samd FUNCTIONEAZA in interesul tuturor...

Nu ezitati sa vizitati expozitiile organizate in Romania ale acestui artist!

PS De precizat ca doar anumite lucrari si anumite fotografii pot reproduce in aceste interviuri pe care le realizez, din considerente clare ale legii drepturilor de autor.

Si totusi Luana Zosmer a vrut sa ne vada - pe fiecare sau pe toti sau pe rand - impaturind cu grija ziua in asteptarea lacrimilor. Si din ele si-ar face lumanare la capataiul cuvintelor. Sa-i iluminam drumul!
(Mie imi umbla dimineata la 6 pe desktop...Dar cine, cine m-ar crede?!?)

Hei Luana! Viata e un munte de lacrimi! Cine a crezut altceva?!?

Un gest deosebit este cel de a-i dedica un poem. Sigur, ar zambi...intr-un anume fel, inca nedefinit pentru fiecare dintre noi.

Acord Luanei Zosmer stelele pe care le merita acolo printre stele...
Am fost profund impresionata de cancerul ei de care nu am stiut nimic.
In ciuda multor divergente pe care le-a avut (cu altii), Luana Zosmer a avut un real talent, aproape coplesitor.

Ultima sa postare din 17 decembrie 2010:

Azi dimineata dupa ce-am aflat ca mi s-a nascut nepoata (la ora 7 la noi 9 la ei din cauza lui Ishai si-a lui Yom Kipur) legaturile-n creier mi s-au balanganit si mai tare. Nu prea mi-am gasit locul m-am tot invirtit de ici colo pina a venit barbatu-meu de unde-a fost si-am plecat, aveam intr-adevar o gramada de treburi de rezolvat. Primul drum a fost la Berlitz, celebra scoala de invatat limbi straine. Sa invatam rusa cum se cuvine, asta-i scoala serioasa, Harwardul limbilor straine. Ete scirtz, Harward acuma, bey, io din x ani de scoala am practicat in mare vreo g ca-n rest ori nu m-am dus ori m-au eliminat pentru buna purtare, vii acuma sa faci impresie cu Harward, Berlitz si-alti timpiti. In tra asta totu-i un cacat superficial .O sa ne invete sa zicem harasho noi o a le zice pfoi mati si s-a terminat romanul. Am o prietna carea invatat Cervantes, stie ea spniola cum stiu ei hiza in maniuri. Da-i dracu. Daca-i ceva de capul lor mergem, daca nu invatam frumos in carte si-o sa vorbim o rusa de cad rusii in coma daca nu-s deja in coma (alcoolica).
Mergem noi, gasim scoala minune ; la un ghiseu una rinjita ii da lui barbatu-meu un formular, barbatu-meu il completeaza corect. Eu nu mai completez nici un formular de cind cu alea completate care erau cit pe ce sa ma faca rond de patrunjel.
Stam si asteptam citeva minute apare alta rinjita si ne invita intr-un birou.
Eu sint dracu stie ce-a zis si voi sinteti?
Eu nu sint tu si barbatu-meu sa se prezinte singur.
Nu stiu de ce mi-a cazut strimb de la inceput.
De ce vreti sa invatati rusa ? intreaba tipa.
Ha ?
Io De ce vreti sa invatati rusa repeta vita.
Pai stii, de fapt eu vroiam sa invat gimbasi si n-am putut.
Pai nu exista asa o limba, zice timpita.
Pai de-aia n-am putut.

Ca sa evite un conflict, barbatu-meu i-a explicat cu aproximatie de ce vrem sa invatam rusa. Aia ma privea ca pe o bomba cu intirziere si se tot dadea cu scaunul pe roti inapoi, n-are idee ca nu pot s-o musca fiindca dintii mei laterali is buliti. Femeia s-a pus pe explicat, ca exista cursuri particulare, adica numai barbatu-meu cu mine si cu profesoara si exista cursuri comune unde mai sint citiva idioti ca noi, nu multi, vreo patru cinci.

Ma dau mai aproape si-o soptesc, auzi tu, tie ti se pare ca dupa 2000 de ani de convietuire as vrea sa-mi mai petrec inca trei ore pe zi cu barbatu-meu si sa invat limba rusa cintind? V-ati timpit. Ia-l dom’le pe el la Odesa si invata-l, du-ma pe mine la Sankt Petersburg si mai vorbim.
Ca sa evite si el conflictul, barbatu-meu a intrebat de pret.
Cursurile particulare adica numai voi doi si profesoara costa 6900 de sh de persoana in vreme ce cele comune costa 4600 sh de persoana.
Asta include dormitul si micul dejun sau eventual si masa de seara? E cum se zice BB sau half ? Imi pare rau dar cred ca cineva aici ar urma sa fie idiot si din intimplare azi nu sint eu ala.

M-am sculat de pe scaun si-am plecat. Imediat a venit si barbatu-meu dupa mine. Fara comentarii. Am intrat jos la libraria Steimatzki si-am cumparat un curs de invatat ruseste.
Cine o sa invete ruseste? presupun ca Goldie si Poupee ca pe Choko azi l-a dus inapoi.
M-am tot invirtit de nebuna prin casa, iar m-am uitat la poza Anabelei, iar am incecat sa pictez sa desenez s fac ceva. Nimic nu se lega decit privitul pozei. Asa ca m-am dus sa ma culc. A revenit si barbatu-meu cu masina plina de gainat, Choko, am mai povestit se caca in volta.

Si-afara ploua, tuna si fulgera, Goldie nu stia unde se se mai ascunda. Prima ploaie de anul asta. Fie binecuvintata. Am dormit o ora si-apoi au venit noile poze de la Dan,iar am cazut in extaz si n-am facut nimic (de parca inainte facusem ceva). L-am rugat pe barbatu-meu sa-mi taie niste scinduri pentru totem, a adus un fierastrau foarte interesant, cred ca are vreo 100 de ani, dar mi-a prins privirea interesata si l-a ascuns.
Nici o problema, il gasesc eu duminica ca nu-s pea multe locuri de ascuns in magazia aia a lui. Totul iti cade oricum in cap. In afara de drujba, care-i la indemina.

Cam asta-i ziua de azi, miine mergem sa cumparam asternuturi pentru Leo are si niste haine, plus ca leo a crescut si are nevoie de un scaun mai mare pentru masina ca-i atirna picioarele afara si-l enervaza. Mai vedem noi ce cumparam. Luna viitoare imi vin cuscrii si tre sa-i primesc ca lumea nu toata lumea e invatata cu asa de nebuni :) La sfirsiul lunii plecam la moscova chiar de-ar fi sa mor, nu, nu vreau linga Lenin, fac urticarie post mortem.


...Nu pot decat sa reproduc ultimul mesaj lasat la scurt timp dupa ce a aflat ca a trecut Dincolo:

\"draga mea Hanny,
aveai atat de mult talent!
ti-am spus candva sa scrii scenarii de film, asa de rau imi pare!…ai fi reusit!
regret trecerea ta atat de nemiloasa si neasteptata pentru mine, ai/am lasat atatea randuri/ganduri neterminate!
Fie ca amintirea ta sa ramana in sufletul tuturor!\"

cădea lumina și tăia felii-felii din viața mea de dor de dumneata - ningea
...cand iarna impatureste spre pamant fulgi tematori de zapada, zboara printre oameni o lacrima inghetata de Poet.
și curând o altă pasăre prin om zburând inchide cartea semnelor prin livezile amanetate pe termen lung...
Bravo!

In 1990, \"pentru Editura Hercules ilustreaza Zengö ABC, un abecedar muzical, editat in 100 000 exemplare, un adevarat best-seller la scare Ungariei!\"...Practic, Livia Rusz a reusit in Ungaria!
Multumesc, Ioana si eu eram fascinata de Cipi si de prietenii lui: Cucuci Afonul, Cumatrul Urs, Ariciul tata samd...

Angela Nache Mamier este o Poeta angajată, o militantă a versului, care merită aplaudată la scena deschisă a Literaturii:
http://www.agonia.ro/index.php/article/1829593/Angela_Nache_Mamier_%E2%80%93%C2%ABDolor%C2%BB

Un crochiu in fuga intre doua trenuri de gelatina si nostalgice semne geometrice ale sufletului: \"pe un peron așteptând nuștiuce
nu sunt eu într-o haină roșie între liniile paralele strălucitoare\"
Titlu sugestiv subliniat cu rosu la extemporalul dedicat inimii: un rău alungat e înlocuit de un bine instabil. Fain.

La multi ani, Ioana!

Ilustratorii de carte, de ziare, reviste, de almanahuri, caricaturistii, autori de vignete, desene animate, sau ilustratorii de sf (gen literar si artistic atat de contestat la noi multa vreme) toti acei artisti plastici neluati in seama indeajuns...au fost de multe ori acceptati cu greu in cadrul uniunilor de creatie, la grafica publicitara (!) in cel mai fericit caz. Acest gen este serios abordat in alte locuri, profesionist de toata lumea.

Sunt convinsa ca vor fi si alte editii completate si adaugite, autorii chiar va invita sa ii contactati cu idei, propuneri, colectii etc. pe site-ul: http://www.salonbd.ro/ unde cred ca se poate si comanda acest volum de exceptie.

Multumesc pentru lectura!

...

Vorbiti de frica...
Nu am inteles din articolul dv. cum se numeste primarul din Tg. Jiu...
Nu are nume??
Cine raspunde de cultura in judet?
\"Receptarea vieții culturale de la Tg Jiu este atât de greoaie\" pentru ca nu puneti lucrurilor pe nume!

promitator:
\"vino cu mine doamnă în alb
de mesteacăn de piatră stoarsă pe dinăuntru(...)
vino cu mine și iartă-mă dacă plâng astă seară
cu margarete albe la urechi
grădina ta mi se așterne lin sub pleoape
ca o nălucă
mnemosyning \"

Virgil Magherusan este un artist deosebit de talentat, am toata admiratia, de-altfel are un palmares iesit din comun ca medalii si premii.

Da, am multe interviuri si articole dedicate artistilor romani si publicate in ultimii 10 ani, trebuie sa ma gandesc.

Multumesc de trecere!

Personaj enigmatic compozit(precum Denys van Alsloot, ratacit prin marile lui Canaletto), Elian are intotdeauna un arsenal de imagini-poveste in fiecare din tablourile aduse in sala oglinzilor interioare dintr-\"o lume care se termina la capătul nostru/mereu aceeași lume cu ceasornicul oprit la jumătatea nopții\".
Finalul dezvaluie esenta intregului \"cât de frumoși sunt oamenii care pleacă/în urma lor se ridică mereu o lumină/și apele prind a străluci limpede fără de teamă/cât de frumoși sunt oamenii când devin strălucitoare corăbii în larg\" precum lagunele inocentei noastre.

Gradinile cerului inzapezite isi ridica ziduri funerare de cetate neagra din spaimele noastre cotidiene cu durere si disperare: \"ce povară/de parcă aș duce un mort pe brațe și nu aș avea cui să îl las si neputinta/de parcă aș fi eu însămi mortul din brațele mele\" pentru ca stim deja sensul curgator al Stixului crescut prin carnea efemera, inevitabil, Inceputul si Sfarsitul laolalta al pasarilor din noi muribunde prin iarna dezvelita de sensuri \"și nu aș găsi o liniște mai încăpătoare\" decat acolo la capataiul lumii in descompunere. Povara semnelor devine maligna, fiecare isi leapada neputintele in virtual, ca intr-un ocean imens greoi al asteptarilor pierdute. Sperantele se aneantizeaza in plina iarna cu \"o pasăre mică înghețată pe zăpadă\", devin inerte, irecognoscibile. Si atunci da, da, \"sigur doriți să navigați în altă parte\".

Cei care locuiesc $n orasele mentionate si au vazut sculpturile maestrului Virgil, sunt rugati sa ne trimita cate o fotografie a acestor lucrari in vederea includerii lor intr-un album. Artistul se va bucura deosebit de mult.

Este o carte-document extrem de importanta cu cat majoritatea din materialele prezentate sunt din arhivele fostei Sigurante din Romania precum si din arhivele Vaticanului.
De altfel, e cunoscut faptul ca nu intamplator Rabinul-Sef Alexadru Safran a fost invitat la Vatican de catre papa Ioan-Paul II care i s-a adresat vorbind despre evrei: \"Voi nu sunteti numai fratii nostri mai mari ci sunteti si fratii nostri iubiti\".
Un interviu deosebit referitor la aceasta carte puteti asculta aici: http://www.franceculture.com/emission-maison-d-etudes-maison-d-etude-iancu-2010-09-19.html
Angela, multumesc pentru atentie!