Marina Nicolaev

Adaug cele două coperți ale volumelor scriitoarei Mihaela Malea Stroe, cu felicitări pentru publicarea lor!

Anotimp fără nume


7x7 poeme de iubire


Pentru Angela Nache Mamier, toată considerația pentru această incursiune în irealul cotidian al Poeziei!

Domnule Guga, vă rog să contactați http://cenaclulpaveldan.wordpress.com/2009/02/26/concurs/
Sunt absolut convinsă că timișorenii vor fi interesați să completeze istoria cenaclului cu datele pe care le dețineți.

Un fel de a fi locuit(ă) de propriile naufragii, de a fi macerat(ă) pe dinăuntru până când \"eu am rămas aici nemișcată/cu tot zborul înlăuntrul meu.\" asumând inevitabilul.
O decriptare lirică a universului interior, ceva ce îmi declanșează resorturile ideatice legate de \"Sweet Bird of Youth\" a lui Tennessee Williams și de un poem al Biancăi Marcovici \"Pactul eșecului\".
Un poem realmente reușit.

Cristina Climov, te-aș întreba sincer, amical, în primul rând, ce te-a determinat să te ocupi de arhitecții lumii, de dincolo și din \"frumos Bucureștiul acesta\"??!?
În al doilea rând, nu mă pot abține să nu îți spun că acest text lezează breasla arhitecților, prin umorul involuntar, penibil, ca să nu spun altfel.
La strofa asta
Nebuni ținându-se de mână îi colindă ființa
îi măsoară zâmbetul ori puterea privirii
poate vor ajunge așa mai aproape de Soare
ori mai aproape de tăcerea aceasta în care
se nasc necontenit arhitecții.
chiar mi s-a făcut rău...de râs.

Ai o viață întreagă să îți găsești adevărata vocație...

Poem în proză, parabolă.
\"Fetița Desculță de ciorăpei\" vine ca o extensie filosofică a \"Fetiței cu chibrituri\" uitând să ne spună că nu, nu e ceea ce credeți, dragostea nu schimbă pe Nimeni.

Interesant ca mesaj subliminal este alcătuirea propozițiilor cu majuscule în interiorul textului, ce reușește astfel să accentueze ideea și să îi dea un contur organic, nu numai vizual aldin.
\"DE CE\" se naște prin cezariană în viața de toate zilele.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

La Cluj s-a scris întotdeauna altfel Poezia.

Mulțumesc.

Poemul generează exponențial o imagine surealistă asupra morții, șocantă poate, ce amintește ca impact emoțional de poezia Angelei Nache Mamier \"mon père sur la route traversière\" (și eu găsesc, și poate nu numai eu, o teribilă asemănare spirituală între cei doi poeți), - această dislocare violentă de ființa dragă sub amprenta unui exil interior/exterior feroce - și de pictura lui René Magritte \"Golconde\" sau chiar de cea a pictorului Dărăștean (\"The Mirage Time\" - http://www.darastean.com/Dag/99_99.html) pe care îl recomand ca un surealist român contemporan de excepție care nu ar trebui să lipsească din nicio casă și care are succes în Olanda, mai ales).

Titlul e straniu pentru că duce la o interpretare numerică bizară, diabolică, nu e doar un simplu titlu... (observ chiar și asta e o coincidență stranie, asemănarea titlului cu link-ul lui Dărăștean)...

Textul acesta nu e doar o poezie (și aici amintesc de ceea ce René Magritte însuși spunea \"Il faut que la peinture serve à autre chose qu’à la peinture\";) nu este o poezie ci proiecția unui bocet remanent malign generalizat în toate fibrele, este durerea inexprimabilă, incontrolabilă ce devoră total interiorul sufletesc.

O lume aparent inversată a simțurilor, a poemelor vii, organice, parte din trupul mamei sfâșiat și sfâșietor pe care le găsim impregnate în structura cromozomială (estetic vorbind) a autorului \"eu îmi răsfoiam poemele/împiedicat de pielea mea/de pantofii mamei/pe care i-a pierdut mergând/pe urmele noastre/în timp ce-i purtam sicriul/pe umeri\", împietrită lacrimă într-un Poem de mare profunzime.

Doamna Angela Furtună nu este arhitect de profesie.
Discursul domniei-sale este clar: \"În cazul de față, însă, mă interesează autoarea (stimabilă și aplecată cercetătoare româncă) și tema (care se circumscrie și domeniului meu de teză, anume est-etica scriitorilor).\" .

Domnule Dan Mureșan, ați citit poeziile colegului dumneavoastră Paul Blaj? Cred că nu. V-aș recomanda.
Pe urmă, vom încerca să înțelegem împreună \"de ce să iubim bisericile lustruite de genunchii oamenilor simpli?\"

Magda Cârneci lansează în 12 februarie 2009 \"TROIS SAISONS POETIQUES\" la P.E.N. Club français din Paris.
Îi urăm succes alături de Marie-Claire Bancquart, P.E.N. Club français și La Nouvelle Pléiade!
Iată un destin de excepție!

Temelia unei lumi \"se poate traduce în orice religie\" pentru că în fiecare om se zidește o porție de dumnezeire pe care o conștientizează sau nu \"porția mea de ceață urcă spre clopotniță cu furia unui râs isteric/ca o zăpadă cenușie trecând inutilă în sicriul de apă din martie\" (element de echilibru major în construcția poemului).
Finalul este foarte bun, prea adevărat \"nimeni nu tremură la o iluzie, doar ele suferă pentru ele, reușind\" și închide practic, cercul mnemonic.

Este o carte de nota 20, elaborată cu talent și eleganță, și cu un titlu excelent. Sper să fie apreciată la valoarea literară pe care o are.
Bravo!

Am citit volumele doamnei Angela Nache Mamier și pot spune că este o poetă talentată cu o dublă șansă de exprimare și în franceză și în română. Ceea ce vă asigur, nu este deloc puțin. Cel mai greu este de a-ți traduce perfect propriile texte astfel încât să aibă rezoluția stilistică identică.
În Franța este considerată o poetă de mare ținută (referințele critice despre opera ei sunt excelente), în România nu este uitată. De curând, revista \"Vatra\" din România a publicat din creațiile domniei sale.
Dorința ei de a fi prezentă atât în mediul cultural din România cât și cel din Franța este absolut legitimă, pentru că este o Voce.
Nu mă interesează cine este editorul care a sugerat încadrarea acestui text la \"Atelier\". Și nu mă interesează argumentele.
Consider însă că obiectivitatea acestuia este alterată.
Și nu numai din simplul motiv că domnia-sa editorul în cauză (indiferent cine e) nu are nici anii de cenaclu și nici numărul de volume publicate și nici premiile echivalente cel puțin, cu ale doamnei Angela Nache Mamier. Nu are notorietatea, și este punctul meu de vedere personal.
Ioana Geacăr a dorit să ridice această problemă și prin protestul de a oferi o stea textului, chiar dacă nu era regulamentar.
Nu demult Ioana Geacăr a făcut recenzia la unul din volumele Angelei Nache Mamier și cunoaște perfect traiectul liric al poetei.
Angela Nache Mamier va continua să publice cu sau fără acest con de penumbră acordat pe un site literar din România.
Angela Nache Mamier are ferestrele deschise spre Poezie.
Acest drept nu i-l ia decât Dumnezeu, vă asigur.

Un pasaj subtil - metaforă! - ce-și poartă elegant culorile aerate ale oceanului.
\"Orașul nu merită versuri.
E monstruos, e uriaș.
De pe coastele sale uscate de secete,
Ce ironie,
Se vede oceanul plin
Ca o găleată cu ochii albaștri.\"

Un peisaj ce se reflectă în interioritatea atemporală a inimii.
Călătoriile impromptu în jurul propriilor mecanisme sentimentale au întotdeauna un autobuz albastru.

Mulțumesc tuturor.

Luna ianuarie are o semnificație deosebită pentru Magda Cârneci.
Această prezentare a cărții (unul dintre studiile bine realizate în domeniul istoriei artelor) am reluat-o în limba română pentru a-i spune și eu, alături de ceilalți, \"La mulți ani, Magda Cârneci!\".

Indirect, sau poate nu, mi-am amintit de \"Rebel fără cauză\" și de inegalabilul James Dean...(http://fr.youtube.com/watch?v=Scn1W8hQcdw&feature=related)

Rebelul autentic nu mai există, din păcate.

mare atenție la clișee (nu le mai enumăr)
și la expresii de genul:
\"timpul oprit\"
\"trupul a murit\"
...

În acest caz, îți voi trimite, dacă vrei, o mică bibliografie. Succes!

Nu m-am putut abține să nu subliniez și eu acest aspect (poate fiind mai în cunoștință de cauză decât alții însă fără orgoliu - doar constatam...) pe care Magda Cârneci îl dezvoltă mult mai mult undeva pe la pagina 236, unde amintește în subcapitol de \"Artistul de Stat\" și rolul acestuia în sistemul totalitar. În finalul cărții cele două sisteme sunt comparate, definindu-se atât \"arta dirijată\" cât și \"arta liberă\".