99*

figura exponentiala MAMA ,care pare a fi în căutarea regăsirii a ceia ce cândva i-a aparținut, și ale căror urme sunt încărcate cu poeme care sunt destinate de a-i păstra imaginea , cât și rolul său avut în cursul existenței fiilor.
La trecerea în neființă doar trupul este cel ce pășeste în lumea umbrelor,căci parte din ceia ce viață ți-a dat continuă să existe, prin însăși eistența celora pe care i-a procreat.\"Poemele umide\"poate semnifica lacrimile care îzvorăsc din suflet sau din ochi pe motiv al pierderii iubitei mame.

iti multumesc pt trecere si pt eforturile tale de-mi intrepreta poemele.
mă bucură prezenta ta aici.

la multi ani si viata plina de iubire

Djamal

Djamal,multumesc pentru urarea de: La multi ani!Cum am sărbatorit 32 de ani pe 10.02,am rămas surprinsă de faptul că nici un familiar,frați și cumnați si nici mama nu m-au sunat,deși nu se aflau în această împosibilitate,mi-am scris o poezie,mi-am dedicat-o,îți recomand citește\"Vântul,emisar al tatălui meu\".
Multumesc pentru gând!

dar adanci, asa vad eu poemele tale, djamal.
si, desi nu prea am lasat commenturi in ultima vreme, de citit, te-am citit si te citesc tot timpul, fiindca imi place foarte tare cum scrii.
de data asta, fiindca poema asta a ta m-a atins foarte tare, m-am decis sa-ti si spun asta.
m-a cutremurat imaginea mamei care mergea pe urmele fiilor, ce-i duceau sicriul pe umeri.
o sa-ti rasfoiesc in continuare poemele, atat de cuminti si de frumoase.
cu placerea lecturii,
anca

Poemul generează exponențial o imagine surealistă asupra morții, șocantă poate, ce amintește ca impact emoțional de poezia Angelei Nache Mamier \"mon père sur la route traversière\" (și eu găsesc, și poate nu numai eu, o teribilă asemănare spirituală între cei doi poeți), - această dislocare violentă de ființa dragă sub amprenta unui exil interior/exterior feroce - și de pictura lui René Magritte \"Golconde\" sau chiar de cea a pictorului Dărăștean (\"The Mirage Time\" - http://www.darastean.com/Dag/99_99.html) pe care îl recomand ca un surealist român contemporan de excepție care nu ar trebui să lipsească din nicio casă și care are succes în Olanda, mai ales).

Titlul e straniu pentru că duce la o interpretare numerică bizară, diabolică, nu e doar un simplu titlu... (observ chiar și asta e o coincidență stranie, asemănarea titlului cu link-ul lui Dărăștean)...

Textul acesta nu e doar o poezie (și aici amintesc de ceea ce René Magritte însuși spunea \"Il faut que la peinture serve à autre chose qu’à la peinture\";) nu este o poezie ci proiecția unui bocet remanent malign generalizat în toate fibrele, este durerea inexprimabilă, incontrolabilă ce devoră total interiorul sufletesc.

O lume aparent inversată a simțurilor, a poemelor vii, organice, parte din trupul mamei sfâșiat și sfâșietor pe care le găsim impregnate în structura cromozomială (estetic vorbind) a autorului \"eu îmi răsfoiam poemele/împiedicat de pielea mea/de pantofii mamei/pe care i-a pierdut mergând/pe urmele noastre/în timp ce-i purtam sicriul/pe umeri\", împietrită lacrimă într-un Poem de mare profunzime.

mă bucură vizita ta, îți mulțumesc de trecere și pt acest elaborat com.

cu stimă

mă bucur că ai trecut pe aici, îți mulțumesc pt aprecieri sperând să fiu mereu la înalțimea așteptărilor.

să fii iubită