Poezie
Arhitecții
1 min lectură·
Mediu
Luați mai bine toți arhitecții lumii
ascundeți-i pe undeva prin buzunare
căci vor veni cu siguranță
și vremuri mai grele
Nu-i chinuiți și nu le rupeți mâinile
mersul lor ar putea să fie poate un pic mai legănat
păstrați-i cu apă și cuvinte puține
până la noi ordine provizorii
E frumos Bucureștiul acesta
cu amanți care-și țin în mâini viitorul
cu scări rulante sau simple înalte
care nu fac decât să coboare mereu.
Păstrați mai bine arhitecții aceia
pentru vise și pentru iubire
să le dea lor formă sau volume
căci orașul rămâne al nostru oricum.
Nebuni ținându-se de mână îi colindă ființa
îi măsoară zâmbetul ori puterea privirii
poate vor ajunge așa mai aproape de Soare
ori mai aproape de tăcerea aceasta în care
se nasc necontenit arhitecții.
023.144
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina. “Arhitecții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-0019622/poezie/1824810/arhitectiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, e un text weird.
poate că e vreo meta-metaforă în spatele ideii de arhitect, vreo tâmpenie new age ceva... adică o fi \"Arhitect\", în loc de \"arhitect\", dracu știe. pun pariu că persoana care a scris textul crede că știe ce e ăla un arhitect, dar - ca majoritatea românilor - habar n-are.
poate că e vreo meta-metaforă în spatele ideii de arhitect, vreo tâmpenie new age ceva... adică o fi \"Arhitect\", în loc de \"arhitect\", dracu știe. pun pariu că persoana care a scris textul crede că știe ce e ăla un arhitect, dar - ca majoritatea românilor - habar n-are.
0

În al doilea rând, nu mă pot abține să nu îți spun că acest text lezează breasla arhitecților, prin umorul involuntar, penibil, ca să nu spun altfel.
La strofa asta
Nebuni ținându-se de mână îi colindă ființa
îi măsoară zâmbetul ori puterea privirii
poate vor ajunge așa mai aproape de Soare
ori mai aproape de tăcerea aceasta în care
se nasc necontenit arhitecții.
chiar mi s-a făcut rău...de râs.
Ai o viață întreagă să îți găsești adevărata vocație...