Poezii

Cerul se îmbracă de nori ca un corp de femeie pudică soarele e sânul ei stâng acoperit mereu cu cerneală albastră în brațul drept ne ține pe noi toți și o singură dată ne scapă printre

Închideți acum geamul vă rog e suficient fum între pereții aceștia încât să ne simțim dinții amari și pietroși încât să ne plutească mâinile și să ne caute lumina să o vezi în rochia ei

Pantofii noștri au găuri în tălpi căci am umplut cu ele gropile mărunte ale Universului ne rămâne de azi să mergem cu atenție să nu udăm nimic să nu atingem puncte prea sensibile ori poate prea

Luați mai bine toți arhitecții lumii ascundeți-i pe undeva prin buzunare căci vor veni cu siguranță și vremuri mai grele Nu-i chinuiți și nu le rupeți mâinile mersul lor ar putea să fie poate

Bob Marley cântă de azi o serenadă florile din fața blocului au căpătat forme îngerești nu râdeți nu le batjocoriți aripile lor cresc repede și unic pe alei sunt scrise cuvinte de dojană un „Tu”

Am uitat cum e să fii îndrăgostit. Cum e să simți puterea în tine Cum e să cauți… să găsești… să atingi… imposibilul. Și doare. Am uitat cum e să iubești, Sau ce-nseamnă viața. Am uitat cum