Iarna, cînd plouă,
melcii ies din găoacele spiralate
ca să-și ude coarnele de rubin.
Tocurile pantofilor de damă
le strivesc plămînii,
treptat, treptat,
ca o picătură chinezească,
pînă se
Mi-au tăiat elanul
cu un cuțit de vînătoare.
Întîi l-au înjunghiat în gît
ca să moară mai repede,
dar elanul se zbătea încontinuu
ca o lespede
sub rîuri.
Apoi cu un pistol
sau o pușcă,
nu
Un gol peste inimă, timpul nostru
adoarme încet. Odată cu el, noi
și umbrele noastre pe bloc.
În ochi îmi roiește glasul tău
când mă strigi, pădure în jurul copacilor vii.
Pe-nserat ne facem
Poate că
lemnul își iubește
răsuflarea,
lumina din mesteceni
rumegă tăcerea
cu adieri de zbor,
nopțile sunt vise
când sorb din
coarde înnorate,
azur vremelnic
lunecând prin
gânduri reci de
De cînd și ultimul bătrîn,
de la numărul 89,
și-a dat duhul,
străzii mele i-au crescut aripi.
Azi-dimineață cînd m-am trezit
era o ceață insuportabilă
și simțeam că nu mai pot vorbi,
ca
Focul focului s-a plimbat
într-o barcă plină cu vietăți,
tristele figuri ale asinilor
transfigurați de hipercub,
își scurg cimentul efemer
din pleoape.
In roua gazoasă,
reactoarele urlă
Salfontul stă pe bancă, în parcul unu. In parc nu era nimeni. Din stînga rigolelor de canalizare se auzeau glasuri de animale, probabil cîini, care jucau poker, un joc kitsch, fără criteriii
Ne despart
Șapte sute patruzeci și unu de mii patru sute șaizeci și nouă
de pași.
În fiecare seară,
Între obrazul tău drept
și umărul meu stâng
Trec păsările dinspre iarnă spre vară,
Apusul
S-au scurtcircuitat
copacii
azi-dimineață
îi spuneam
Venerei
în parcul mut
te iubesc
și frunzele lor
curentate
în spatele nostru
ploaia
în fața noastră
potopul
ai căzut în
MT