Poezie
Gutenberg
1 min lectură·
Mediu
Iarna, cînd plouă,
melcii ies din găoacele spiralate
ca să-și ude coarnele de rubin.
Tocurile pantofilor de damă
le strivesc plămînii,
treptat, treptat,
ca o picătură chinezească,
pînă se prefac în hîrtii
pe care sunt desenați
munți, frunze, pajiști înflorite
și alte locuri pe care melcii
le-au mirosit
într-o viață anterioară
vieților risipite
043812
0
din găoacele de nil spiralate,
apar alți melci-
cu antene adânci de papirus-
ca să-nvârtă pe degete,
vedele de grădină-
a fost odata ca niciodata-
printre tocuri și boauri și pene,
grindina,
ca un înger cu șperaclul în mană
deschid o ferestra
treptat, treptat,
se prefac în hîrtii
luna, munții, frunzele,
și alte locuri prin care melcii
au poposit
într-o viață anterioară
clipelor risipite
mărturie pentru toate acestea, aduc vouă,
cea mai frumoasă salată
cuaromădevisgutenberg.