Poezie
Elanul
1 min lectură·
Mediu
Mi-au tăiat elanul
cu un cuțit de vînătoare.
Întîi l-au înjunghiat în gît
ca să moară mai repede,
dar elanul se zbătea încontinuu
ca o lespede
sub rîuri.
Apoi cu un pistol
sau o pușcă,
nu știu bine ce era,
căci ochii mi-erau împăienjeniți
de fluturi cap-de-mort,
i-au zburat creierii,
dar elanul meu
continua să trăiască
pe harpa îngerească
și la un moment-dat
chiar l-am auzit
șoptindu-mi
o poezie de granit,
cred că se referea la noi
cînd spunea că
și frunzele au un sfîrșit,
bietul elan cu ochii blînzi.
Acum pe bolta cerească
să privești elani noaptea
e o virtute pe care puțini
și-o pot permite
în universuri nimicite
de praf
024.144
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Tănase
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Tănase. “Elanul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-tanase/poezie/158593/elanulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MTprobabil.......
0
Ideea este foarte interesanta,se mai putea lucra in schimb textul.
Tenta asta putin prozaica consider ca este bine venita aici,la fel si iluzia de elan cu alt inteles decat acela zoologic.
De partea cealalta,intrarea prea brusca,precum si versuri de genul\"Întîi l-au înjunghiat în gît ca să moară mai repede\"sau\"continua să trăiască pe harpa îngerească\" mi s-au parut cam necizelate.
Dar,dupa cum am spus deja,partea de idee si de mesaj sunt baza aici.
numai bine