Daniel Plăiașu

Uite mă... Acum nu mai ești tu cititorul, Deși citim lucruri diferite... De exemplu tu...mă citești Pe mine. Și dacă într-o dimineață De-aia cu și-asa-i bine și-asa-i bine Cum o dai ca

Salutare bătrâne, nu,n-am prăjituri, poate vrei o țigară ieșim pe balcon și fumăm împreună... dau și un vin, așa că noi doi ne vedem din an...în an... Mă-ntrebi ce mai fac eu și îmi spui

Dimineța aceasta Cred că nu și-a băut cafeaua încă... Apoi trebuie așteptată;să se machieze, Să-și umple zorile de ruj, Să se uite la lună,pe post de oglindă... Acum zic ... vi sau nu

Am epidemie...de tine Mi-ai invadat toate celulele corpului... Și mai mult...până și stiloul tot de tine ascultă. Ce contagioasă poți fi când... De ce zâmbești? Acum și moleculele

Þi s-au cam aburit ochelarii bătrâne... Þi-ai murdărit cravata...de gândire... Þi-am zis doar să nu mai gândești așa mult Ce te-ai speriat!A murit Descartes,nu

Irelevanței imaginii mele Ceasul iși mișcă limbile-n sens invers... Și limba voastră tot inversă e, Scrieți cu litere necunoscute și în nonsensuri... Silvae, ți-e frig nu-i așa? Și mie mi-e

Îmi văd ochii ințepați de cruci, din ei îmi vărs agheazma, Era să îmi mușc mâna pierdută în potirul de anafură... Cine spuneați că e Dumnezeu

răsărit de soare... flori de cais, sân alăptând...

Te-ai întrebat vreodată... cât de rare sunt toamnele cu eșarfe la gât? Și eu îi aștern parfumul în condei... ...Și ce condei căprui...văzut prin ochii tăi toamnă... Þi-ai pierde palma ta în palma

Mi-am înecat călcâiele în mare, Mi-am rupt organele genitale, Am jupuit un zeu de viu Și m-am călcat pe mine însumi în picioare! Și asta doar ca să-ți dau Þie Literatură! ...de

La inceput Dragostea...era privilegiul Zeilor...oamenii nu cunosteau nimic despre Ea...traiau incetosati in negura lumii de aici fara a avea cel mai mic sentiment... Poetii au furat acest dar...cand

Dedic literaturii Ea...aruncă batista... Un El se duce și o ridică, Ea...aruncă iarași batista, Alt El se duce și o ridică, Ea aruncă pentru a treia oară

Insomnifere pentru cei ce au uitat că mai există zi... Spreiuri paralizante cu parfum de femeie... Cadavre mâncate de fluturi cu cearcăni la ochi Și vise de dragoste în sticle de plastic

Vers de paie în lanuri pentru necuvinte, Poeți născuți cu vodca în brațe din pântecul mamei Și zei sluțiți de propriile lor iluzii... Peisaj funebru pe o coală albă

Camera asta,e atât de perversă... Pereții ăștia,mă văd de fiecare dată când fac laba, Ușa asta,mă vede de câte ori mă schimb, Lustra asta,mă vede de câte ori dorm noaptea, Soarele ăsta,îmi

Pașii mei... îi calcă gândurile amuțite... Mâinile mele... îi fură inspirația in pahar... Ochii mei... îi orbesc scâncete de vis... Iar...buzele mele se sarută...singure,în oglindă,în fiecare

*** Ce, ești chior, nu vezi? *** Morții nu se scoală singuri din mormânt! ***

*Lumina iar lumina…Durere iar …Durere! Urletul Morții îmi sună puternic în urechea dreaptă...Adierea vântului aducător de pierzanie...Cernea cerul cuvintele... cernea cerul oamenii și tot el mă cerne

Dacă v-aș cere cinci cărți care să va simbolizeze,cum ar suna ele? Dacă v-aș cere cinci pagini cele mai semnificative ale unui roman,care ar fi acelea? Dacă v-aș cere cinici cuvinte prin care să

Cei trei trandafiri galbeni din vaza de pe biroul meu Au invatat sa priveasca... Muzica a invatat sa asculte Papucii mei de casa au invatat sa mearga Pieptanul isi aseaza singur parul

Vesti de la un Prieten Pentru tine si pentru toti ceilalati care pretind ca ca sistemul e doar un cerc imens intr-o continua expansiune, adica pentru voi cei care credeti cu tarie ca in momentul in

Cerul avea să apună iar...incepea să iși strangă încet cărțile pe care nu reușise incă să le vândă... Îmi aduc aminte că atunci când l-am cunoscut întâia oară căutam cu disperare un manual și speram

Gust m-am trezit intr-o dimineata.... una din acele dimineti tipice de vara ...m-am trezit cu soarele in ochi...de cate ori nu vi s-a intamplat sa va treziti si voi cu