Daniel Plăiașu
Verificat@daniel-plaiasu
„te-ai pierdut vreodată intre tine si tine insuți?”
Născut la Buzău în 1988 Printre altele elev al Colegiului Național B.P.Hasdeu. membru (încă) al cenaclului literar Ad.Astra membru al cenaclului literar Ioan Alexandru membru al cenaclului de filosofie Symposion membru al cenaclului de dezbateri Ion Caraion membru fondator și președinte(încă;sper totuși să vină cineva mai tânăr pe locul acesta)al…
Îmi cer scuze celor care sunt de părere că aici nu pot posta așa ceva...în definitiv \"mă descalț.Ție nu ți s-a întâmplat niciodată?\"
Pe textul:
„Poeților!!!" de Daniel Plăiașu
Mi-au placut poeziile tale,desi cu siguranta nu multi pot gusta acest gen de scriere si asta ptr ca nu stiu cat de dispus este cineva sa citeasca o poezie cu tenta filosofica.
Imi aduc aminte ca citind despre L.Blaga si el a avut parte de un debut(in poezie) destul de incert,asa ca nu te astepta la mai mult de atat. Cand ceea ce creezi nu se adreseaza publicului larg cam asa se intampla.
Revenind la text,iti spun ca mai sunt niste scapari la modul in care exprimi ideile...poate ai mai putea putin sa le lucrezi,pentru ca la asemenea idei chiar s-ar merita putina munca pe partea stilistica.
p.s vezi ca ai o greseala de redactare \"sufleteletot\" in penultima strofa.
Numai bine,
Daniil
Pe textul:
„ Tensiuni interne" de dumitru florian-augustin
mai bine sa fie in cinstea noastra...
Numai bine
Pe textul:
„Crăciun în foi de varză" de Daniel Plăiașu
Ideea este foarte interesanta,se mai putea lucra in schimb textul.
Tenta asta putin prozaica consider ca este bine venita aici,la fel si iluzia de elan cu alt inteles decat acela zoologic.
De partea cealalta,intrarea prea brusca,precum si versuri de genul\"Întîi l-au înjunghiat în gît ca să moară mai repede\"sau\"continua să trăiască pe harpa îngerească\" mi s-au parut cam necizelate.
Dar,dupa cum am spus deja,partea de idee si de mesaj sunt baza aici.
numai bine
Pe textul:
„Elanul" de Marin Tănase
Nu nu e vorba de tine...are dedicatie deja G.T.,da las ca si tie...ti s-au cam aburit ochelarii asa putin cat sa vezi iepurele vaca si invers...
oricum sti care e ideea...amandoi scoatem acum un of...si din acelasi motiv(ptr ca nu esti tu acela)...
multam de trecere.
Pe textul:
„Fostului meu maestru" de Daniel Plăiașu
va raspund scurt si la obiect
sa refac eu textul sau...
mai bine sa refaci tu comentariul...
asa ... fara clisee...
si care ziceati ca-s textele(alea mai slabe)
ca eu nu sunt in cadere si nici nu
ma cheama sticla de lapte sa ma prind...
la buna vedere
Pe textul:
„consensul nebuniei" de Daniel Plăiașu
si se retine ideea...apropo vreti un rand de jaluzele...deja am mai multe...
Pe textul:
„Gust" de Daniel Plăiașu
O alta obiectie este aceea ca desi yoga ca tehnica brahmana a fost practicata atata vreme singura persoana despre care se sustine ca ar fi reusit sa puna punct reincarnarilor a fost Gautama care dupa cum ai scris si tu reformeaza vechiul model si se opune structurii traditionale.
Ceea ce ai omis in schimb in prezentul eseu si ceea ce omit in general toti cei care importa aceasta tehnica din orient este faptul ca nu poti rupe yoga de religiile care o fundamenteaza si care o practica.E ca si cum ai lua asceza crestina si ai implementa-o in sanul unei civilizatii pagane sperand ca astfel sa dobandeasca mantuirea fara ai converti insa la crestinism(deci lipsiti de elementul biblic).
Si exact asta se petrece cu yoga pe care o cunoastem noi,rolul ei fiind de \"spala minti\" dupa cum spunea cineva mai sus.
Eu nu inteleg totusi de ce nu ne apropiem de metodele de meditatie crestine(mai cu seama ortodoxe-intrucat acestea nu au suferit rationalizarea religiei,pastrand inca forma triadica trup-suflet-spirit).Si intreb acest lucru pentru ca exista in cazul mai sus amintit poate cea mai buna metoda(pustiul).
Cat despre lipsa de argumente pe care o invoci in cazul crestinismului iti spun ca este mai mult decat neintemeiata.
Aberand(ca sa te parafrazez)cu o argumentare de genul \"O demonstratie imposibil de realizat pe baza argumentelor logice - iar aberatiile de genul \"trebuie sa inchida cercul\", \"trebuie sa fi venit de undeva\"... nu tin! \"
nu demonstrezi absolut nimic.Lipsa lui Dumnezeu este la fel de imposibil de demonstrat cu argumente logice.Si apoi care logica?Pentru ca yoga pe care tocmai o amintesti nu are la baza logica aristotelica.
Cat priveste argumentarea existentei lui Dumnezeu imi este greu sa cred ca ai accepta ca argument exact contrariul la debitatiile tale.Si anume ca Dumnezeu exista tocmai pentru ca sistemul nu se inchide si pentru ca nu a venit de nicaeri ci a fost dintodeauna.Inchiderea sistemului precum si determinarea in timp si spatiu a lui Dumnezeu ar insemna odata faptul ca Dumnezeu ar fi finit si a doua oara ca acesta ar putea fi rationalizat.Si Absolutul(in cazul crestinismul identificat cu Dumnezeu)nu poate fi rationalizat tocmai pentru nu ar mai fi absolut ci ar exista ceva dincolo de absolut.
Revenind la problema de la care am plecat.
Imi cer scuze daca te vei supara dar din nefericire ceea ce am citit aici a fost mai degraba un afis cu rolul de al determina pe cititor sa se apuce de yoga decat un eseu argumentativ.
Pe textul:
„Yoga, eliberarea prin suferinta" de Fluerașu Petre
Cred te-ai cam ambalat degeaba...si ca iti plangi singura de mila fara sa modifici cu ceva asta.
In primul rand daca te analizezi putin vei vedea ca te contrazici.Ex spui ca nu te intereseaza scrisul dar te manifesti in momentul cand ti se dau SFATURI si nu reprosuri ca si cum ti-ar fi distrus visele si sperantele.
In primul rand vin sa iti spun ca poezia nu presupune numai sentiment,exista niste norme(daca le pot spune asa)pe care nu le poti ignora.Paul ca si ceilalti editori vin doar sa te ajute sa scrii mai bine(chiar daca uneori sunt si ei mai duri in exprimare)dar fi sigura ca nimeni nu are interesul sa te dea afara de pe site sau cine stie ce
Te-as intelege daca te-ai fi legat de faptul ca ti se spune ca virgula x nu e in cine stie ce loc sau alte probleme de genul acesta(desii daca ai citit regulamentul ar trebuii sa sti si tu).Iti spun din propria mea experienta ca am avut o proza refuzata(chiar de Paul Bogdan) pe motiv ca editarea era deficitara...Singurul repros pe care l-am putut aduce editorului(in speta Paul Bogdan)a fost ambiguitatea exprimarii sale si desi i-am cerut sa fie mai explicit se pare ca nu si-a gasit timpul necesar pentru a da un raspuns si pentru a oferii si un exemplu de \"editare deficitara\".Oricum desi textul figureaza la refuzat permanent el a fost retras inainte de recorectare pentru modificarea altor elemente decat editarea.
Dar in cazul tau,nu ii poti zice nimic a lucrat pe text si ti-a explicat cat se poate de politicos situatia.
Asa ca sfatul meu este sa lasi mai la o parte sentimentalismele si sa te pui pe lucru daca chiar vrei sa faci poezie altfel vei continua sa iti plangi singura de mila.
Pe textul:
„Arii de opereta" de CANTACUZU
De îmbunătățitnu va suparati daca imi explicati si mie ce vrea sa simbolizeze repetitia cuvantului \"strazi\"de trei ori in primul vers...
Si asta pentru ca repetitia respectiva nu se leaga cu poezia...mai corect nu isi are rostul,poezia ar fi mult mai pregnanta si mai puternica fara acea repetitie.
uite mie mi-au placut imaginile de genul asta\"un telefon înfipt în păr\" sau \"luna in smoala\" si asta pentru ca le consider ca o nota de originalitate(si e cam greu sa fi original cand scrii in perioada aceasta- si dumneavoastra va iesit).
Repet mi-e mi-a placut foarte mult poezia,doar ca vedeti ce faceti cu strazile respective...
Numai bine,
Ultimul Godot
Pe textul:
„O poezie fără pomi, frunze sau melci" de Marin Tănase
Am și eu o singură obiecție.Vreau să întelegeți că nici această versiune de mălin și anca nu îmi place...Nu știu dacă Domnul Ilie vorbea serios...poate glumea și el eu nu am e unde să cunosc acest lucru.Dar vă spun că nici acum nu îmi place...e pur și simplu un pic cam prea bună ca să fie înteleasă de agoniști.
Dar având în vedere că asta nu e critică revin.
Critică:
Repetiția cu filmul franțuzesc nu mi se pare deloc plictisitoare ci chiar din contră oferă o bază structurală poemului împărțindu-l practic pe mesaje și idei.
Din versurile care mi-e personal mi-au atras atenția amintesc:\"iubirea noastră e ca un film franțuzesc în care
ea și cu el au accent iar ineditul se ascunde
firește / în cotidian\"(în special ideea cu ineditul ascuns în cotidian-parcă anunță ce urmează)la fel si\"bulinele albe pe
o basma roșie sunt comandate de scenarist\".
Dar să nu uităm finalul și el la fel de neobișnuit ca și întreaga scriere\"păianjenii ăștia halterofili
au și ei nevoie de spațiu\"
Așa că domnule Staicu dacă nu v-am convins încă să retrageți lucrarea pentru că nu știu cât vor fi de dispuși unii să o înțeleagă,se datorează faptului că nu pot rămâne mai mult spre a continua să o analizez...
Numai Bine,
Ultimul Godot
Pe textul:
„anca și mălin" de sorin despoT
cam asa a fost critica ta...poate data viitoare vei putea mai mult...si cine stie poate chiar vei putea fi constructiv...
oricum multumim e trecere...
Numai bine,
Ultimul godot
Pe textul:
„Pseudoliteris sau gustare paradisiacă intre apus și zori" de Daniel Plăiașu
Numai bine,
Ultimul Godot
Pe textul:
„Haiku de înserare" de Marin Tănase
Numai bine,
Ultimul Godot
Pe textul:
„mierla" de Marin Tănase
Pe textul:
„Despre viata zilelor astora" de Ovidiu Marius Gingea
Necesită aceeleași indicații cu privire la citire chiar dacă au fost scrise la cateva săptămâni diferență.
Pe textul:
„Obsesivă" de Daniel Plăiașu
Pe textul:
„Poetă" de Daniel Plăiașu
Chiar daca tema este simplista si destul de abordata in literatura,modul in care ati prezentat-o mi s-a parut ca fiind destul de reusit.
Ca cititor va marturisesc ca textul ma captat iar finalul total imprevizibil a reusit sa imi creeze acea stare de \"bomba\".
Numai bine,
Ultimul Godot
Pe textul:
„Hoții" de Nicolae Diaconescu
Pe textul:
„Lumină iar lumină" de Daniel Plăiașu
