Marin Constantin Daniel

Ideea poeziei se concretizează mai degrabă în ,,Tablouri interpuse\". Fragmente desfăcute din
,,farmecul dureros de dulce
al amintirilor\"
Versurile
,,în drama tinerei
ce-și așteaptă mirele dar…\"
au rădăcini terestre, imagini prozaice tv.
În final, ,,curcubeielor\" este scris în grabă(greșit). Corect ,,curcubeelor\"

,,și coincidența că ele cad o singură dată pe an
așa cum și vârsta mea se deschide o singură dată pe an
să le primească la masa festivă\"
Văd cum maturitatea poate sa desăvârșească un poem, un om, o amintire.Puține cuvinte pot fi spuse. Un poem aparte, nebănuit, agățat stingher(oare ce caută acolo?) într-un ,,magazin de nimicuri\". O apariție de neuitat.Ștergeți praful, domnilor, să-l vadă toată lumea!

Încă din primele trei versuri, poezia șchioapătă.
,,boii îndeamna țăranii la jug să are
copiii nu dau ciocolată părinților\"
Și dacă e să împrumutăm puțin umorul lui Dinescu mult mai sus mentionat,
,,ne luxam privitul pe după coada boului în casa vecinului unde femeia mestecă în gând ciocolata Primola cu gust de prezervativ\".Așa cum spune autoarea:
,,viața e o boală transmisibilă prin contact sexual\"
Să dea domnul să nu mai vedem sânge de poeți, nu de alta, dar prin încă un al carnagiu s-ar putea să-i confundăm:un Blaga, un Goga, un Stănescu.

Ale toamnei...
Cred că ultimul vers este capacul încercării poetice semnată de Mihai Raluca-Ștefania.Să privim mai atent:
,,Ale toamnei\"
,,își pierd culoarea\"
,,l\'automne\"
,,tomnei (toamnei)\"
,,octombrie\"
Ce pot aduce aceste enumerări sufocante?
Raspunsul, din păcate îl știe și autoarea:
,,P.S. Tot ceea ce scriu e, de fapt, proiecția imperfectă a gândurilor mele... \"
Poate că sunt gânduri, dar nu toate gândurile ajung poezie.

Orice vorbă a noastră, în cazul de față ar putea zgâria tainul acestei miraculoase răbufniri lirice. Mai bine să citim...să ne apropiem.Emoție.Tăcere.Frumusețe.Folos.

Frumusețea acestei poezii este rară. Știu totuși că nu i se va da atenția cuvenită.(ar fi o minune să mă înșel). Cel puțin până la ora aceasta doar câțiva cititori, îi inumeri pe degete - s-au încumetat cu ea.Vina? Hm... prefer să nu intru în detalii.Adevărul: e foarte bine ,,zidită\", are o melodicitate rar găsibilă pe site, e clară, fără cusur, Poate tocmai tema a favorizat această senzație a mea de perfecțiune. Oricum, autoarea are cea mai mare răsplată tocmai în inspirație.

S-ar putea ca puțini să aprecieze această proză. S-ar putea ca și mai puțini să o înțeleagă. Cu siguranță, mult, mult mai puțini au avut parte de o întâmplare asemănătoare.Eu declar sincer că este o proza aparte, sensibilă, poate prin faptul că am avut parte, din fericire, de frumuseți asemănătoare. Astfel, în urmă cu ani de zile, pe drumul ce separă caminele studențesti din Regie până în interiorul complexului ,,Politehnica\", am avut parte de întâlniri periodice (,,el\" întotdeauna venea dinspre Politehnica, eu mă duceam spre facultate, niciodată invers) cu un personaj, un ,,el\" cu barbă și păr negru înspicat, cu toate că părea de vârsta mea (de student). Altceva m-a lovit, m-a atras: ochii lui ce mă căutau de undeva, de la capăt. Venea așa, cu ochii lui din ce în ce mai strălucitori și mă privea...uneori mă dojenea, alteori mă înveselea, mă ridica la viață. Atunci eram poate prea mult înrobit de romantism. De atunci, o singură dată l-am mai întâlnit, în cu totul alt loc. Venea spre mine.Părea trist. Poate că era un inger. Poate că era al meu.
Astfel, această proză a Soranei Petrescu Felicia este un experiment reușit, demn de luat în seamă, cu observațiile posibilității îmbunătățirii primei părți și a unei mai atente redactări (poate că a fost emoția descrierii):

Trebuie deci, ca undeva, cândva, să fi fost comisă o greșală - ,,greseala\"

Și oamenii… în sfârșit oameii. - ,,oamenii\"

Ca o infractuare ce-a invadat un teren străin, interzis. - ,,infractoare\"

,,Frica de-a-ți deschide sufletul în fața cuiva,\" - ,,de a-ti\"
măcar în amintira existenței Lor - ,,amintirea\"

,,care nu face alt-ceva\" - ,,altceva\"

Dar de data aceasta, în coad - ,,coada\"

când eram mică, și mă ducea tata la circ - fara virgula

, care trădau atâta candoare și inocență, m-am dezarmat - eventual ,,m-au\"
Mă privea atât de familiar de parcă ne-a fi cunoscut de-o viață întreagă. - ,,ne-am\"
Așa că în loc să ne ‘mușcăm’ unii e alții de suflete - ,,pe\"
Cu speranța că am ajutat și nu am deranjat,
Marin Constantin Daniel

Frumos, cald și dulce precum buzele mult așteptatei iubite. Are și simplitatea semnul ei luminos. Felicitări!

,,venin acid\"? Cred că aici nu e cazul unei asemenea,,potențări\" a sărmanului venin, pe care îl simțim foarte bine. Există foarte multe variante, mult mai atrăgătoare.

Mi-a atras atenția acel,, mă prefir\" singular, frumos, în consonanță cu mesajul poeziei. Atenție, ,,neînțelese\" în loc de ,,neânțelese\".

,,Zoaia de suflete\". De ce ,,zoaia\"? Parcă forțează prea mult maxilarul. Un mai simplu ,,zoaie\" eventual(prinde și mai mult din sonoritatea rimei). Părere personală.Interesantă imaginea focilor alambicate, mergând spre iarmaroc.

Scris cursiv, transpunere directă, veridică a fustamidelor cu descânturi (personal am avut parte și eu de asemenea experiente cândva, în drum spre Roșiorii de Vede, cu personalul).Totuși, m-a încurcat puțin o frază:
,,Vădit încurcată de gestul reflex prin care pupilele mele și-au schimbat locurile prin încrucișare , înfoiata înflorată , lasă un strop de liniște să se prelingă strategic între noi\"
Nu simt nevoia dublării virgulelor ,, înfoiata înflorată ,\", se poate modifica.
În privința lui ,,lasă\", mă pronunț pentru ,,lăsa\". În rest, admirabil.

Dacă e să ne amintim puțin de profesorul Unrat, personajul lui Thomas Mann, vom vedea că problema dascălilor cu suflet mic nu a luat ființă acum. Exista, așa cum există și reversul, un ,,domn Trandafir\" despre care nu prea ne place să vorbim. Scoatem doar gunoiul în față. Găsim un singur vinovat. Dar dacă trebuie să vedem în cartiere precum Giulești(Liceul 12) sau Ferentari, profesorii vin cu frică la ore, atunci când majoritatea elevilor provin din medii defavorizate, le lipșeste educația elementară a celor 7 ani petrecuți in sânul familiei, atunci problema e mult mai complexă decât pare.

Frumoasă tranziția dintre strofele centrale(2 și 3),o debarasare de acel ,,ține\" spre ,,să mă simt
iarăși eu !\", binențeles înconjurată de același violet caracteristic. Atenție totuși la primele versuri din strofele 2 si 3 :,,Cioburi\" în loc de ,,Cioduri\"

Da, s-a vazut inspiratia momentului!Exact ceea ce trebuia transmis:,,dar el îți refuză amprenta\".

Oscilația dintre ,,delfini\" și \"pești sidefii\" poate fi oprită numai de simțul personal, al inpirației.
Da, cred că s-a reușit distanțarea dar ,,solidul abstract\" nu-mi dă pace.Chiar și acum. Poate e doar un gând mult prea subiectiv al meu.

,,tu nu mai porți pălăria în care mai dezlipeam colțuri\".
Sunt momente în viata mea când un cuvânt sau mai multe, un zâmbet sau un obraz zbârcit mă ,,arde\". Nu sunt dese aceste momente, nu știu cum vin dar știu că atunci nu mai sunt eu misoginul, egoistul, răuvoitorul, inchistatul, nesimțitorul. Printre ultimele, undeva la țară, în casa părintească, gândindu-mă cum mi-a îmbătrânit mama, cum mi-a îmbătrânit tata. Nu spun de ultimul, este mult mai trist, legat de bunica mea.
Acum, într-o amiaza de toamnă, citesc rândurile acestea. Nu le mai simt ,,poezie\". Sunt sunete, amintiri, dureri ferice. Nu este greșeală de scris - ferice - e cuvântul cel ascultam în nopți de iarnă prin văi ale plângerii ce mi le doream aproape, știind că am sa izbutesc, am să trec peste, nu-mi doream să-mi găsesc parinții imbătrâniți. Aș fi vrut sa vin mai repede. Iată, simt cum se sfârșeste glasul pianului și-mi spune:,, mă voi întoarce, mă voi întoarce\"
Cu toții avem nevoie de astfel de întoarceri. In utero.
În liniște mă îndepărtez,
Marin Constantin Daniel

Interesante similitudini între această poezie,,E anotimpul morții\" și ,,Mormânt de viață\" - http://www.agonia.ro/index.php/poetry/88329/index.html.
Ce se întâmplă? Exercițiu?

Interesant conținut de idei, cu precădere finalul, ultimele trei versuri. Totuși, nu pot să nu remarc nepotrivirea versurilor următoare :
,,Pipăi locul de lângă tine,
dar solidul abstract
îți refuză amprenta.
Unghiile schițează
un fulger globular\"
- în trupul poeziei. Sunete și imagini mult prea abstracte, fără viață. ,,solid\", ,,abstract\", ,,unghii\", ,,schiteaza\",,,fulger globular\" se pot compensa cu alte metafore, în ton cu ,,Picioarele tale sunt delfini
alunecând prin mine\".

,,Ingereeeeeeeeeeeeeeee
Scapa-ma de câinele pe care îl țin legat\"
Da, expresiv, capabil să ne transmită și nouă atenționarea. Tocmai obișnuindu-mă cu scânteile acestui poem, parcă așteptam mai mult de la ultimul vers. Aș fi vrut sa stiu mai mult, să caut.