marie vrânceanu

foarte emoționant acest text, sincer mi s-a făcut pielea de găina cînd l-am citit. Sînt emigrată în Italia și cînd am plecat am lăsat în urma o strălucită carieră de profesoară, 14 ani.Și eu m-am trezit de multe ori dimineața pentru a merge la vot, am inceput cu Iliescu, am trecut la Constantinescu și tot așa, pînă am obosit.Obosisem să merg conștincioasă la școală și să mă întorc cu 100 de dolari la sfîrsit de lună, cu care nici măcar nu acopeream cheltuielile casei. Acesta este un text literar, eu nu știu dacă tu, într/adevăr, ai luat hotărîrea.Ce pot să-ți spun, e că nostalgia rămîne...e tristă viața printre străini, dar e adevărat că poti să-ți cumperi șapca Red Bull.Să auzim de bine și să sperăm că vom putea oferi ceva României.

adaog doar atit: e nevoie de multe lacrimi pentru a schimba gustul unui bun pahar de Chianti!!!

O placere sa te citesc, mai zimbesc si eu putin! Ma coalizez cu tine in idei, desi apreciez sincer ironia subtila a doamnei cu nume complicat, nu-mi bat neuronii sa-l retina si asa axoplasma a iesit afara prin butonii terminali si..da numere( cum spun italienii) . Logic toata stiinta e rodul masinatiunilor diavolesti, daca ar fi sa ne luam dupa ce spune Biblia, am fi inca la nivelul epocii de Neanderthal, desi unora le place sa fie barbari! Si daca ar fi sa ne luam dupa ce spune Ratzinger, oh, Dio, aiuto( ajutor in italiana, poate scrii si despre asta) . Discutia m-a dus cu gindul la Angeli e demoni de Dan Brown. Si imi amintesc de textul biblic: Dumnezeu l-a facut pe om si, a vazut ca omul e rau..macar si-a dat seama de propriul faliment! Si cum sugereaza doamna cu nume complicat o sa.mi fac si eu un RMN-hai sa-ti traduc ca sint din domeniu , Rezonanta magnetica nucleara, sa vad cit de al dracului sint. Astept continuarea! Marie

...pe la prinz mergeam spre aeropotul Barajas, nu aveam nici macar un cutit tocit, nimic de rasucit...doar o valiza portocalie, nici asta plina cu gutui..pe la prinz toate semafoarele erau verzi si..m-am grabit sa identific carutul de copil sub roata caruia se ascundea visul...pe la prinz,cred ca mi-ai placut. MARIE

Initțial am vrut să mă opresc asupra unor aspecte stilistice, dar am renunțat dată fiind complexitatea psicologică a textului. Interesantă proză și mai ales interesant argument. Păianjenii sînt probabil nevertebratele cele mai des reprezentate de către artiști, dar mai puțin, cred, prezenți în literatură. Păianjenul ca și sarpele are o valoare simbolică pozitivă si una negativă. La prima citire textul pare ciudat, dar revenind parcă îl și văd pe Gogu, personajul arahnofob care prin această frică pune în lumină întreaga sa gamă de conflicte interioare. Ca simbol pozitiv păianjenul reprezintă hărnicia, răbdarea, în timp ce simbolurile negative sînt asociate cu faptul că este veninos invocînd o atmosferă funebră. Din punct de vedere psihologic este un simbol oniric prezent atît la copii cît si la adulți. Văduva neagră, cel mai faimos păianjen din lume, este în realitate foarte timidă, prădătoare nocturnă , ziua odihnindu-se pe sub pietre. Simbolurile aici sînt legate de rezistență, sacrificiu, pînza o retea subtilă care știm e o capacană pentru alte insecte. In același timp gîndul mă duce la ideea femeii rapace, malițioasă și senzuală. La urma urmei e ceea ce toți bărbații caută! In fapt păianjenul mascul pentru a se reproduce trebuie să penetreze cu unul dintre pedipalpi femela. De cele mai multe ori acesta se rupe ducînd la moartea masculului. Putem spune că păianjenul se sacrifică pentru a-și asigura supraviețuirea. Am văzut că și Gogu s-a lăsat prins în plasa Văduvei negre!
Eu cînd văd o pînză de păianjen , nu mă îndur să o dau jos, mă tot gîndesc la biata Arachne si la chinurile ei. Aștept cu interes și alte texte.Succes!

Întreaga noastră existență este o loterie. Uneori, rar, prindem și numere cîștigătoare. Trebuie doar să perseverăm. Mi-a plăcut poezia. Te-am văzut frecvent pe site, mă bucur, mi-a plăcut în mod deosebit poezia aceea cu cactusul, nu am avut timp atunci de un comentariu. Ce să-ți spun, mai trage un loz!

Diamantele nu stralucesc daca nu sint slefuite. Unde o sa-si bata cuiele Florian barbarul? Fii atent la chei, se pierd usor! Placutu-mi-ai! Sincer, nu am prins ideea dintre titlu si text..mai cuget.Cum bine spunea cineva, intr-un comentariu despre tine, pe care l-am citit zilele astea, Florian Silisteanu transpira poezie.Mai trec.

sa spunem ca patriotismul personal e un motiv voluntar, in schimb originea reprezinta pricipiul ontologic al unei fiinte.Beh, o fi de vina in toate astea nationalismul meu exagerat.Beata te, ca te simti asa libera!

Si daca noi, Emma, nu facem nimic pentru a modifica, imbunatati, imaginea noastra in lume, ce se va intimpla? Tu spui: peisajul, in ce priveste nationalitatile care coexista, e deosebit de divers dar parca nici unii nu se compara cu caracterul rapace si disperat al romanilor. M-a socat! Nu stiu de cit timp esti in Italia, eu de 10 si pot sa-ti spun ca rapace si disperat se devine. In comnparatie cu alte tari din UE, Italia nu ofera nimic emigrantilor sai. Poate ai remarcat, toate belelele italienilor sunt datorate extracomunitarilor( dupa parerea lor). Peste putin iese in Romania romanul meu, al carui titlu nu-l dezvalui inca si care trateaza problema emigratiei, cu accent pe conditia femeii emigrante. Imi place cum scrii, te urmaresc de ceva timp, dar cum am mai spus, continui sa repet, postez un comentariu doar cind sunt frapata de ceva. Ma doare ca vorbesti asa rau de noi, parca ai fi italianca. Mi-a placut felul in care ai surprins caracterul italienilor , acolo la pasajul cu plaja, inteleg ca era de nudisti..Erai cumva la Lido di Dante? Ca in rest italienii sunt foarte bigoti si tu inca mai ai mentalitati romanesti, multe, nu o spun in sens negativ. “Vor cu tot dinadinsul sa se simta privilegiati , satisfacuti”.. italienilor le place sa fie in centrul atentiei: protagonismo, apparire, se dau in vint dupa asta!
Haine de firma, restaurante, masini de lux.
“Barbatii sunt toti niste porci”.. ah, in sfirsit cineva care concorda cu ideile mele, eu am spus-o de atitea ori incit cred ca am devenit antipatica tuturor barbatilor. Finalul m-a emotionat mult: e posibil sa nu ne mai vedem niciodata..si iarasi imi salta prin creier versurile lui Blaga..departarea a pus intre noi carul cel mare pe cer, apele-n vai...Mult succes in continuare, Marie

Acelasi prieten poet mi-a spus intr-o zi nu tocmai fericita din viata mea:scrie! transforma in literatura mizeriile vietii.Eu sunt emigranta aici in Peninsula, fara hirtie si pix as fi murit.A iesit in felul acesta un volum de versuri care sper sa vada cit de curind lumina tiparului.Cum sa renunti? Si Anei cine o sa-i mai scrie poezii? Sper sa ne intilnim in continuare pe site. Mult succes si numai bine. Marie

Un prieten poet spune ca sunt hiperactiva. Da, dar pentru ca sunt hipertiroidiana. Sufar de insomnii si mi-am gasit un passa tempo , citesc tot ce se scrie pe acest site, fara discriminare. Exista si autori pe care ii pot numi preferati, dar asta-i altceva. Postez un comentariu doar atunci cind ceva imi place in mod deosebit sau ma frapeaza prin ceva, altfel nu as putea. Imi lipseste siretenia sociala si nici nu ma straduiesc sa fac pe simpatica.
Recunosc propria-mi ignoranta, nu stiu daca intr-adevar exista trei sarcofage in curtea Academiei . Initial Ana m-a dus cu gindul la Mesterul Manole, dar am tras cu ochiul la biografia ta: esti Andre Donescu si o iubesti pe Ana. Bine. Si mai bine e ca ai inteles de ce esti trist. Eu de vreo trei saptamini prin partile astea, am parte de cele mai senzationale vesti si evenimente din viata mea..in mod paradoxal sunt f. trista. De ce? O idee as avea: am ajuns profesional sa transpun in realitate un vis ..dar nimeni, inca, nu a riscat atit de mult ca sa-mi aduca un trandafir alb!
Mi-a placut mult ideea. Felicitari!
Tu ai mers mai mult pe social, stiu ca nu e roz situatia prin tara..tocmai au sosit copii mei, artisti, instrumentisti..care la rindul lor risca pentru un vis...din acest motiv am mers pe latura mai romantica..

InfrActor..si liber..si poezionist! Ehi, da, asta imi place. Si unde mai pui ca e vorba de un poem fara…si underground. Te pretinzi un om liber, nu pun in discutie, probabil chiar esti..dar nu uita, toti sintem sclavii dragostei sau emotiilor..in rest suntem liberi pentru ca urim toti celalti stapini. Despre aparente, amor sclavagist, iluzionisti politici sau apolitici, mult ar trebui sa stam pe site pentru dezbateri. Societatea noastra este intr-o faza acuta de dramatica implozie. Totul pare facut pentru a salva aparentele. Avem nevoie de certitudini si mai ales sa fim remarcati. In acest fel iata-ne in centrul reprezentatie de circ. Incepe asa parcursul dureros al vietii noastre: frumusete standard( 90-60-90) inaltime standart, inteligenta europeana standard ( nu cunosc valoarea)..si asa mai departe.
O intrebare personala: tu chiar crezi ca broscoii se pot transforma in printi?
Cu placerea de a te fi citit, Marie

Interesanta aceasta proza poetica. Prima poezie de acest gen am citit-o tot pe acest site si cred ca era “Sex” de A. Suciu. Ulterior am lucrat la un volum de traduceri( romana-italiana) si am remarcat ca editorii italieni sunt foarte reticenti cu acest gen. Mie imi place, o fi caracterul national! O mica paranteza: cind eram la liceu si faceam analiza literara a unei opere toti ne declaram de acord cu ideea bazala, exprimata de profesor care la rindul lui o preluase de nu stiu unde. Eu de multe ori ma gindeam: oare chiar asta a gindit autorul? Uneori mai ieseam din canoane si comentam dupa cum imi parea mie si ma trezeam cu comentariul profesorului : iar ai plecat! Dar am continuat sa cred ca de cele mai multe ori ce gindim noi nu e neaparat echivalent cu ce a gindit autorul.
Pe mine versurile tale m-au dus cu gindul la un cintec de Adriano Celentano: sono un dolce/ con fondo amaro/ che non mangi più.( sunt o prajitura cu gust amarui care nu-ti mai place/ pe care nu o mai maninci.)
Vad, ca intr-un tablou impresionist, acele coji de portocale uscate..si deziluzia , tradarea care plutesc in aer..acel barbat cu noduri de furie , strivit sub fructele vrajbei. Dupa toate suferintele la polul tau e senin..resemnare..”nu mai vreau sa cunosc slabiciunea singelui”…si versul final “am avut rabdarea si un fel de a privi cald oamenii” ma duc cu gindul la ideea textului biblic: iubirea aproapelui..
Oricum ar fi, recadem iarasi si iarasi in aceleasi greseli!
Poezia mi-a placut si mi-a lasat un gust dulce-amar, un gust de sfoara=gustul visurilor masticate.

Felicitari ! Asta da, intrebare! De ieri imi tot rup capul si-mi pun creierul pe moate..ce-as lasa? Dupa o noapte nedormita am ajuns la un raspuns nu tocmai satisfacator…mai curind aproximativ. As lasa o carte si iubirea de natura. Cartea este o \"hidra\" se inmulteste si pune in miscare lumea. Iubirea de natura, un ceva atit de simplu gasit in liniste si singuratate, in frumusetea inefabila de linga noi. Fosnetul usor al frunzelor se transforma intr-un murmur de cuvinte care ne tulbura si indeamna la cugetare. Cuvintele iau chip de cimpie si deal , plutesc pe valurile molcome ale apelor fermecate. In loc de discursuri sofisticate, graiul obisnuit al naturii. Cind se simt toate astea desfatarea e mare, multumirea deplina si umbrele devin luminoase.

Tocmai asta mi-a placut, suprarealismul textului, felul in care ai transpus intr-o alta dimensiune, cea a mortii, un fenomen care exista stiintific, acele suflete care se pot atinge in visul ludic, pot socializa intre ele. Probabil exprimarea mea a fost putin ambigua , pedalind in realitatea grosolana si demonstrabila…caldura mare la Milano, 38 de grade, devin pina si gindurile, confuse. “Suntem doar suflete, nu exista moarte si morti. Din ceea ce cunoastem suntem creaturile cele mai nobile din Univers. Din acest motiv probabil ni s-ar cuveni un un destin mai nobil decit cel al carnii si singelui nostru” un citat din ultimul roman a lui Jostein Gaardner, Castelul din Pirinei care se apropie putin de teoria ta.

Un text pe gustul meu cu un argument care ma pasioneaza: lucid dreams sau onironautica. Chiar citeam zilele trecute intr-o revista italiana despre aceste experiente stranii si Lucidity Institute. Sa fim sinceri,fiecare din noi , viseaza uneori cu ochii deschisi! Textul mi-a placut si am retinut unele imagini superbe: “ne tinem de mina, de fapt de un singur deget…merg un timp sprijinit de un singur deget”..o imagine extraordinar de delicata care m-a dus cu gindul, involuntar, la un poem de E.E. Cummings, “Somewhere I have never travelled, gladly beyond”, inscris in biblioteca de Valeria Pintea( felicitari Valeria) . Eu am si varianta italiana, dar fiind o limba mai putin cunoscuta , folosesc engleza si citez ultima srofa care de fapt constituie motto-ul unui roman foarte sensibil scris de Wolfram Fleischhauer, nu stiu daca a fost tradus in romaneste, titlul “La donna dalle mani di pioggia”( femeia cu miini de ploaie).
I do not know what it is about you that closes
and opens;only something in me understands
the voice of your eyes is deeper than all roses)
nobody,not even the rain,has such small hands

“Totul se topea intr-o tristete fiebinte”, nu am ce adauga, ai spus deja totul. “Noptile fac din nou alianta, certitudinile se clatina ..scot din suflet ce este inutil si-l cos la loc”…da-mi si mie reteta, am atitea inutilitati in suflet..daca am putea sa o facem aceste nopti coalizate s-ar transforma cu usurinta intr-o pinza de Isgrò in care fiecare din noi ar putea sterge ceea ce a fost scris cu un gest paradoxal de distrugere si reconstructie pentru a da o noua limfa cuvintului, mesajelor si semnificatiilor existentiale. Eu sunt un varsator, amatoare de ocultism, dar de orientare stiintifica, mai pe scurt cred doar in ce poate fi demonstrat stiintific, si lucid dreams, s-a demonstrat,e o forma de dezordine nervoasa care intervine in faza REM a somnului si se mai spune ca in acest caz perceptiiloe sunt aceleasi, nu se schimba de la o persoana la alta. Tu spui, “visul este o simpla oportunitate”… stiintific visul e doar un balast pe care , trebuie sa-l aruncam peste bord pentru a ne mentine echilibrul. Dar, aceste dizertatii nu umbresc in mod sigur frumusetea textului tau. Chiar asa, la naiba cu stiinta, hai sa visam, gradini cu mimoze, femei cu rochii rosii sau pantofi rosii..buze rosii.. Felicitari, mai trec.

un poem prea trist scris de un baiat asa tinar si frumos. Voi tinerii incercati sa ne inveseliti putin pe noi astia..mai maturi. Inchinati imnuri fericirii , vietii,iubirii, lasati in seama noastra plinsetele. Oricum, mi-a placut!Felicitari!

din punctul meu de vedere, nu suntem niciodata multumiti de persoana care ne iubeste asa cum sintem, cu limitele, frica si mizeria din noi..si plecam in speranta de a ne intoarce schimbati, dar nu se intimpla si suntem tot mai goi..Dragostea e cum spui, o forma de condamnare, dar o dulce forma!La urma urmei fiecare din noi poarta in suflet durerea iubirilor pierdute, tradate, marginalizate si cel putin o data in viata cu totii ne-am dus dracului..\"ne-am pus noi in calea derizoriului asa, de-ai naibii\" de cele mai multe ori o facem inconstient, dar perbacco, o facem si..de ce sa ne miram ce ne ducem dracului? Uneori viteza e chiar mai mare! Ca mai toate poeziile tale si aceasta e putin neobisnuita, mi-a placut!

mi-ar place sa te cunosc personal, cred ca esti o fiinta extraordinara!Sunt absolut de acord, omenirea cunoaste nume fascinante de barbati:chirurgi brilianti, astronauti, oameni de stiinta, etc. Eu ma refeream la aspectul strict sentimental din poezia ta. Barbatii genetic sunt conceputi pentru plurigamie, e un factor de specie, de selectie. Antropologul Desmond Morris sustine ca barbatii geniali tradeaza mai frecvent decit cei normali, placerea de a vina, folosirea abilitatilor mentale ale vinatorului pentru ca tradarea este metafora perfecta a vinatorii primordiale.Imi place cum ii justifici: nu sunt stapini pe situatie! Silvia, ei invata din experiente in timp ce noi, vorba unui coleg, murim proaste( sentimental vorbind).Fragmentele pe care le-am postat fac parte dintr-un roman in care tot analizez de ce tradeaza barbatii. Sa nu crezi care cumva ca am ajuns la vreo concluzie valabila!! Toate cele bune, Marie

...sa arzi din dragoste pina la a fi scuipat de pamint si viermi..imagine extraordinara! Mi-as taia venele pentru asta!