marie vrânceanu

dacă tu scrii un poem, nu inventenzi gîște ci o poveste din care mai apoi, protagoniștii, nu știu cum să scape, e un fel cam ca în filmul ăla Saw,enigmistul!!!Și cu musca aia, ascultă aici: șarpele Boa, cu solzii de fier,stătea spînzurat într-un cocotier/ era liniștit afurisitul nu i se auzea sîsîitul/ cum sta linistit și mofluz, trece pe sub nasul lui un urs/ căruia calm apucă a-i zice: scarpină sub barbă, amice!/ ursul agasat dar, politicos, ii fu de folos/ și ..fără voia lui se trezi în burta șarpelui...morala: are un efect derizoriu, fiindcă ursul și șarpele Boa, nu trăiesc pe același teritoriu! . Florian Silișteanu e un poet, duce musca la mare, melcul la maraton pînă la Tisa, are nevoie de asigurări( în mod sigur nu de sănătate)nu are semnătură în bancă( asta știu sigur) și toate declarațiile sale sunt..poetice, în nici un caz pentru bani, el obține tot ce vrea cu poezia.Rămîne la latitudinea publicului dacă să se lase sau nu încîntat de versurile sale. Mulțumesc pentru dedicație.Asta pentru auditoriu, să nu creadă lumea că nu sunt prezentă, că nu citesc , sunt doar ocupată cu noua mea carte....DE NUTRITIE!!! Și cum peste puțin plec \"la mare pe geamandură unde Sile mi te fură\" (asta e tot poetică) îmi permit să urez întregului popor de pe poezie.ro VACANȚÃ PLÃCUTÃ! Un gînd bun pentru toți, Marie

Încă o dată felicitări.Dacă te consolează cu ceva eu voi fi!

Felicităti la pătrat, coperta este într-adevăr splendidă, nu mă mir , italienii sunt foarte creativi. În ce privește traducerea, am citit textul de pe coperta a patra și originalul postat de tine, e excelentă. Cît despre aventurile tale privind traducerea..te cred și te înțeleg. Pe mine 5 traducători, m-au refuzat din start, vorbim de proză, spunînd că e o muncă prea complicată și nerentabilă. Ulterior am trimis un email unei doamne traducător, de madrelingua rumena, văzusem că tradusese cîte ceva pentru unii autori români, dar nici măcar nu s-a deranjat să răspundă la scrisoarea mea. La final cineva mi-a făcut traducerea dar, inclusiv editura italiană a spus că nu e deloc literară și nici mie nu mi-a plăcut..în prezent a reluat textul o altă traducătoare, nu știu ce va ieși, am pierdut elanul.
Evident nu voi rata ocazia de a ne vedea la Milano și a te felicita.. di persona! Numai bine și cît mai multe succese .

Florian Silisteanu îl duce pe Emeric la țară, prețul biletului-dragostea și respectul pentru cultură . Silișteanu a reușit, într-o Românie săracă și zguduită de tot felul de evenimente neplăcute , să organizeze un spectacol total gratuit pentru țărani..dar nu credeți cumva că Imre si Magda cîntă gratis..nu , ei vor fi plătiți..din sponzorizările obținute de Silișteanu. Unde sunt astăzi oamenii care se lasă pe ei numai ca să organizeze un spectacol cultural? Tot Silisteanu, așa cum a remarcat și domnul Robea, a conceput „Ziarul de la sat”, sponzorizat de primărie și distribuit gratis țăranilor..și văd că unii consideră asta o treabă de ironizat. Probabil e vorba de acei copy paste peren invidioși că nu pot fi originali.Treaba lor.
Mult succes Florian Silișteanu!
în italiană pentru a ura cuiva baftă există expresia "crepi il lupo"( să crape lupul) și se răspunde "Crepi" (să crape)..hmm, păi să crape lupul!

Felicitări și mult succes! Nu am nivelul corespunzător pentru steluțe, dar consideră steaua polară aterizată aici pentru tine.

o poezie ca o introducere în semnificația sărbătorii Paștelui..între durerea crucii, a morții ( numai dincolo de umbră scutură moartea alunii)și bucuria Învierii. O senzație de doliu străbate aerul acestui poem închinat Floriilor. Mîine începe săptămîna mare, cînd se recompun ultimle zile ale vieții terestre ale lui Hristos. Versurile proclamă o separație între ceea ce se vede, ceea ce este aparent, trecător și ceea ce nu se vede și este aproape inaccesibil pentru firea ușurelnică a omului. Dat fiind că mîine se sărbătoresc toți cei care la naștere au primit nume de flori profit de ocazie să urez tuturor , inclusiv autorului Florian, la mulți ani și ..Paște fericit.

O poezie, fără doar și poate, marca Silișteanu și care are un istoric interesant. Autorului îi era necunoscut cuvîntul foanțe. În realitate nici nu există în DEX. E un regionalism, o treabă de dialect moldovenesc, și înseamnă haine de calitate îndoielnică(cel puțin în zona mea de proveniență). Nu credeam că un cuvînt așa banal avea să devină poezie, dar genialitatea autorului poate înfăptui orice.
Ceea ce m-a frapat citind textul :”moartea este ca mireasa”….gîndul m-a dus la Hermann Hesse, în poezia căreia moartea devine o amantă irezistibilă. La Silișteanu moartea e o dulce și primitoare mireasă ,pe sub voalul ei se vede coasa , sublimă metaforă, sublimă împăcare cu ceea ce este destinul.
În prima strofă femeia e ca un vin bun, de care nu te saturi niciodată , bei, ți se urcă la cap , ești pradă acestei beții..dar iată contratimpul în care te împiedici , tristețea se simte , în rama numelui e doar durerea … poarta este oarbă, probabil autorul vrea să sugereze ideea unei porți care a fost deschisă în grabă de un drumeț nebun conștient de faptul că mergea în sens contrar. Soba e goală, lemnele sunt unde ..totuși frigul scapă de teama chibritului. Dumnezeu e grăbit, singura soluție rămîne loteria la poarta casei..acolo unde încă se mai deslușește umbra vie a unui posibil noroc
Foanțe? Probabil ideea acestei vieți, un pic irosită, un pic perfidă..un pic de reconstruit cu streașina curată a începutului de altădată. Cum am înțeles că în concepția autorului streașina e o îngăduire, să sperăm că cineva îl îngăduie.

Îți doresc simplu, o lume pe măsura ta și timp..timp pentru viață. La mulți ani!

Cu ceva timp in urma cineva mi-a spus ca poetii sunt...putin in felul lor . Ioana Negoescu imi spunea , ca si cum nu as fi stiut, ca ceea ce scriu poetii nu e neaparat conectat la realitatea imediata...nici macar la cea remota( spun eu)Sile chiar a fost pe via sixtina
si o oarecare Marie si-a scosinelul..desi autorul nu precizeaza motivul pentru care aceasta Marie l-a lasat pe noptiera.Hmmm, o fi avind miinile umflate! Hi, hi, hi! Am mai citit un poem in care scria ca Sile seduce usor...eu am inelele la locul lor..si imi place la nebunie expresia : marele zid chinezesc parca ar fi numele tau...imi permit sa sugerez autorului o mica scapare. Daca tot ai folosit pentru alb bianco atunci ar fi bine sa spui vino bianco si nu vin bianco..suna bine in italiana.In rest pestele strain si taranii cu un singur briceag..sugereaza ca ceva s-ar putea schimba. Frumos poem..am spus frumos nu excelent. Calma!

precauta

siliștene e adevărat că nu curge sînge bun între poeți și prozatori și cît privește cheia eu o caut pe cea a greutății..ca să pot hrăni gurile flămînde... vijelie, e un soare orbitor...la Milano! Cît despre aer, sunt deja la suprafață, dacă nu ai înțeles și precuată cum sunt..mi-am luat cu mine rezervă de oxigen.Știi că nu rămîn niciodată în pană
Da' parcă prea te agiți ca un pepsi ..făcînd bule..și spume!

…”despuiată noaptea lua dobîndă"….da, ce trecuseși pe la amanet înainte de a scrie poezia?! Nu sunt o expertă de comentarii în ale poeziei dar mi-a plăcut „femeia care trecea prin mijlocul secundei și poeții care strigau și indurau pe dinlăuntru la ușa-nțepenită ce ardea”..voi poeții mereu suferinzi, mereu arși pe dinafară și pe dinăuntru..ai verb și culmea chiar bine conjugat ! In ce priveste „gura ta flămînda” aici chiar că te recunosc.

Înainte de a începe comentariul propriu zis dau ok lui Călin, adevărat, la tine nu se prea înțelege cînd ești îndrăgostit și cînd dezîndrăgostit mai ales că cele două stări le prezinți în continuă glisare și modificare. În puține cuvinte Silișteanu e pregătit să se îndrăgostească dimineața, se dezîndrăgostește pe la prînz și spre amurg..cine știe? Dragostea la Silișteanu? Depinde cum privești, de unde privești, dacă ai sau nu dioptrii, etc. Ca o sugestie, ai putea să dai o definiție poetică a dragostei, in felul ăsta ne-am lămuri și noi asupra punctului tău de vedere. Cît despre poezie eu ți-am mai atras cîndva atenția asupra încadrării incorecte, în colecția poezii de dragoste. Nu sunt o expertă de poezie, nici nu mă omor citind-o că mi-ar denatura pragmatismul, dar la puțin cît mă pricep poezia asta parcă nu prea e de dragoste. E o poezie de reflecție interioara spre filozoficul creației, “cînd nu găsesc în oameni ființa las descuiat și plec” , primul vers e o aprofundare , o invitație la dezbatere pe tema: a fi sau a nu fi Om. Și remarc o oarecare scîrbire , dezamăgire și în același timp resemnare: “nu găsesc ființa las descuiat si plec”..Apa și gropile sunt iarăși o asociere interesantă în timp ce “groapa mare dinspre soare” mă duce cu gîndul la un colaps universal și chiar cred așa și este, “clanța de la ușă are formă de eclipsă”. În termeni științifici eclipsa este un eveniment astronomic în care un corp ceresc se poziționează între o sursă de lumină și un alt corp intrînd într-un con de umbră. Cuvîntul în sine ca etimologie înseamnă a se îndepărta, a deveni invizibil și pe acest fundal de metamorfoze incipiente, iată, apar “oameni noi din viitor”, poate mai buni, poate mai umani. “Unul a luat paltonul celui care a găsit atomul”, este o întoarcere la origini, la ideea de stabilitate, atomul reprezentînd particula indivizibilă și indistructibilă din care se compune materia. Vara ghețarilor, iarba care se usucă, o atmosferă ireală, fantastică, de îngheț și moarte într-o vară care ar trebui să fie toridă. Este ca și cum , pentru salvarea omenirii s-au epuizat soluțiile și rămine una singură: o nouă glaciațiune. “Maica tace”..cred că e vorba de Mama Lumii și in final pe fundalul acestei degradări umane și ecologice, “oamenii din tinda lumii aprind cu frig cărbunii”…tinda e anticamera..ne duci la originile ancestrale, la omul primitiv care înfrigurat abia descoperă focul..și totuși e un Om care a mai trăit- fapt sugerat de prezența foarfecei care taie ..si somnul chinuit care probabil vrea să sugereze că deocamdată se întimplă totul doar în vis. În poezie se simte suflul unui sentiment de iubire dar e mai mult o iubire universală dinspre și spre oameni…Hai că m-a luat frigul de cînd scriu! Poezia mi-a plăcut.

meseria de poet? zis de tine care ești mereu falit, no dragă, nu aș prea trece-o în topul celor zece mai căutate și profitabile meserii.Hai să lăsăm poetul să rupă din lanțul mirării iubire ..și să spună doar că e poet. Așa ca Siliștene vezi și tu ce mai face lumea, scrie cît mai ești de serviciu și informează-l pe Domnul de ce se mai întîmplă.Si chiar așa, ce-ți pasă ție unde își face cuibul rîndunica?

E foarte greu de comentat ceea ce ai scris. Dincolo de legalitatea românească a avortului vorbim de ilegalitatea morală a unor femei care nu știu cum să le definesc. Ca o divagație, în Italia avortul este interzis( exceptie cazuri patologice). Acum vreo cîțiva ani se vorbea de cultivarea embrionilor pentru celule staminale. S-a declanșat un adevărat război care a dus la un referendum cu soluție pozitivă. E adevărat că celulele staminale pot salva viețile unor persoane, dar cine ne dă dreptul la o crimă în favoarea salvării unei vieți? Si cu cealaltă viață cum rămîne? Evident medicii s-au grăbit(unii) să explice că embrionul nu are conștiinta, adică nu e o ființă. Celula ou formată din contopirea spermatozoidului cu ovulul are o garnitură de cromozomi 2n=46 și toate genele caracteristice , este o ființă umană care încetul cu încetul pe baza informației materne și paterne își va dezvolta propriul corp. Un copil este un motiv de bucurie. Imi aduc aminte că bunica mea spunea: copii cresc și cu bine și cu rău. Așa e.Unde s-a pierdut această înțelepciune populară? Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva. Tu spui, să facem ceva, fiecare puțin cît poate. Florin, aici vorbim de o mentalitate colectivă, tipic românească. Nu am văzut un alt popor( poate rușii) pentru care viața să conteze așa puțin . Adu-ți aminte că pe vremea lui Ceaușescu avortul era interzis, dar femeile găseau mereu străzi alternative pt a scăpa de copii nedoriți. Dar ce e mai trist ..e chiar mentalitatea medicilor noștri. Am fost căsătorită cu un ginecolog care, nici măcar nu încerca să le convingă pe femei să își păstreze sarcina. E un business. A face un raclaj uterin pentru medicii noștri e echivalent cu a freca o oală cu Cif. Sper că m-ai înțeles. Chair dacă eu, tu și alții ieșim în stradă să protestăm, nu putem schimba mare lucru..nu știu la care parte a sensibilității umane ar trebui scavat..eu știu doar că viața e una singură și trebuie prețuită, respectată și valorificată în toate formele sale.

De azi dimineață stau pe lîngă articolul ăsta. Am vrut să fac un com. pe la 10 dar am renunțat gîndindu-mă că eu, ultima sosită în cuibarul literaturii( scuzați mai e cineva după mine?) nu se cade să mă arunc “per prima” într-un discurs așa complicat. Prin urmare am invitat și alți autori de pe Agonia să te citească. Au spus că ai dreptate. Dar încă nu a apărut nici un com? De ce? Probabil din același motiv pentru care tu, cînd eu am fost atacată vehement ,nu ai luat poziție deși cunoșteai romanul. Să o spunem: ai fost primul care l-a citit. Motivul, chiar dacă îți dau libertatea să te explici, e unul singur: să nu ne certăm cu lumea , să avem o imagine pozitivă, să pozăm în simpatici.
Referitor la Cărtăresu , mie imi place, deși romanele sale nu le consider romane ci exerciții de virtuozitate. Cărtărescu e un virtuos, dar fii.mea care e o mare cititoare( nu romane Dan Brown) a spus : unde-i luna, unde-i farul? De altfel Cărtărescu referitor la romanul Travesti a declarat că după ce l-a terminat nici măcar el nu-l înțelegea motiv pt care s-a dus cu romanul la psiholog, psihoterapeut. Că scrie bine e incontestabil, că place femeilor la fel( și asta deranjează masculii literaturii și tot în paranteză ca să-ti tai elanul, nu e genul meu)))))..dar de aici și pînă a-l propune la premiul Nobel e …o exagerare. Asa cum ai spus și tu, Cărtărescu nu va lua niciodată acest premiu. Că nevastă-sa îl susține, eeee, e normal. Și eu îmi susțin logodnicul și vreau să cred că și tu daca ai avea o nevastă scriitoare a-i susține-o.
Adu-ți aminte în schimb că Herta Muller premiată cu Nobel, pentru romane inspirate din realitatea românească în care s-a nascut, trăit și educat, s-a dat drept nemțoaică. Eu în semn de protes nu am cumpărat cărțile acestei autoare.
Încă o dată îti dau dreptate dar ..felul românesc în care te lamentezi nu-mi place. Ia atitudine, fă ceva. Stim că publicitatea e sufletul comerțului. Cărtărescu e un produs media. In Italia el a fost publicat de una și aceeasi editură, Voland, care se vrea un mediator între est și vest, a publicat de altfel și autori ca Ivan Kulekov, bulgar , postrevolutionar și el, și Dmtrej Prigov cu Eccoci Mosca( scriitor contemporan).
Si știi și tu publicitatea e sufletul comerțului. Pino Casamassima îmi spunea: poti să scrii cel mai bun roman din lume, e inutil dacă nimeni nu știe că l-ai scris. Hai, Adrian, forza, în Romania scriitorii încă își mai plătesc publicațiile și aici iar Pino Casamassima care îmi zicea: editura, chiar dacă îți dă un euro e ea cea care trebuie să plătească( asta referitor la Italia). Inclusiv tu ai publicat ultimul volum prin subscripție publică( și deși..nu m-am regăsit pe listă). Și dacă tot ești așa supărat, de ce măi dragă nu faci o agentie de publicitate? Așa îi faci reclamă Danei, lui Mizumschi, mie(dacă prețul e convenabil, știi că sunt zgîrcită) și tie…
Sunt de acord cu ce ai scris dar e o lamentare inutilă . Ah, pe varianta italiană a site-ului e o poezie a unui autor Abbate. La ragazza di Brasov..citește-o, e foarte bună, te face să înțelegi că mulți italieni nu cunosc nici măcar Eminescu, Bacovia..și tu vorbești ..de cine, pardon?
PS înainte de a da drumul online acestui text mizez pe capacitatea ta intelectuală sperînd că nu vei înțelege greșit..in italiană se spune fischio per fiasco ..și mai e o expresie mai tare , nu pot să spun că e underground…Să auzim numai de bine. Problema nu e la nivel National, problema e a fi Român..Iți număr pe degete autorii români publicați in străinatate de cele mai multe ori emigranți stabiliți în Europa sau Americi. E o discuție lungă asta. Si te-aș invita la un Chianti, dar unu, nu ai venit la prezentare, doi am un logodnic gelos si trei ceea ce am scris Sul romanzo a fost pentru că nicăieri nu am văzut numele meu ca traducătoare a versurilor. De altfel am remarcat si mici modificari în traducere , nu mi s/au parut foarte potrivite, mai vorbim și despre asta. În rest , ești mereu Adrian Suciu!Si sper să nu fiu un sfertautor!

Jos pălăria! Mult succes , sunt convinsă că va fi totul ok, mai ales că la mijloc e Tracus Arte și asta nu neapărat pentru că e editura cu care am publicat și eu. Pe cei de la Tracus i-am cunoscut fix în ziua lansării, dar au demonstrat că sunt serioși , lucru la care țin, motiv pentru care am și decis să le încredințez tratatul meu de nutriție, care e mai puțin tratat! Sincer nu credeam că erai așa simpatică( asta în offtopic). Felicitări și ..poate într-o zi facem o reuniune a autorilor Tracus arte! Ar fi….cool!

Felicitări!Și vreau să văd cum o să te descurci cu media de vîrstă la lansare. Interesante ofertele tale, păcat că nu pot fi prezentă.Succes!

Mulțumiri lui Florian Silișteanu, Dan Herciu, Călin Sămărghițan, Maria Dobrescu și tuturor celorlalte persoane, deocamdată necunoscute. care s-au ocupat de organizarea acestui turneu. Marina, mulțumesc pentru compliment și gindurile frumoase. Silvia mulțumesc , nu sînt deocamdată în Ro și să știi nu neapărat malul mării,merge bine și pe avion de la Chișinău la Madrid:) Adrian , mulțumesc , uneori reușeșeti să mă surprinzi! Ioana, Ioan, mersi mult :) . Florin îți mulțumesc și pentru toate sfaturile chiar și cele offtopic. Vă aștept cu drag la prezentare.

De acord cu dna Mamier mai ales ca stiu si cum s-a scris acest poem. Printre altele Rebeca a desenat si logo Unicef 2008 sectiunea \"per i diritti umanitari\", dar continua sa transpire in lungile ei pelegrinaje prin Milano in speranta de a-si vinde desenele. Este foarte greu de sensibilizat opinia publica si asta din mai multe motive:strainii de peste ocean, imi spuneau prietenii mei din Canada au o imagine romantica despre tigani in timp ce europenii stim ce parere au.E nevoie si aici de dicernamint, de separat lucrurile. Un subiect care intr-adevar merita aprofundat.Pina una alta felicitari poetului miscat de problemele omenirii.