Foanțe

O poezie, fără doar și poate, marca Silișteanu și care are un istoric interesant. Autorului îi era necunoscut cuvîntul foanțe. În realitate nici nu există în DEX. E un regionalism, o treabă de dialect moldovenesc, și înseamnă haine de calitate îndoielnică(cel puțin în zona mea de proveniență). Nu credeam că un cuvînt așa banal avea să devină poezie, dar genialitatea autorului poate înfăptui orice.
Ceea ce m-a frapat citind textul :”moartea este ca mireasa”….gîndul m-a dus la Hermann Hesse, în poezia căreia moartea devine o amantă irezistibilă. La Silișteanu moartea e o dulce și primitoare mireasă ,pe sub voalul ei se vede coasa , sublimă metaforă, sublimă împăcare cu ceea ce este destinul.
În prima strofă femeia e ca un vin bun, de care nu te saturi niciodată , bei, ți se urcă la cap , ești pradă acestei beții..dar iată contratimpul în care te împiedici , tristețea se simte , în rama numelui e doar durerea … poarta este oarbă, probabil autorul vrea să sugereze ideea unei porți care a fost deschisă în grabă de un drumeț nebun conștient de faptul că mergea în sens contrar. Soba e goală, lemnele sunt unde ..totuși frigul scapă de teama chibritului. Dumnezeu e grăbit, singura soluție rămîne loteria la poarta casei..acolo unde încă se mai deslușește umbra vie a unui posibil noroc
Foanțe? Probabil ideea acestei vieți, un pic irosită, un pic perfidă..un pic de reconstruit cu streașina curată a începutului de altădată. Cum am înțeles că în concepția autorului streașina e o îngăduire, să sperăm că cineva îl îngăduie.

unu
ca să evit modul de a răspunde deși are o cumințenie mă văd nevoit să fac o lămurire
doamna marie vrânceanu va sărbători pe 10 februarie ziua de naștere și de aceea a făcut un efort minim totuși de a controla subiectul scriind un comentariu aproape elaborat / deci totul e pe interese nemaiamintind faptul că are dreptate că de la ea am auzit despre foanțe și că da am făcut ceva temenele ca să pună sub lampa meșteșugului aceste laude

doi
poemul a fost preluat din revista argeș în care am obligația să semnez inedite și asta mi se pare clar că așa este firesc
apoi mai e și teama să nu se repete cumva intenâia de acum doi ani cred a lui doman și simona fusaru de a mă convinge că rubrica din cana cu păsări e cam învechită și chipurile ar cam trebui scoasă. cu alte cuvinte să/i dăm puâin brânci lui silișteanu
zilele trecute am mai prins de veste câteva aspecte în care situație total neplăcută a fost pus și confratele poetul universitarul mircea bârsilă

trei
mă bucur tare mult să văd aici și o mică recunoaștere din partea reșițenilor salutînd cu această ocazie aprecierile colegului nostru de site Paul Gabriel Sandu

patru

mulâumesc mult cititorilor tuturor și celor care îmcă nu apreciază cele siliștene dar aceasta nu este vina domniilor ci numai a mea
Domnul să ajute la toți!

cat cuprinde si surprinzatoare intoarceri de ton si de ritm, chiar daca tributar uneori versului popular. Ma prefac a nu-mi păsa că scrii mai bine si mai mult ca mine, om batran si obligat de asta la o graba suspecta de a scrie. Dincolo de toate motivele din spatele scrierii, ea "se tine" si asa, rupta de contextul explicativ, este adica de-sine-statatoare si poate chiar facatoare de scoala literara, nu spun la intamplare. S-auzim de lucruri fine!Kosta.

cu mulțumiri pentru aprecieri și cu rugămintea să aveți griji cum potriviți cuvintele la adresa poemelor mele nu cumva să vă treziți pus la zid
În rest cred mult în fereastra celor care sunt deschiși