Poezie
De Sanziene
1 min lectură·
Mediu
Risipitor,
Ca fiul în lume plecat,
Dragul de dor
Se smulge
Tăcerilor albe.
El vrea să-l strigi
Și să-l plângi
Cu șiraguri în salbe
Crescute în inima-n care
Focul e jar mocnit
În asfințitul
Ce-ți doare
Nemărginirea crescută
În ochi de cocor.
Dragul de dor,
Născut din depărtări,
Din împărțiri
În tu
El,
Noi
Și voi,
Copil de suflet
Pentru orfane suflete
Pierite
În jocul răstignirii
Mute,
Pe cruci de patimi
Absolute.
Mi-e dor de drag,
Mi-e dor să râd
Să plâng
Și-apoi să cânt,
Și-n dansul nebunelor iele
Să fug cu dragul
Și cu dorul,
În albe nopți de Sânziene,
Spre ceruri
Deschise pe gene.
Mi-e dor de drag
Și dragul de dor
Mă culcă ușor…
…și totuși…
Și dragul…
Și dorul…
Pe mine mă dor!
046.437
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Roman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Roman. “De Sanziene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-roman/poezie/77701/de-sanzieneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MR
Stiu si as vrea sa stii si tu ca eu simt fiecare trecere a ta pe la cuvantul meu. Imi este tare bine sa te stiu langa mine!
0
MMo poezie, mai de dimineață, unde curgeau cuvintele pe cruci... mi-s dragi cerurile deschise pe gene...
0
KL
poezie, din pacate, mult prea cliseistica si cliseizata. deja lu. nimic din interioritatea autorului care sa oblige textul. dimpotriva, imaginea falsa facuta despre poezie contorsioneaza interioritatea autorului pana la obnubilare. cocori, inima, foc, jar mocnit, asfintit, toata gama de dureri imaginabile si inimaginabile si multe etc-uri. fara miza literara reala.
0
Uneori nu scriu nimic, dar te urmaresc...:)