M-am suparat!!!

Ratusca, uite ca zic eu ceva - de tacut, poti sa taci, dar, de scris, scrie in continuare, ca asa se face scrisul frumos.:)

Eu nu scriu, Elia, eu simt si atat, iar atunci cand sufletu-mi devine neincapator vin aici si va spun voua, celor de pe site, pentru ca ma gandesc eu, sunteti cei mai potriviti pentru a-mi asculta plansul, rasul, tanguirea sau resemnarea.
Nu sunt si nu voi fi vreodata poeta! Mi-ar fi bine daca mi-ati spune \"Am vazut!\", daca ati gusta din \"ciresele de la urechi\", daca mi-ati spune despre \"nesfarsirea clipei\" voastre, dar probabil ca toate acestea ar trebui sa le caut in textele voastre, ale tale si ale celorlalti de pe site, nicidecum in comentarii la sentimentele mele!

Te inteleg, Mariana, pentru ca si eu simt mai mult decat scriu. Dar, daca tot simtim in cuvinte, suntem datori fata de ele - eu asa cred.
Motivul pentru care ne aflam pe o pagina de poezie, este poezia. In paralel cu aceasta, nu neaparat la vedere, se intampla si acea comunicare speciala dintre fiinte pe care o cauti tu. Cu cat reuseste cuvantul tau sa transmita mai mult, mai frumos, mai adevarat, cu atat se deschid noi orizonturi sentimentelor tale. Si invers, fireste.

Cu drag,
Elia

sa nu taci ca e placere
si in suflet magaiere
cand priviri ne pui in fata
cu ratusca in verdeata

Iac-a vin c-o noua veste:
Suparare nu mai este!
Spusele-ti bine imi fac,
Iti promit ca nu mai tac!

asteptam!