MFmariana fulger
Verificat@mariana-fulger
Constanta
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
...
destramă amintirile,
distruge sufletul,
înjură focul
...,
vinovații
râd,
...,
bivolul e iarăși
liber!
Eu i-aș fi spus zimbru. Ești un artist al imaginilor. Noapte bună.
destramă amintirile,
distruge sufletul,
înjură focul
...,
vinovații
râd,
...,
bivolul e iarăși
liber!
Eu i-aș fi spus zimbru. Ești un artist al imaginilor. Noapte bună.
Pe textul:
„apa ca un bivol, negru..." de C. Octavian S
0 suflu
ContextNazaret,
Mielul Sfânt,
patimile
și omul;
preoții farisei condamnă:
blasfemie...
agonie în Grădina
Ghetsimani,
Crucea,
Golgota,
Lumina...
Douăsprezece ore
de așteptare
și a apărut din nou
Lumina
din Lumină...
Te rog să nu te superi că tot recreez poeziile tale. Nu ești singurul. Îmi place și învăț să descopăr sufletul poeziei. Ai scris frumos. Hristos a înviat! O noapte liniștită.
Mielul Sfânt,
patimile
și omul;
preoții farisei condamnă:
blasfemie...
agonie în Grădina
Ghetsimani,
Crucea,
Golgota,
Lumina...
Douăsprezece ore
de așteptare
și a apărut din nou
Lumina
din Lumină...
Te rog să nu te superi că tot recreez poeziile tale. Nu ești singurul. Îmi place și învăț să descopăr sufletul poeziei. Ai scris frumos. Hristos a înviat! O noapte liniștită.
Pe textul:
„Tainica lumina!" de C. Octavian S
0 suflu
ContextVăd că s-au încurcat rău ițele prin comentariile acestea. Cearta mea însemna discuție la infinit. Mi-ar plăcea să discut cu tine la infinit pe astfel de teme și să caut înțelesuri dincolo de înțelesurile stabilite, încercând să dau o altă dimensiune realității luate ca atare. O zi frumoasă.
Pe textul:
„9a. Postmodern" de Manolescu Gorun
0 suflu
Context...la margine de clepsidră viețuiam
sub aripa șansei, când caldă, când rece
plină de cearcăne materia fluidă
ne modela setea de necuprins
în scântei de vis
cărora le spunea oameni
reculegere severă a conștiinței supreme
palpitândă
tulburătoare cruzime
dacă ne gândim bine
lumina unei stele căzătoare
ucide strălucirea scarabeului semețindu-se
spre soare
ca pe o vagă și plutitoare închipuire
îl întoarce spre țărână...
marginile acestui pământ
capătă forma chemărilor deșarte, de fapt,
dincolo de zare nu e nici o corabie
târziu, adormim în margine de lună
visînd...
Am refăcut tema. Sper să fii un pic mai mulțumit. O zi frumoasă, profesore! Te mai caut.
sub aripa șansei, când caldă, când rece
plină de cearcăne materia fluidă
ne modela setea de necuprins
în scântei de vis
cărora le spunea oameni
reculegere severă a conștiinței supreme
palpitândă
tulburătoare cruzime
dacă ne gândim bine
lumina unei stele căzătoare
ucide strălucirea scarabeului semețindu-se
spre soare
ca pe o vagă și plutitoare închipuire
îl întoarce spre țărână...
marginile acestui pământ
capătă forma chemărilor deșarte, de fapt,
dincolo de zare nu e nici o corabie
târziu, adormim în margine de lună
visînd...
Am refăcut tema. Sper să fii un pic mai mulțumit. O zi frumoasă, profesore! Te mai caut.
Pe textul:
„Ne iubeam sub ticăloșia lumii..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextUite că aici nu mai pot decât să privesc uimită și să spun \"Ce fericire!\".
Pe textul:
„Amantul meu, Soarele" de Mariana Tanase
0 suflu
Context...la marginea timpului viețuiam
sub aripa vieții, când caldă, când rece
plină de cearcăne materia fluidă
ne modela setea de necuprins
în scântei de vis
cărora le spunea oameni
reculegere severă a conștiinței supreme
palpitândă
tulburătoare cruzime
dacă ne gândim bine
lumina unei stele căzătoare
ucide strălucirea scarabeului semețindu-se
spre soare
ca pe o vagă și plutitoare închipuire
îl întoarce spre țărână...
marginile acestui pământ
capătă forma chemărilor deșarte, de fapt,
dincolo de zare nu mai e nici o corabie
târziu, adormim în margine de lună
visînd...
trăiam ca doi copii pe un front de război
fără nici o posibilitate de a vedea un mâine
în infernul unei rase aparte
fără mângîieri apăsate pe sînii mei fierbinți
sau pe buzele tale însetate
fără primăvară...
sub aripa vieții, când caldă, când rece
plină de cearcăne materia fluidă
ne modela setea de necuprins
în scântei de vis
cărora le spunea oameni
reculegere severă a conștiinței supreme
palpitândă
tulburătoare cruzime
dacă ne gândim bine
lumina unei stele căzătoare
ucide strălucirea scarabeului semețindu-se
spre soare
ca pe o vagă și plutitoare închipuire
îl întoarce spre țărână...
marginile acestui pământ
capătă forma chemărilor deșarte, de fapt,
dincolo de zare nu mai e nici o corabie
târziu, adormim în margine de lună
visînd...
trăiam ca doi copii pe un front de război
fără nici o posibilitate de a vedea un mâine
în infernul unei rase aparte
fără mângîieri apăsate pe sînii mei fierbinți
sau pe buzele tale însetate
fără primăvară...
Pe textul:
„Ne iubeam sub ticăloșia lumii..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextImpresionant colaj. Istoria își scrie pașii prin inimile trecătorilor cu pași prea târzii pentru a fi devreme, prea devremii pentru a fi târziu. Ceea ce ai durat în timp până ai juns la prezent, ține de amintire, ceea ce durezi acum e o cetate pentru prezent. Mâine ce vei mai fi? Te voi căuta în fiecare zi acolo unde te va așeza timpul și poate voi găsi doar trepte, fapte de trecut. Voi avea însă mulțumirea că au existat și șesuri, oaze comune de prezent, pe acest tărâm al agoniei. Mi s-a luminat sufletul făcând această incursiune în tine. Sărbători fericite!
Pe textul:
„... să vezi ce-a mai rămas din oameni" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
Contextatâtea
răstigniri
intr-un
vis
desfrunzit...
Sărbători fericite!, dacă n-ai trecut la catolicism. Și dacă ai trecut. Numai bine.
răstigniri
intr-un
vis
desfrunzit...
Sărbători fericite!, dacă n-ai trecut la catolicism. Și dacă ai trecut. Numai bine.
Pe textul:
„îndurare..." de mircea lacatus
0 suflu
ContextNici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel.
Discutabil. Dacă și unul și altul se schimbă în timp, nu se pot schimba în același procent, ca să poată forma încă o dată un întreg? Filosofia mi se pare un teren umblat în lung și în lat, dar încă nedesțelenit. Unele interpretări se fac prea unilateral. Cred că m-aș putea certa cu tine la infinit pe teme de acest tip. Sărbători fericite!
Discutabil. Dacă și unul și altul se schimbă în timp, nu se pot schimba în același procent, ca să poată forma încă o dată un întreg? Filosofia mi se pare un teren umblat în lung și în lat, dar încă nedesțelenit. Unele interpretări se fac prea unilateral. Cred că m-aș putea certa cu tine la infinit pe teme de acest tip. Sărbători fericite!
Pe textul:
„9a. Postmodern" de Manolescu Gorun
0 suflu
Context... alb-azurul purității
fața ta
clepsidra unui vis
măsoară trecerea clipelor...
Sărbători fericite, profesore! Să te bucuri de lumină și de pace.
fața ta
clepsidra unui vis
măsoară trecerea clipelor...
Sărbători fericite, profesore! Să te bucuri de lumină și de pace.
Pe textul:
„Îngerul din colțul cu lacrimă" de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextCu corecturile de scriere de rigoare, poate că ar fi la fel de huiduită ca și eseul tău. Păcat de limba română, dar măcar noi să n-o mai sluțim, scriind incorect. Ce fac ceilalți, e treaba lor, la urma urmelor. Fiecare face atât cât îl duce capul. Păcat mare că sunt unii cu posibilități din acestea mai reduse, care trebuie să ia decizii uriașe.
Am venit, de fapt, să-ți urez Sărbători fericite!, așa pe românește. Să fii sănătos și să te bucuri de reînvierea Naturii. Toate cele bune.
Am venit, de fapt, să-ți urez Sărbători fericite!, așa pe românește. Să fii sănătos și să te bucuri de reînvierea Naturii. Toate cele bune.
Pe textul:
„Tot rahatu-n Poezie?" de Mihai Cucereavii
0 suflu
ContextRotițele se vor învârti până când voi ajunge mai aproape de adevăruri, stimate domn. Nu ne putem opri aici. Sărbători fericite!
Pe textul:
„Iisus, noutate a ideii religioase in istorie" de cornel marginean
0 suflu
ContextConstat
la granița dintre mine și eu
o zbatere ardentă
privirea ta de zeu
prinsă în lațul iubirii -
fatidic
Sărbători fericite!
la granița dintre mine și eu
o zbatere ardentă
privirea ta de zeu
prinsă în lațul iubirii -
fatidic
Sărbători fericite!
Pe textul:
„simplu" de Nicoleta Iuhoș
0 suflu
ContextScrie-o la loc! În apus zâmbesc privirii tale și în răsărit mi-aduc aminte și zâmbesc din nou, dar negrul cărbunelui decolorează gestul meu, stângace îmi sunt degetele sufletului atunci când vreau să dau chip atâtei poezii. Felicitări! Iar ai scris foarte frumos. Sărbători fericite!
Pe textul:
„si ce ramane?" de C. Octavian S
0 suflu
ContextNu știu de ce o fi dispărut mesajul. Îți sugerasem să pui versul cu împlântarea securii după cel cu ochii care plâng. Mi se pare mai poetic. Te rog să nu te superi. Ai scris frumos. Baftă.
Pe textul:
„Ploaia care va veni" de C. Octavian S
0 suflu
ContextȘi nota? Oale, oale de vânzare, goale! Nu-mi mai dă nimeni o notă? Nu vreau o variantă la variantă, vreau o notă! Am ajuns să vând oale. Dar cine să le cumpere? Scrie mai departe la fel de frumos și dă-mi nota aceea. Îți dau o oală, goală, o umpli cu vise și mâine scrii altceva. Te voi pune verb într-o frază, sălbatică primăvară! Îmi dai nota?
Pe textul:
„Te voi pune drept vers într-o carte..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextOale, oale de vânzare, oale! De ce doar atât? Nu poți măcar să spui că nu e bună? Ce dacă eu n-am spus despre poezia ta că m-a impresionat atât de adânc, încât chiar m-am încumetat să-i dau un alt chip. Tu ești vrăjitorul, eu ucenicul. Aștept nota.
Pe textul:
„Te voi pune drept vers într-o carte..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
Context ... această primăvară
sălbatică și vetustă până la reînnoire
orgolioasă mireasmă a unui boboc de cireș în floare
mă leagă cu viclenie de privirile lucrurilor
grea pedeapsă pentru orgoliul meu de zână
când te voi supune
o tulburare încinsă
îți va cuprinde trupul de muritor
ca o vrajă arzând și ultimul păcat
de bărbat
fermecat de mii de femei
toate vor să te aibă
toate vor să te aprindă
îți voi umple cerul gurii
cu suflarea dimineților cu rouă
și-ți voi sorbi aromele de coajă te brad
până când mi se vor domoli toate neliniștile
revărsate-n vine
vrăjită scoarță de bărbat
tărâm de inimi târâte la picioare
în tine ascund perfecțiunea
bobocului de cireș în floare
sălbatică și vetustă până la reînnoire
orgolioasă mireasmă a unui boboc de cireș în floare
mă leagă cu viclenie de privirile lucrurilor
grea pedeapsă pentru orgoliul meu de zână
când te voi supune
o tulburare încinsă
îți va cuprinde trupul de muritor
ca o vrajă arzând și ultimul păcat
de bărbat
fermecat de mii de femei
toate vor să te aibă
toate vor să te aprindă
îți voi umple cerul gurii
cu suflarea dimineților cu rouă
și-ți voi sorbi aromele de coajă te brad
până când mi se vor domoli toate neliniștile
revărsate-n vine
vrăjită scoarță de bărbat
tărâm de inimi târâte la picioare
în tine ascund perfecțiunea
bobocului de cireș în floare
Pe textul:
„Te voi pune drept vers într-o carte..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextN-ai mai scris nimic. Venisem cu creion și hârtie, ca să-mi fac tema. Pe aceasta am mai comentat-o, dar n-am realizat-o. Aștept una pe simțirea mea. O zi bună.
Pe textul:
„La cîteva zile după facerea lumii" de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextAm uitat să menționez impactul pe care l-a avut descoperirea continentului nou - America și rolul pe care l-a avut biserica acolo. Mai trebuiau menționate și cureririle franceze de teritorii și implicațiile lor și enorm de multe altele. Te las pe tine să le găsești profunzimea. Sărbători fericite!, dacă le putem numi așa. Oricum, Paștele rămâne ce a fsot și înainte de religia creștină, o reînviere a Naturii. Să spunem \"Hristos a înviat!\" și \"Natura a înviat!\", ca să nu supărăm pe nimeni. O zi frumoasă. Numai bine.
Pe textul:
„Iisus, noutate a ideii religioase in istorie" de cornel marginean
0 suflu
Context