Poezie
si ce ramane?
...vis!
1 min lectură·
Mediu
am pictat tablou pe stânca
inimii tale,
ploaia a șters pagina
încerc o schiță cu sentiment
dar temerea că soarele
umbrește?
dar nostalgia?
care?
vopseaua cărbunelui decolorează
gestul meu...
în apus zâmbesc privirii tale...
gheața de peste mări
adunată
în iarmaroc...
cavou rece privirea ta
mor de plictiseala și
neputință perfidă,
dar tuburile goale?
penelul insângerat?
îmi doresc un pod de funii
dar e păcat, greșesc
ploaia a șters pagina.
073.911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- C. Octavian S
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
C. Octavian S. “si ce ramane?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/c-octavian-s/poezie/178658/si-ce-ramaneComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Scrie-o la loc! În apus zâmbesc privirii tale și în răsărit mi-aduc aminte și zâmbesc din nou, dar negrul cărbunelui decolorează gestul meu, stângace îmi sunt degetele sufletului atunci când vreau să dau chip atâtei poezii. Felicitări! Iar ai scris foarte frumos. Sărbători fericite!
0
ploaia ti-a sters pagina insa soarele poate sterge si mai multe pagini,insa creeaza alte pagini noi..neumbrite
Dinet
Dinet
0
Și suspendată în tăcerea nopților de toamnă
Luna...așezată la fereastra mea
îmi cântă serenada frunzelor căzute
în verde-arămiu...și chiar zâmbește
de rotundul vieții ce îi imită forma.
Cu pleoapele închise pe-acele porți de suflet
din tainica sclipire a nopții Sfinților
Din salbele de picuri ce se strecoară-n suflet
se murmură-n tăcerea cuvintelor ce mor.
Și, iată, luna preamirată...
se moare, se lucește, revine în rotundul ei.
Râzând de mine și de luna suspendată
mă prind de golul vieții, o iau chiar de la 0
și nu mă mir că e și ea rotundă...
a devenit, demult... un obicei.
Luna...așezată la fereastra mea
îmi cântă serenada frunzelor căzute
în verde-arămiu...și chiar zâmbește
de rotundul vieții ce îi imită forma.
Cu pleoapele închise pe-acele porți de suflet
din tainica sclipire a nopții Sfinților
Din salbele de picuri ce se strecoară-n suflet
se murmură-n tăcerea cuvintelor ce mor.
Și, iată, luna preamirată...
se moare, se lucește, revine în rotundul ei.
Râzând de mine și de luna suspendată
mă prind de golul vieții, o iau chiar de la 0
și nu mă mir că e și ea rotundă...
a devenit, demult... un obicei.
0
Caută clipa potrivită când soarele fuge de umbre, de nori,de ploi sau... combină lumina soarelui cu picăturile de apă...Lasă liberă ploaia să deseneze pe pagina ta.Poate o frunză va impune nuanța.
Lumină în suflet!
Lumină în suflet!
0
Da ploaia mi-a sters pagina, dar cate pagini n`a mai sters ploaia?
cate nu va mai sterge?
dar ploaia poate sa-m ia speranta, ploaia poate sa-mi distruga dorinti?
Si ploaia care va veni, le va vindeca pe toate...,doar tuburile goale, raman goale...
penelul insangerat?, va ramane un semn de carte,
va iubesc si un sincer
Paste fericit,
cu drag tavy
cate nu va mai sterge?
dar ploaia poate sa-m ia speranta, ploaia poate sa-mi distruga dorinti?
Si ploaia care va veni, le va vindeca pe toate...,doar tuburile goale, raman goale...
penelul insangerat?, va ramane un semn de carte,
va iubesc si un sincer
Paste fericit,
cu drag tavy
0
Superbe versuri! Ascult si o melodia care m-a introdus în poezia ta! Imi place sentimentul ce-l tranmite versurile tale!
Sărbători Fericite!
Sărbători Fericite!
0
multumesc Raluca pentru vizita si pentru incurajare, Sarbatori Fericite si pace in suflet.
cu respect tavy.
cu respect tavy.
0
