Mariana Cardas

Un fluture alb își alege o stea Aripa lui de argint Lasă urma zborului pe cer... nu-l vor alina nici cerul si nici pamantul Dar un zbor incheiat nu-l mai poate repeta nimeni nicicând Iata,

Lovind în geam cu brațele goale Ploaia desenează cu mișcări tremurânde dansul răzvrătiților inorogi. Ca o arcuire a soarelui orb Între zidurile ploii și zidurile soarelui se sparge lumina în

Viata mea inaintea acelei zile era o intindere nesfarsita de nenumarate nuante de griuri: griuri usoare, griuri matasoase, griuri ale discretiei, griuri prafoase care sufoca, griuri ale asteptarii

Privim infiorati prin geam rotirile de stele si innegrim de spaima in fata universului intreg. Fugim prin spatiu si timp. - E cineva in miezul adormit al materiei? Ai intrebat tu o supernova cu

Înstelari înalte, adăstați-va un ceas rotirea într-o interminabila, febrila adormire căci în inchisorile clepsidrei clipa și răstimpul se răscoală

Norii descreierati s-au napustit de pe toate potecile iar acum ma privesc smeriti, umili... Cine va auzi aripile pasarilor dincolo de cer crescand? Nu acest inger care a invatat suferinta norilor

Pe pielea ta alba, salbatica se deplaseaza incet continente, ca o harta suferintelor dintotdeauna. Ti se ingroasa o vena de la picior, iar eu trebuie sa o rememorez intr-o muta nepasare.

Pe cand tu dormi Vantul strecoara pe fereastra Fulgi din aripi de pasari. Îi las sa zaca in cercuri de argint perfect rotunjite in noaptea ce se vrea de catifea Le-am atins cu degetele

Sa nu te ranesti zburand, Sa nu te ranesti iubind. I te aseaza pe frunte. cu aripa racorind-o vezi, fii atent la-ntuneric la noapte, la stele Deschide-i usa sufletului si-ncet patrunde larg,

Aripi de pasari lovesc ferestrele-n amurg crampeie de vis imi izbesc pleoapele. ma pierd in amintiri. Respir profund. Palmele-mi ard in mangaieri pe carte. Un sunet percutant din inima suie-n

Simtea cum aluneca intr-o lumina cu gust de cenusa, iar picuri de sticla topita i se infingeau in trup. Ii intrau straine in venele albastre pe care incepuse sa le zareasca pe trupului sidefiu,

Mi-am apropiat urechea de o scoica Si-am auzit soapte. M-am uitat in labirintul ei Dar n-am vazut nimic Sa fi fost vocile inecatilor, Ale inecatilor imbracati in alge Nu stiu... Si-am auzit

Lacrima din colțul genei devine miere pe buze o sorb cu nesaț pântecul mi se rotunjește ca aripa unei păsări în zbor. Nasc un înger cu ochii albaștri

Ieri, în amurg, vântul bătea de la nord și, sub talpa lui curată, mai foșneau încă tăcerile imaculate ale buricului iernii de altădat\': \"Să pășim benevol și oarecum resemnați, gata a ne cere

M-am invelit in ploaie Si-am atins aici o floare colo un stejar. Mii de culori au explodat in cer si fruntea ti-am atins Fierbea de ganduri Spune-mi unde esti? In care timp si lume Te-am

M-am gandit intotdeauna ca frunzele dispar numai toamna tarziu, dar ma inselam. Ele mor oricand, ca si oamenii cand inca nu le e vremea. In furtuni de mai, de iunie, in plina tinerete. Se lasa