Mariana Cardas

N-ar fi trebuit sa fie o corabie portugheza ci una vikinga sau islandeza fiindca, asa cum si Felix spune, el era mare specialist in istoria, nu numai a vechilor englezi, ci si in cea a nordicilor... In rest emana din poezie multa frumusete, aproape ca o senzatie fizica (Acesta este numele unui volum cu eseuri de Borges care a aparut la noi mai demult)

Este tradusă încă din 1977 de Pan Izverna și Irina Mavrodin. A apărut la Editura Univers.

Deci si dumneata \"cochetezi\" cu suprarealiștii? Așa s-ar zice după gusturile tale literare si nu numai. Poe era foarte îndrăgit de suprarealiști

poate am sa ma intorc, poate am să mai rătăcesc, nu știu, doar știu că incă mă mai caut...

Bogdan, am luat aminte despre ceea ce-mi ceri, doar sa ai puțină răbdare...

Timpul prea scurt ma tine cam \"legata\" de treburile de la birou, nu prea mai am timp sa citesc, tu mi-ai redat increderea in mine si pentru asta iti multumesc, mi se parea ca textul meu schioapata. Poate anul viitor voi avea mai mult timp la dispozitie.

Descopar acum dupa atata timp ca ai \"cules\" atatea margaritare, printre care se afla si unele care imi apartin, n-as fi crezut ca merita sa se gaseasca printre celelalte cu mult mai valoroase, inteleg ca ti-ai \"facut un mic cadou\" culegand cele mai placute tie versuri, si acum, permite-mi sa-ti urez cu mare intarziere \"La multi ani\"

Nu e singura poezie ignorată, cu buna știință sau din neștiință, după cum nu cred că va fi ultima, sigur că e păcat, uneori trebuie să te uiți cu multă atenție în jur căutând mici mărgăritare...Mă bucur că am avut parte astăzi de această lectură minunată. E poate una dintre cele mai bune poezii ale Adrianei

Era si timpul pentru o noua intalnire cu poezia ta, Matei!De cele mai multe ori poemele lui Matei poarta aripi.

Iti multumim, Maria, pentru aceste randuri, iar lui Anton ii uram viata frumoasa si la multe versuri pentru multi ani!

Oare nu stii ca menirea ingerilor este tocmai faptul de a te surprinde? Asta e lucrarea lor!

Si eu m-am gandit la un cuptor de alchimisti in care plumbul se transforma in aur, dar si la pasarea de foc, baletul lui Fokin pe muzica lui Stravinski daca nu ma insel.

Mie imi aminteste o pictura de Magritte. Ei impietriti pe malul marii, jumatate oameni-jumatate pesti, niste sireni sau sirene paradoxale, pentru ca jumatatea superioara este ihtioforma, s-au hotarat, probabil, sa paraseasca mediul de origine, pentru ca sunt cu spatele spre oceanul/marea pe care pluteste o corabie cu toate panzele sus.

Cand am dat raspunsul m-am gandit daca n-ar fi trebuit sa scriu cu \"u\" si nu cu \"o\" cum am scris. Desi ar fi trebuit sa scriu asa si cand am postat poezia. Elena, multumesc pentru informatii si crede-ma de-acum incolo, de cate ori va fi nevoie sa scriu despre osuare, voi scrie corect! Promit

Sper sa te fi incalzit suficient, nu de alta dar intr-un osoar este foarte frig. Osoarul este acel loc unde se pastreaza oase : vezi catacombele Parisului, catacombele capucinilor, sau, de ce nu, Manastirea Neamtului, desi acolo se pastreaza numai cranii - se spune ca si frumoasa grecoaica Calipso, care l-a fermecat pe Puschin, si s-a calugarit intr-o manastire de calugari, isi are craniul tot acolo, printre sute de alte cranii. Cam macabru, nu-i asa?
Mi s-a facut pielea gainii cand am vazut la Discovery o emisiune despre aceste locuri.

Dragii mei baieti, Bogdane si Cosmine, verbul folosit de Matei este o forma acceptata de \"mai mult ca perfectul\". Perfectul simplu ar fi fost: eu ma nascui, tu te nascusi, el se nascu, noi ne nascuram, etc. As fi vrut sa pot sa ma abtin de la un astfel de comentariu pe pagina lui Matei.

Am sa-ti darui aripile unui corb de mare. Ce bine e sa fii iarasi cu noi!

Am facut parte aseara din juriul care \"pretuia\" comentariile celor care se oferisera sa indeplineasca rolul de comentatori : unii cu state vechi, altii mai novici. Noi care ii \"pretuiam\" pe acestia ar fi trebuit sa ne pricepem si mai dihai. Pentru ca nu s-a spus aseara tot ce imi sugerase poezia ta, citita de atatea ori incat am invatat-o pe de rost, mai ales acum cand a devenit cantec.
Trebuie spus mai intai ca aceasta poezie nu este chiar o balada, fiindca o balada apartine genului epic, iar poezia ta se incadreaza mai degraba in genul liric. Putina lume a facut referire la personificarea din chiar al doilea vers al primului catren. Mie mi s-a parut ca ai fost, in ciuda spatiului ingust dintre voi, indragostitii, supus infometarii, postului. Acea bicicleta mi se pare una de apartament, o bicleta care nu te duce nicaieri oricat ai da din picioare. Iar \"rabdarile\" ma duc cu gandul la raspunsul pe care mi-l dadea mama in copilarie cand o intrebam ce mancam astazi, iar ea imi spunea \"rabdari prajite\". Expresia \"cu dragostea la gat\" imi sugereaza o alta expresie care suna cam asa \" cu foamea in gat\".
Sigur ca aceastei senzatii de foame trebuie sa i se puna capat. De aceea tu si iubita va indopati cu sarutari. Prea lung postul, ce sa-i faci? Dupa ce doar ochii v-au fost ghiftuiti de sentimente, voi trecand de la dragostea platonica la dragostea carnala, iata-va trecand la fapte si tologindu-va in miristea-cearceaf. Nu prea imi dau seama unde se consuma actul erotic, daca are loc in sanul naturii sau in dormitor. Ei bine-inteles vine momentul de maxima intensitate cand acest act erotic atinge dimensiuni cosmice. Totusi de pe pleata cometei esti zvarlit la pamant. Eu nu as vedea in aceasta poezie prea mult din Brumaru, poate doar in versul de final. De aceea expresiile \" sa calaresc comete\" si \" sa ling asfaltul tot de praf\" nu ma dus cu gandul la amintitul Brumaru. Parca esti mult mai cuminte decat el. Nici un element meteorologic nu va opreste din exprimarea dragostei si experimentarea actului erotic. Si ma rog dragostea te cam prosteste, ma rog asta e un fapt constatat nu numai de Garnier, dar si de mine. Desigur ca dupa o mare ghiftuiala nu poti decat sa te \"tologesti\" si aici gandul ma duce la o pictura de-a lui Brueghel in care vezi niste dosuri imense(nu e si cazul vostru, al indragostitilor care sunteti)dar asta mi-a sugerat regionalismul \"a se tologi\". Iar finalul cu cuvintele acestea din limbajul economic, si de-abia acestea sunt neologisme, ma duc cu gandul ca actul erotic se consuma in functie de timp si spatiu.

Mi-e greu sa reiau toata poliloghia pe care am scris-o pana acum.
In primul rand poezia nu este o balada caci o balada apartine genului epic, ea povesteste ceva iar aici te exprimi pe tine insuti, deci poezia ta apartine genului liric.
Nimeni aproape nu a remarcat personificarea \"pedalau rabdari\" care te duce cu gandul la foame, la post, la retinere-abstinenta. Parca vad o bicicleta de apartament care merge in gol, care nu te duce nicaieri. Iar rabdarile ma fac sa ma gandesc la o vorba de-a mamei mele care la intrebarea \"ce mancam noi azi\" raspundea \"rabdari prajite\" Dar iata ca de la ghiftuiala care e prezenta doar in ochi, treceti la fapte. Sigur ca in curand dupa ce va tologiti (interesant regionalismul alaturi, de vom vedea mai tarziu, neologismele din final). Actul erotic atinge punctul maxim, dimensiunea cosmica. Dar de pe aceste culme in curand iata-te aproape lipit de asfalt unde lingi praful. Nu va pasa de nimic. Va este indiferenta si nu va atinge nici o manifestare meteorologica. Si ajungeti la concluzia ca dragostea tampeste in functie de timp si spatiul pe care il aveti la dispozitie. De asemenea nu-mi dau prea bine seama daca actul erotic se desfasoara in cadrul intim al dormitului sau in cel mai larg al naturii.
Comentariul dinainte, pierdut acum a fost mult mai atent scris. Cel de-acum este o slaba reflexie a celuilalt

Iti multumesc pentru aceasta informatie. Am sa caut cartea la anticariat ca s-o adaug in biblioteca cartilor despre acest subiect.