dacă la noapte va ploua, o să-mi întind mâinile
pe geam amintindu-mi
de clipele
în care
clovnul de pe tavan începea să gâfâie,
uneori
stăteam ghemuită în pat și îl ascultam, alteori
adormeam
Ei își netezeau umbra în palme, cu grijă,
mereu o fecioară
pe post de victimă.
Sau negru. Îi creșteau brațe, haine,
ochi.
Ceva mă strângea la piept,
ca într-un coșciug loto 6 din 49 plus
Albul este spart în cărți fragile, fumează litere
Și inventează un puzzle,
Momentul
Imigrării spre tine..
Rădăcina unui brad
Regenerează licoarea,
Trezește mirosul. Albul se ramifică în
încă respir locurile astea ,
în amintiri cerul pare atât de liniștit și de albastru
de parcă vrea să-i privesc norii
cum se plimbă.
azi am simțit iar vântul lent, de primăvară,
cum trece peste
Sâmburii se varsă la vale,
Cireșii au rămas stele ce-ncep să putrezească până se evaporă,
Norul de de-asupra filmează -- pentru-a se lăuda cerului,
Balky se joacă...
Sâmburii lovesc stupii,
touchscreen-ul ochelarilor...
ne cunoaștem de mult.
știu că adună amprente zi de zi,
predă circuite vorbitoare
și lungește razele de lumină până obține
culori hibride.
numai respirația-i
sunt stresați iar,
plecați,
veverițe care-și devorează pieptul.
să încerc. n-am mai întâlnit realitatea într-un ambalaj de vise
și de-aia
n-ar trebui să se știe că răceala mă ia de la fiecare
i se învârtise lumea în palme
de când se spălase cu apă rece și lovise ușa
de la intrare.
ouăle din tigaie erau albastre cu fetuși deformați și albi.
când vedea curcubeul,
credea că e scara
s-au respins în oglindă,
reflexii rasiste.
parcă știau să adoarmă,
să se strângă în brațe.
se prefac.
știu să plângă, își scapără mâinile
de frunte
și mâzgălesc pereții cu sânge.
dar
astăzi nu mai cred în nimic.
îmi ajunge cafeaua de dimineață,
cât să ies până jos și să văd vreo două-trei păsări
care n-au plecat încă.
de ajuns.
noi suntem cei care rânjim pierduți în
înfășor vanul pe degete,
sau întunericul,
ațipesc venă cu venă,
amintire cu amintire.
magicul îl țin comod în palme -un glob simplu de euri,
pe care îl controlez îndeaproape.
cred că
Un intro indirect
Dragile noastre proiecții,
Cum să spun, știți, vreau război!
Un „low batery” la toți
Roboții din Terrabotica
Ne va transporta zâmbind
„In the other
Sunt dimineți în care mă trezesc într-un stomac de vise,
am 7-8 ani și spionez puii de curcă.
Văd o emisiune despre T-rex
și sap în livadă după rămășițe.
Am o tovarășă care îmi construiește
aceste cuvinte sunt oarbe,
mă ascultă, până ce se satură de viață.
am destulă putere să mă gândesc la tine,
să mă ascund după umeraș și să-ți aștept haina,
ca și cum aș fi vie.
am călcat peste
Vindecarea vastă-a magnetismului,
Chemarea negrului la convertire,
Mersul de fantomă,
Înălțarea...
Dogma culegerii efemere,
Perspectiva înfiptă,
Măsura.
Lumina mărșăluitoare,
Un fel de
în noaptea asta creionul este plictisit,
ca și viziunea despre mine
și în sfârșit plouă, o ploaie ce n-ar putea fi pusă pe niciun sait,
un marș de fantome prin capul meu
și mult timp.
unde
spiritul se încrucișează
ca vrejul de fasole
îi cresc frunze, învață să zboare.
inelele au ghimpi,
se înfig încet în dragoste,
încleștează negrul printre șuvițe de păr, încet,
tot mai
te trezești cu ochii în tavan,
puternic,
transpiri datorită cursei grele în care
tocmai ce câștigasei.
îți bei cafeaua liniștit,
îți tai orizontul...
mori de mii de ori pe zi,
un somnambul
Se cuvine să admir
Clapele pianului, ușor salvate printre iarbă,
Expansiunea radiațiilor,
Precum și
Vânarea unui ritm cu dirijor încorporat.
Transmiterea
MG