Marian R

N-am înțeles niciodată de ce păianjenii își țes pânze printre crucile imperturbabile ale cimitirelor cu amintiri din ce în ce mai decolorate, Niciun suflet prins, zvârcolindu-se în capcana

Te-am cules de pe o frunză , dup-o ploaie îndelungă ... Și priveam cu nări de vidră la albastrul din clepsidră , dintr-un ochi de ființă-frunză , prea solară , stând în umbră .

S-a rupt simetria atingerilor noastre, Nu mai explodăm în sfere de lumină pură, Nu ne mai întâlnim în singularitate. Rătăcim pe traiectorii accelerate de ultima ciocnire a buzelor

Când am mirosit ultima dată un trandafir crescut din inimi fertile, m-am înțepat în misterul existenței sale. Am început să-l pipăi, petală cu petală , dar ceva se pitula-n palmă

Se scurge lavă din gâtul unui infinit erupt. O pasăre cu sânge crud și-adapă zborul inventat de lut, doar un minut. Se aude un ticăit de înger mut, În cer începe războiul sfânt. În

Tomberonul din spatele blocului, tolănit pe șezlongul de asfalt, molfăie împuțit și leneș, metamorfoza luminii în duhoare, iar balele-i de celofan mucegăit se scurg peste buzele-i

Te-ai afișat la brațul lui, ce costă o avere, purta la-ncheietură, șui, un ceas ce-ți inspira lovele. Te-ai agățat ca o migrenă și pășeai cu tocuri cui pe îndrăzneala oricui încerca să-ți

Mai vinde cineva, prin zona asta, pastile de nemurire? Se pare că nu, dețin monopolul absolut, după cum se-nghesuie întruna, babe senile și fete bătrâne, ca oile la muls. Și, totuși, mă

N-am iubit decât o stea , ce licărea , în colțul nesomnului meu. Îi dădeam forme din emoții-arome... Ce bestii eram ... Ce roșu aprindeam... Lumina ei se dezintegra în superlumina

Cerul era gol, amorțit și sinistru ca o groapă de doi pe doi, rece, umedă și întunecată. O pasăre zbura ca un vis concediat de realitate, pe cerul gurii, unde se mai pitula ceva, ca o rugăciune

Plouă, plouă cu picuri calzi... Închid ochii și simt cum picurii se transformă în petale de maci... Complet gol, respir în același ritm cu salamandra... Plouă, plouă cald, iar reperele

Pași de- asfalt tocesc chemarea Și căderea ploii doare, Orizonturi betonate sfârtecă depărtarea și-nserarea e lezată de lumina ruginoasă, cu reflexe zgâriate, ce perturbă-n

Norul de praf, albit de culoarea îngerilor, a rămas imprimat pe o retină obișnuită să reîncarneze umbrele unor dansatoare din buric. Da, era o seară târzie, iar visele ieșiseră la vânătoare. Eu, o

Stăteam în același colț de bar , Închinând băuturi de cristal, Zeului beției din acel altar , În care am jertfit idei de jar. Încep să fumez o pană de înger amar, Cu ochii m-avânt spre un

Încă o zi din timpul meu , înc-o ieșire pe strada plină , de pași ce ascultă de-un creier ateu . Din nou ,același trup de cerșetor , scufundat în universul de beton , Din nou ,vitrine fără