A fost din nou o intalnire primitoare si plina de mister. Spun mister datorita faptului ca multi dintre noi au fost plecati sau nu au venit din motive cu totul si cu totul necunoscute noua.
Asadar
Secunda nesfârșită deșteaptă o amintire caldă
În flacăra lunii ce m-atinge și mă scaldă.
Când tremură al meu suflet în unduirea ei
Închid în timpul veșnic ochii triști ai mei.
Degeaba tot visez
Nu e nimic împrejur. Între linii de text,
Stă un zero micuț, încearcă un pretext.
Dar un unu îl chinuie și nu îi dă pace
Și râde de el, se crede prea mare și zace.
Azi e unul, mâine e altul, tot
O secundă mă desparte de veșnica-mi singurătate
În veacul cel mai negru, privesc fără mortalitate.
Nu pot înțelege de ce visarea mea e fără margini
Și-o port în suflet prin iubirea-mi ce e curs de
Pentru că e ea, pentru că sunt eu
Vom rămâne împreună mereu
Și de o iubesc, ea mă iubește
Când sunt cu ea, amorul înflorește.
Chiar de-ar fi un ocean între noi
Sufletele noastre sunt aproape în
În brațele ei s-ajung mă grăbesc
Sărutul ei cald, ce pare ceresc
Pentru mine e viața ce o trăiesc.
Azi sunt departe, de ce îndrăgesc
Pare aievea, și înnebunesc
Iubirea ei când mi-o
Visez cu ochii deschiși la tine din nou
O lacrimă e visul, ce-alunecă ușor
Un val într-o mare, mă cheamă la el
Și gândurile se pierd toate în cer.
Prin tăcerea ce învăluie al tău
Îmi amintesc iubirea ce-ți purtam,
Cât de amăgitoare-mi era privirea ta.
Îmi amintesc timpul când împreună eram,
Când stam amândoi pe bancă la-nserat’.
Îmi amintesc ochii tăi dulci și
Te voi iubi o veșnicie.
Și când nu va mai fi nimic, nici timp, nici viață,
Te voi iubi la fel, ca-n prima zi.
Și va veni o altă viață și va fi iar nimic.
Iubirea mea prin nemurire,
Va dăinui o
Aievea în vis chipul tău îmi răsare
Ca veșnicele valuri din veșnica mare
Și astăzi el mă bucură în suflet
Cu-albastrul cerului intens și cuget.
Îngân o mie de cuvinte fără sens
Iubind azi a ta
Când suferi din iubire
Și crezi că mâine ai să mori
Nu dispera tu-n amăgire
C-ai sufletul regenerator.
Când pierzi din el jumate
Și rupt îți e de dor
Nu pierde aievea a ta sete
C-ai sufletul
Timpul pleacă, timpul vine
Ca și roua între flori
În zadar noi zicem bine
Lumea-i plină de orori!
Ieri a fost, mâine va fi
Astăzi, tot în fața noastră
Ne tot spunem că-i o zi
Dar speranța
O altă zi mai trece și totul e trist
E-o noapte uitată aievea prin șoapte
Și lacrimile curg toate, toate
Și este tot trist!
O altă zi se mai duce și totul e trist
În jurul
Privind alene spre trecutul din uitare
Nu pot să cred că viața-mi sens nu are.
Trăind de azi pe mâine, speranța mea e una
Să te revăd odată, dar ție ți-e totuna.
Pornesc în zbor, purtat de ale
deocamdată marea e foarte liniștită. și e atât de
frumoasă... dar e pusă în umbra de chipul tău care de mii de
ori o întrece. și dacă totuși va încerca să spulbere al
tău chip îl voi ridica
Povestea noastră de demult
Plutește acum în aerul din jur
Pe mine și acum mă uimește
Părul tău ce îmi grăiește:
\"Pe a ei inimă cucerește-o!
Pe a ei încredere așteapt-o!\"
Prin vise tot mă
Doi ani de veșnicie se află între noi
Pare o nimica toată când privești înapoi
Dar acum totul s-a schimbat, e greu
Căci tu nu ai mai fost a mea, nici eu al tău!
.................................
Visezi la stele și-ajungi să iubești oameni
Și sufletul ți-e stea, dar oamenilor semeni
Of, tu, de ai să înveți că oamenii aceștia
Nu pot înțelege, dragostea din a ta inimă
Și te vei pierde, în a
te iubesc. m-ai cucerit si acum poti sa faci ce vrei cu mine. iti apartin in totalitate. daca o sa ma arunci nu am sa ma supar, iar daca ai sa ma tii aproape vreau sa ma iubesti. sa ma iubesti asa
Zâna primăverii a luat în primire al ei rol,
Și din depărtarea albastră, se ivește cu un stol.
Toată natura înflorește, verde e peste tot,
Gingași, ghioceii, își găsesc și ei un rost.
O rază de
Un vis pierdut în neștiință
M-am regăsit în cunoștință,
Dar m-am pierdut la fel de repede
Nu mai știu nici eu pe unde!
Cine sunt? De unde vin?
Ce caut? De ce revin?
Atâtea întrebări fără
O noapte liniștită, ce îmi aduci al viselor amor
Mă întreb tu oare... înțelegi al meu foc și dor?
În tine mă închid și plâng, căci singur sunt
Îmi amintesc al ei chip fermecător, al ei surâs
Și
Ne plimbam alene pe străzile pustii în noapte
Alăturea unul de altul povestindu-ne de toate
Și îmi amintesc zâmbetul tău și acuma
Parcă ar fi fost ieri și te visez într-una.
Seara încet se
