Poezii

Secunda nesfârșită deșteaptă o amintire caldă În flacăra lunii ce m-atinge și mă scaldă. Când tremură al meu suflet în unduirea ei Închid în timpul veșnic ochii triști ai mei. Degeaba tot visez

Nu e nimic împrejur. Între linii de text, Stă un zero micuț, încearcă un pretext. Dar un unu îl chinuie și nu îi dă pace Și râde de el, se crede prea mare și zace. Azi e unul, mâine e altul, tot

O secundă mă desparte de veșnica-mi singurătate În veacul cel mai negru, privesc fără mortalitate. Nu pot înțelege de ce visarea mea e fără margini Și-o port în suflet prin iubirea-mi ce e curs de

Pentru că e ea, pentru că sunt eu Vom rămâne împreună mereu Și de o iubesc, ea mă iubește Când sunt cu ea, amorul înflorește. Chiar de-ar fi un ocean între noi Sufletele noastre sunt aproape în

În brațele ei s-ajung mă grăbesc Sărutul ei cald, ce pare ceresc Pentru mine e viața ce o trăiesc. Azi sunt departe, de ce îndrăgesc Pare aievea, și înnebunesc Iubirea ei când mi-o

Visez cu ochii deschiși la tine din nou O lacrimă e visul, ce-alunecă ușor Un val într-o mare, mă cheamă la el Și gândurile se pierd toate în cer. Prin tăcerea ce învăluie al tău

Îmi amintesc iubirea ce-ți purtam, Cât de amăgitoare-mi era privirea ta. Îmi amintesc timpul când împreună eram, Când stam amândoi pe bancă la-nserat’. Îmi amintesc ochii tăi dulci și

Te voi iubi o veșnicie. Și când nu va mai fi nimic, nici timp, nici viață, Te voi iubi la fel, ca-n prima zi. Și va veni o altă viață și va fi iar nimic. Iubirea mea prin nemurire, Va dăinui o

Aievea în vis chipul tău îmi răsare Ca veșnicele valuri din veșnica mare Și astăzi el mă bucură în suflet Cu-albastrul cerului intens și cuget. Îngân o mie de cuvinte fără sens Iubind azi a ta

Când suferi din iubire Și crezi că mâine ai să mori Nu dispera tu-n amăgire C-ai sufletul regenerator. Când pierzi din el jumate Și rupt îți e de dor Nu pierde aievea a ta sete C-ai sufletul

Timpul pleacă, timpul vine Ca și roua între flori În zadar noi zicem bine Lumea-i plină de orori! Ieri a fost, mâine va fi Astăzi, tot în fața noastră Ne tot spunem că-i o zi Dar speranța

O altă zi mai trece și totul e trist E-o noapte uitată aievea prin șoapte Și lacrimile curg toate, toate Și este tot trist! O altă zi se mai duce și totul e trist În jurul

Privind alene spre trecutul din uitare Nu pot să cred că viața-mi sens nu are. Trăind de azi pe mâine, speranța mea e una Să te revăd odată, dar ție ți-e totuna. Pornesc în zbor, purtat de ale

Povestea noastră de demult Plutește acum în aerul din jur Pe mine și acum mă uimește Părul tău ce îmi grăiește: \"Pe a ei inimă cucerește-o! Pe a ei încredere așteapt-o!\" Prin vise tot mă

Doi ani de veșnicie se află între noi Pare o nimica toată când privești înapoi Dar acum totul s-a schimbat, e greu Căci tu nu ai mai fost a mea, nici eu al tău! .................................

Visezi la stele și-ajungi să iubești oameni Și sufletul ți-e stea, dar oamenilor semeni Of, tu, de ai să înveți că oamenii aceștia Nu pot înțelege, dragostea din a ta inimă Și te vei pierde, în a

Zâna primăverii a luat în primire al ei rol, Și din depărtarea albastră, se ivește cu un stol. Toată natura înflorește, verde e peste tot, Gingași, ghioceii, își găsesc și ei un rost. O rază de

Un vis pierdut în neștiință M-am regăsit în cunoștință, Dar m-am pierdut la fel de repede Nu mai știu nici eu pe unde! Cine sunt? De unde vin? Ce caut? De ce revin? Atâtea întrebări fără

O noapte liniștită, ce îmi aduci al viselor amor Mă întreb tu oare... înțelegi al meu foc și dor? În tine mă închid și plâng, căci singur sunt Îmi amintesc al ei chip fermecător, al ei surâs Și

Ne plimbam alene pe străzile pustii în noapte Alăturea unul de altul povestindu-ne de toate Și îmi amintesc zâmbetul tău și acuma Parcă ar fi fost ieri și te visez într-una. Seara încet se

Și plâng, și plâng în noapte Acum când viața-mi e doar șoapte Și mă gândesc la ea, nu cred Că ea nu mă iubește și visez. Căci visul e tot ce mi-a rămas Acum când pân-la moarte e un pas. Și ea

De ce vreți voi a pătrunde al meu rost? Căci acum nu mai sunt, ci am fost Și deșertăciunea voastră e o iluzie Pentru al meu suflet ce nu vă știe! M-am săturat de această viață goală Ce îmbracă

Puterea toată în ale mele mâini să fie Să pot alege între rău și bine Să zic astăzi ce va fi mâine Nu ar conta dacă ea iubirea mea n-o știe. Întreaga lume să fie al meu sceptru Să pot trăi azi

De ce atâtea lacrimi se scurg pentru o iubire? Pierdută în umbra timpului, a sufletului armonie, Ce veșnic tot veghează lumina tremurătoare A unei candele ce plânge o iubire trecătoare! În negura

„Un sărut îți dau să nu mai fi iar trist Și al tău zâmbet vreau să-l văd acum Căci timpul trece, dragul meu artist, Ca roua de pe iarbă se duce pe-al lui drum. Iubirea ce în fiecare clipă tu