Poezie
Alăturea de mine, timpul
1 min lectură·
Mediu
Privind alene spre trecutul din uitare
Nu pot să cred că viața-mi sens nu are.
Trăind de azi pe mâine, speranța mea e una
Să te revăd odată, dar ție ți-e totuna.
Pornesc în zbor, purtat de ale mele vise
Ajunse în uitare, ajunse acuma triste,
Și te privesc pe tine, când ieși în a mea cale
O, tu minune, ce viața mi-ai făcut-o jale!
Căci te iubesc prea mult, în trista-mi inimioară
Și viața mea tot trece, iubirea mea e-amară.
...............................................
De te visez în noapte când capul meu alene-l culc
Un cântec de iubire, prin vise eu ascult.
Te văd, te simt, dar vraja ta e rece
Și al tău zâmbet, plin de bucurie, trece.
...............................................
Când singur mă găsesc, în fiecare dimineață
În inima-mi eu simt, un spin de gheață.
Pornesc în grabă, la viața mea s-ajung
Sperând că ea m-ajută, durerea s-o alung.
Dar nu e așa! Pentru că nu pot uita
Iubirea ce ți-o port, durerea infinită
Și singur eu mă știu, în lumea asta
Alăturea de mine, doar timpul va mai sta.
6 iunie 2003
003207
0