Poezie
Vă lasă
1 min lectură·
Mediu
De ce vreți voi a pătrunde al meu rost?
Căci acum nu mai sunt, ci am fost
Și deșertăciunea voastră e o iluzie
Pentru al meu suflet ce nu vă știe!
M-am săturat de această viață goală
Ce îmbracă vremea cu o țoală!
În față am al meu timp și nemurirea
Degeaba înapoi mă cheamă iubirea!
Strivit am fost de ale voastre gânduri
Ce tot veneau în rânduri-rânduri
Lovit am fost de-a voastră indiferență
Ce n-are farmec... nici esență!
Și greu mă ridicam din nou cu fruntea sus
Căci ale mele gânduri își găseau apus.
Dar acum vă las în urmă, plec departe
Degeaba veți încerca a pricepe a mea carte!
Și pier în uitarea timpului și-a lumii
Voi nu sunteți nici ultimii nici primii!
Și mor încet, mă duc la mine acasă
Al meu suflet în urma lui vă lasă!
25 iunie 2003
002972
0