Și plâng, și plâng în noapte
Acum când viața-mi e doar șoapte
Și mă gândesc la ea, nu cred
Că ea nu mă iubește și visez.
Căci visul e tot ce mi-a rămas
Acum când pân-la moarte e un pas.
Și ea
De ce vreți voi a pătrunde al meu rost?
Căci acum nu mai sunt, ci am fost
Și deșertăciunea voastră e o iluzie
Pentru al meu suflet ce nu vă știe!
M-am săturat de această viață goală
Ce îmbracă
Puterea toată în ale mele mâini să fie
Să pot alege între rău și bine
Să zic astăzi ce va fi mâine
Nu ar conta dacă ea iubirea mea n-o știe.
Întreaga lume să fie al meu sceptru
Să pot trăi azi
De ce atâtea lacrimi se scurg pentru o iubire?
Pierdută în umbra timpului, a sufletului armonie,
Ce veșnic tot veghează lumina tremurătoare
A unei candele ce plânge o iubire trecătoare!
În negura
„Un sărut îți dau să nu mai fi iar trist
Și al tău zâmbet vreau să-l văd acum
Căci timpul trece, dragul meu artist,
Ca roua de pe iarbă se duce pe-al lui drum.
Iubirea ce în fiecare clipă tu
