Marian Dragomir

Sunt foarte incantat de ce ai realizat Claudia în acest articol, ai reușit sa ne propui imaginea unui om în plina expansiune creatoare.

Finalul este - TU - Ave карьерного роста и писатель! пр.

"Rareori cochetez cu poezia, cunosc prea puțin poezia contemporană românească ca să pot răspunde la întrebare. Îmi place poezia clasică. Dintre poeții contemporani îmi plac Coșovei și Ion Mureșan. " - și eu ador acest poeți, de la ei am învățat (încă învăț) ce este poezia moderna

O definiție interesanta a unei literaturi despre care recunosc ca nu știu atît de mult = "Literatura ucraineană din România este un altoi al literaturii române pe trunchiul literaturii ucrainene, continuitatea ei este asigurată de trecut și prezent, de venirea noilor talente, din cele două mari și veșnic proaspete izvoare de inspirație: literaturile ucraineană și română. În plus, înflorirea literaturii ucrainene din România este călăuzită mereu de marile genii tutelare ale popoarelor ucrainean și român: Taras Șevcenko și Mihai Eminescu care sunt stelele călăuzitoare în marea aventură lirică pe mările furtunoase ale literaturii și prin golfurile marilor ei speranțe. "

"esențial în viață este să emiți despre tot judecăți apriorice. (...) masele dau totdeauna greș, indivizii au totdeauna dreptate."

interesanta prezentare Ștefan ... iți dai seama ca trebuie sa caut cartea :)

Eu știu ce ai vrut sa spui George ... iți știu toate mișcările .... (ca sa parafrazez un "mic" poem)

Mulțumesc George pentru aceasta aplecare asupra poemului. Titlul cred ca se poate modifica pentru a relev mai bine condiția exprimata în versuri.

Ambiguitatea este dorita .... ironia și limbajul uneori prea colocvial cu infuzie de englezisme este dorit pentru a confirma un fond fără forma autohton prezent.

mulțumesc mult pentru trecere/ volumul este unul foarte bun ca și calitate poetica.

Este un concurs cu ceva tradiție, unul dintre cele mai importante în calendarul concursurilor școlare din Romania, cu premii si miza mare.
Anul trecut am avut peste 100 de participanți din toată tara.

Nu ma atrage forma clasicizanta pe care ai dorit sa o dai poemului, cu toate ca tema este intriganta și ai reușit sa aduci imagini și tropi din viata de zi cu zi, relevanți pentru a iți susține transfigurarea sentimentelor.
"Să te răpesc în luturi numai pentru mine"/ "Aștept un semn din barba-i colilie"/ "Praful din nări ne poartă-n vis" ( o imagine foarte îndrăzneață .. praful este motivul visului - PCP cunoscut sub numele de "praful ingerului" ("angel dust")

ai un început destul de puternic "Aud cum mă strigă viitorul;/ urlă chemarea prin gurile celor ce nu mă știu încă" - este bine ca ai știut sa duci aceasta tensiune pana la finalul discursului liric, cu toate ca sentimentul defetist reiese la final " implacabilul punct."

ma* (am vrut sa scriu altceva și am uitat cratima pusa)

eu sunt opac George , vad numai ce vreau :)
am văzut poemul și ... am glăsuit din mîndru meu laptop

nodul îmi place ca este un simbol/motiv utilizat ca laitmotiv

Mulțumesc Lavinia M pentru comentariu/
Sincer m-a gîndeam și la mitul unde Ana este victima ... :)

ai reușit sa realizezi o imagine ce tine de naturalism/ "mă hrănesc din locurile tale întunecate și umede"
iubirea este un sentiment visceral... susținut cu imagini puternice, ușor șocante, dar care dau ritm temei discursului liric.
"nu am plămîni respir prin fluturi de noapte
prin larvele lor cel mai bine"

un prozopoem interesant, cu toate ca pare uneori sufocat de verbele relatării, dar este împletit cu măiestrie cu metafore puternice.

"Pentru ca aerul să devină sfânt
și să ne putem întâlni,
îi citeam poeziile mai târziu, din cărți."

ma bucur ca blogul respectiv a revenit unde trebuia și ca informațiile stocate s-au reabilitate pentru ca ar fi fost trist.
"Scara fără nume" a lui Ioan-Mircea Popovici mai are de urcat trepte și le așteptăm cu înfrigurare.

Un articol interesant, cu toate ca pare pe alocuri vivant, dar este o carte interesanta și se remarca, asa cum ai menționat și tu, "sete interioară de a cuprinde totul în formula magică a versului."
„apoi mi-ai traversat în șoaptă linia vieții/ și-am văzut un tren alunecînd printr-o gară/ cu luminile stinse”.
Finalul cred ca are un caracter recapitulativ, formulînd în sine evoluția de care se bucura volumul.

Îmi place finalul poemului, este plin de speranța în ciudata atmosferei apăsătoare creionata de eul liric prin metafore ale dezamăgirii susținute printr-un cîmp semantic al acestei viziuni "boabe de lacrim"/ "capăt de viață" etc

un final puternic după părerea mea, o voce clara a eului liric descătușat

"nu-i loc de logos nici de vânt
în sfânt pământ sărut zidirea
în sfânt pământ ascund
suspinul și uimirea
descânt"

o arta poetica interesanta, puterea de a crea și de a da forma gîndului și trăirii sunt exprimate metaforic foarte bine.
"Chipul de lut s-a prăvălit[...]
Buzele ce au rostit cuvântul
Rânjesc vanitatea împietrită"

îmi place ca ai reușit sa surprinzi poezia nichitiana prin propria limba și viziune. Un poem interesant ce ne propune o perspectiva diferita/ simbolistica pozei susține foarte clar referentul discursului liric.
"buzele mișcându-se în van
gesturile disperate
privirile niciodată intersectate cu dioptrul
fabrica în ruină"

debut ex abrupto ce m-a captivat de la primele versuri:
"nu trebuie să stai prea mult pe scaun, de exemplu pînă
ți se tocește curu"