Maria Tirenescu

Sebeșul e aproape. Și trec prin el. Dar nu ne cunoaștem încă. Eu sunt tot pe fugă, mereu ocupată. Dar putem să ne cunoaștem prin intermediul internetului. Aștept un mail la care să răspund despre haiku sau despre poezie, în general.

Toate cele bune!

Cu prietenie, Maria

Am înțeles intenția ta, dar cred că era mai bine să scrii în română. Eu nu pot să gândesc nici în japoneză, nici în engleză. Poate aș reuși să traduc fiecare cuvânt, dar mi-ar lua mult timp să înțeleg ce a vrut să spună autorul, nu traducătorul.

Și, oricum, ideea era dacă trebuie kigo în haiku-ul în formă liberă. Eu cred că da.


Legat de cartea tradusă... O poți trece în biblioteca virtuală, iar noi o vom căuta și o vom citi.

Cu prietenie, Maria

Am găsit haiku-uri în formă liberă în scrierile poetului Șerban Codrin. Mai exact, in Marea tăcere. Întrebarea este dacă e nevoie de kigo sau nu. Le transcriu aici și vă rog să trageți concluziile.

\"Fire de praf în clinchetul vaselor

haiku în formă liberă

Străduță –
capătă nume când înflorește
magnolia
*
Cocor deasupra casei –
voi fi fericit
o mie de ani
*
Clinchetul
vaselor de bucătărie –
greierii noaptea
*
După filozofare –
râvna de a săpa
în grădină
*
Vulcan erupând –
furnica nu își întrerupe
urcușul
*
Pe marginea prăpastiei –
curcubeul
în echilibru
*
Cosași îndepărtându-se
mirosul de fân
al soarelui
*
Pe întuneric –
bând la fântână
stelele din ciutură
*
Cheia sub prag –
întâi greierii inaugurând
odăile
*
Alpinistul și luna –
cine ajunge primul
în pisc
*
Ancorată
de propria umbră –
seară de toamnă la țărm
*
Aprinzând lumina –
în candelabru fire
de păianjen
*
Ninge fabulos –
aș dori întâi
să nu se mai termine
*
Oricât de etanș –
zăpada pătrunde
în trenul de noapte
*
Câteva lucruri pe cer –
nimic și pace
albă de iarnă
*
Tunet în larg
pe înserate –
a înțelege tăcerea\"

Cu prietenie, Maria

Răspund târziu, pentru că nu am știut de comentariul tău, Raul. Cred că viața le dă celor pregătiți să găsească frumosul multe ocazii de a scrie despre diferite evenimente. Mulțumesc pentru comentariu! Sper să îți mai dau ocazia să citești ceva în acest gen.

Virginia, de data acesta, am primit mesaj de la robot și am știut că ai postat comentariul. Știu că ai citit mult în ultima vreme despre haiku și chiar ai scris. Îți mulțumesc pentru timpul acordat citirii și comentării!

Sunt mai puține idei și mult mai multe modalități de a scrie despre aceleași lucruri. Tu găsești asemănări care nu pot decât să mă bucure.

Să ne citim încercările inspirate!

Cu prietenie, Maria

Analiza e faină. Păcat că nu ai diacritice!

De fapt, eu știam varianta cu:

Mocitiță cu trifoi
M-o cerut la mama doi:
Unu\' miercuri, altu\' joi,
Unu-n colectiv la noi.

Cu prietenie, Maria

Mulțumesc, Doruleț! Ești atent, ca de obicei.

Tema e frumoasă și cred că îi vei găsi continuare acestor încercări. Aștept poemele tale.

Cu prietenie, Maria

Doruleț, te aștept la o cană cu ceai de măceșe! Să vorbim despre poezie.

Aștept încercările tale!

Îți mulțumesc de trecere!

Cu prietenie, Maria

Îți mulțumesc, Ioana, pentru atenția pe care o dai frumuseții și muncii, frumuseții naturii și munca omului, fie ea fizică (ca la origami) sau intelectuală, creația literară și artistică!

Sper să mai găsești pe aici texte care să te impresioneze!

Cu prietenie, Maria

E greu să te încadrezi în reguli. Și nu de fiecare dată munca este răsplătită.

Îți mulțumesc pentru opinie. Mă ajută să merg mai departe.

Cu prietenie, Maria

Este haiku-ul cu care ai câștigat concursul săptămânal. E frumos. Deja scrii bine. Mă bucur.

Cu curaj, înainte!

Maria

Cred că aproape am reușit să duc ceaiul în toate anotimpurile. Primele două haiku-uri au fost pe podium la concursul internațional organizat de Asociația pentru promovarea haiku-ului din Franța, în colaborare cu Chajin – Casa de ceai verde Japonez din Paris. Cel de toamnă a luat locul al doilea. Din juriu au făcut parte și poeți japonezi.

În limba română se scrie greu haiku-ul, dar eu încerc.

Îți mulțumesc pentru citire și comentariu!

Cu prietenie, Maria

În primul rând, îți mulțumesc pentru atenția cu care ai citit și comentat!

Ai dreptate, era bine sa scriu mai mult despre bucuria cu care am privit și ascultat, despre emoții, despre amintiri... Poate voi completa, când voi fi mai liniștită.

Cu prietenie, Maria

Muzica și poezia ajung mai ușor la inimă.

Sper să mai găsesc subiecte care să placă.

Îți mulțumesc de trecere și comentariu!

Cu prietenie, Maria

În timp ce în jurul tău ninge, gândurile tale zboară la vară (rimă involuntară).

E chiar interesant să citești toate variantele. Poate vei găsi timp să postezi undeva și sonor aceste haiku-uri care respectă cerințele impuse de limba japoneză.

Relaxează-te scriind haiku, imaginează-ți orice anotimp! Noi vom citi!

Cu prietenie, Maria

Varianta în engleză precizează că e vorba despre foi/pagini și nu frunze. Este ceva neprecizat, ceva nespus. De aceea e interesant. Cele două părți ale haiku-ului arată ce e în casă, primul vers și ce e afară, în exterior, celelalte două versuri. Pe scurt, poemul e un haiku. Despre celelalte cerințe, kigo, kireji, număr de silabe nu spun nimic, pentru că sunt vizibile. M-aș referi la karumi, acea calitate a poemului de a utiliza expresii firești, cuvinte simple. Poemul are sabi, nostalgie, părere de rău. Răspunde la întrebările: unde?, ce? și când?

Dacă varianta în japoneză sună frumos, muzical, nu același lucru pot spune despre traducerea în esperanto. Mi se pare mai greu de pronunțat, cu excepția ultimului vers, care sună frumos în toate variantele.

Cu prietenie, Maria

Am găsit aici un sonet reușit. Sunt convinsă că ai respectat toate regulile. Știu că scrii sau ai mai scris sonete. Publică-le aici! Vor fi citite și comparate cu ale celorlalți autori. Încă nu au lăsat semn de trecere, dar vor veni!

Cu prietenie, Maria

Vreți și o părere de matematician? Eu nu aș fi precizat din titlu că poemul e în trei versuri. Se vede.

Apoi, eu nu văd luna printre umbre de pietre. Ca matematician. Admit expresia. Într-o poezie. Atunci când e vorba de creație, sunt de acord cu ea.

Marius și-a imaginat luna pe o apă, într-un lac. Corect.

Eugen Pohonțu fuge la haiku. Eu, nu. Nu trebuie să vedem la fel. Văd că nu sunt singura persoană care nu vede un haiku. De fapt, nici autorul nu spune că a scris haiku. Totul curge frumos, dar unde e broasca lui Basho? O contradicție, un zgomot, un poc, un plici, o interjecție, un contrast măcat. E singură luna, dar nu avem doua planuri: un eveniment continuu și unul efemer. Eu nu le văd.

Poate vine cineva și completează. Sper că domnul Răzvan Ducan nu se supără. Ce dacă se vorbește mult despre trei versuri? Se lămuresc niște lucruri.

Cu prietenie, Maria

Vă mulțumesc pentru comentarii! Ca de obicei, atenți și la obiect.

Am făcut multe poze și, unele, chiar m-au inspirat. Nu știu dacă se simte, dar toamna e anotimpul meu preferat.

Aștept să citesc ceea ce scrieți voi.

Cu prietenie, Maria

E bine să participați. Aveți ocazia să aflați cum se scrie în diferite țări.

Rezultatele de anul trecut sunt postate deja pe internet și le puteți citi.

Când voi avea amănunte, voi reveni cu precizări.

Spor la scris și inspirație!

Cu prietenie, Maria

Am citit poemul și comentariile. Nu vreau decât să subliniez ceva în contradicție cu ceea ce ați afirmat.

Eram într-o zi de noiembrie de serviciu pe școală. Elevii plecau la practică agricolă, după cum bine știți că era obiceiul în 1983. Era ceață. Soarele nu răsărise și, la lumina pe care o dădeau becurile din curtea școlii, vedeam cerul violet. Atunci mi-am spus că Bacovia chiar văzuse o dimineață cețoasă.

Cât despre vise... Numai artiștii visează colorat.

Mi-a plăcut poemul, dar sunt interesante și interpretările pe care le-a dat fiecare.

Cu prietenie, Maria