Maria Tirenescu

Corect. Haikuul se încadrează în genul poem de mici dimensiuni.

Nu știm ce intenții are Teodor. Vom vedea.

În ultima vreme, am scris haiku pentru reviste consacrate publicării de haiku. Le voi tria și le voi publica într-un volum.

N-aș amesteca desene cu poeme. E un lucru dificil să găsesc un desenator. De altfel, îmi editez singură cărțile pe calculator, nu apelez la alte persoane, poate nu ne potrivim.

Teodor Dume nu spune că a scris haiku. Scrie că postează micropoeme. Nu e necesar să respecte un număr de silabe ca la haiku. De altfel, nici autorii de haiku nu mai numără silabele. Am înțeles că Teodor face exerciții de încadrare în cerințe pe care și le-a stabilit singur. Să admirăm spiritul de observație al autorului, alege să scrie despre situații triste, despre lipsuri... Nu lipsește mult până va scrie și haiku.

Îmi place haikuul. Scriu de mult, cam de când mi-am făcut cont pe Agonia. Am și cărți... Haikuul e pentru orice vârstă.

Intenționez să public o carte de haiku, dar nu prea am timp să adun, să aleg...

Voi mai posta aici ceea ce scriu.

Mulțumesc de citire!

Am plecat de la o întâmplare adevărată.

După ani, e posibil să vezi ceva ce nu există. Ochiul îmbătrânește odată cu omul.

Mulțumesc că citești ce scriu!

Inspirația e din jurul meu, scriu de plăcere, pentru cei care au timp să citească, pentru cei care vor să cunoască întâmplări din viața oamenilor din jurul lor. Cu timpul, textele publicate aici se adună în cărți pentru nepoți sau prieteni.

Mulțumesc pentru lectură!

Iuliana e ceva mai de la nord de Cluj. Oricum, Ardealul are alte obiceiuri.

Mulțumesc pentru comentariu! Am înțeles că ai fi vrut mai multe amănunte. Eu nu am vrut. Poate, încă nu am vrut. Mă mai gândesc.

"apus de soare –
cu toate pânzele sus
vasul ”Speranța”"


"ciripit vesel -
vrăbiuțe împărțind
câteva boabe"


Am reţinut doar două poeme care se apropie de haiku. Cele mai multe terţine sunt doar încercări de a scrie în ritmul 5-7-5 silabe, cu explicaţii, cu metafore, cu informaţii din religia Antichităţii, cu prea multe diminutive...

Scrie cuvântul haiku pe un motor de căutare, Agonia are unul pe pagina "atelier", şi vei găsi informaţii despre acest gen de poezie.

La mulţi ani, tuturor!

Am lăsat finalul nedecis. Poate preotul schimbă ceva.

Vă mulţumesc pentru apreciere! Scriu pentru copii, dar copiii de mai mulţi ani citesc.

Te rog să îmi dai voie, în numele libertății, să am o altă părere despre Poet, despre Scriitor. În primul rând, un scriitor trebuie să scrie corect în limba pe care a învățat-o de la mama lui. Dar, pentru culoare, poate folosi expresii cu care e obișnuit din familie.

Acum, foarte serios. Eu am înțeles ce vrei să spui, dar nu se scrie așa. Cred că e cazul să înveți limba română. Nu spun că nu e posibil. Uite, eu învăț limba franceză, greșesc, mă corectez, dar traduc ceea ce scriu în limba maternă, pentru că vreau să înțeleagă și alții ceea ce scriu. Învăț și limba engleză, acum, la 60 de ani. Tot din același motiv. În plus, pentru că vreau să știu ce scriu cei care vorbesc engleza. Dacă ei ar scrie greșit, ce șanse aș avea eu să înțeleg ce vor să transmită?

Crezi că Eminescu ar fi ajuns la nivelul pe care cred că îl știi dacă s-ar fi limitat să redea, cum putea, limbajul consătenilor lui? Un om de cultură trebuie să învețe mereu.

Ți se pare că îți țin teorie? Vezi foarte bine că tot ce publici aici este în Atelier. Asta nu e o laudă. Nu poți ieși din Atelier dacă nu scrii cu diacritice și dacă faci multe greșeli de gramatică și ortografie. Tu hotărăști ce fel de poet vrei să fii!

Cu prietenie, Maria

Revista DOR DE DOR, care apare la Dor Mărunt apublicat: sub semnătura lui Adrian Munteanu \"GEORGE ȚÃRNEA - un poet al iubirii condamnat la plâns\". Interviul nu mai fusese publicat în România. El a apărut doar în revista de cultură ATHENEUM din Vancouver.

Eduard Țară merită felicitări! La câte premii are, a mai adăugat unul. Important.

Referitor la traduceri... Dacă trebuie sau vrei să ții seamă și de numărul de silabe, variantele în diferite limbi nu vor putea fi suficient de fidele. Eu am tradus cum am citit, nu cum am înțele. Dar e bine că subliniați acest lucru. E mai reușită varianta cu \"noi și Japonia\".

Am primit ieri, din Franța, rezultate de la concursuri la care au participat români (dacă ținem seamă de nune). Dar trebuie să verific dacă acei români sunt în țară sau în alte părți de lume. Că acum nu mai știm ce țară reprezintă. Voi veni cu anunțul.

Cu prietenie, Maria

Eu am luat cartea foaie cu foaie. Dacă vă amintiți, anunțul a apărut în numărul din primăvară a revistei Haiku și pe sait. Au colaborat, în anumite condiții, poeții care scriu și în limba franceză. De ce nu e Eduard Țară în carte, numai el ne poate spune.

Eu am citit în alt mod acest haiku. Am căutat răspunsuri la întrebările: ce?, unde? și când? Mi-a plăcut cum ai sugerat momentul acțiunii. Nuferii înfloresc seara și se închid dimineața. Țânțarii zboară seara, noaptea... Ce se întâmplă? Țânțarii ating apa în timp ce zboară. Nu am numărat silabele. Contează mult mai puțin în forma unui haiku. Important este că folosești cu economie figurile de stil, dar ai folosit elipsa, unul dintre cei mai utilizați tropi.

Voi citi aici și voi comenta numai în limba română. Mă simt în largul meu. Nu înseamnă că nu mă străduiesc să învăț și alte limbi.

Sunt convinsă că, măcar în ceea ce privește speciile de sorginte niponă, vom colabora.

Cu prietenie, Maria

Foarte interesant articolul pe care l-ai sris. Ai acoperit unele pete albe din cunoștințele mele. Totuși, eu am în mână , chiar acum, cartea INTERFERENȚE LIRICE. CONSTELAȚIA HAIKU, scrisă de Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc. Cartea a apărut la Editura Dacia, Cluj-Napoca în 1989. Nu scrie că ar fi a doua ediție. Este cartea despre care am mai scris pe site și prima carte din care am învățat cum să scriu un haiku. E drept că, mai târziu, am citit și cartea ÎN INIMA LUI YAMATO, scrisă de Aurel Rău. O carte pe care am citit-o si recitit-o. De fapt, le-am citit și recitit ori de câte ori aveam vreun dubiu. Sau când voiam să citesc ceva ca să mă simt bine.
Pe o parte din poeții pe care i-ai amintit i-am cunoscut din ceea ce au publicat în revistele ALBATROS, ORFEU și HAIKU. Și din antologia SURÂSUL CRIZANTEMEI care a apărut datorită pasiunii profesorului Ioan Găbudean din Târgu-Mureș, un om deosebit, care a îngrijit colecții de plachete de haiku, poeme într-un vers sau tanka, toate în colecția revistei Orfeu.
Sper ca membrii agonia.ro care sunt atrași de aceste specii literare să fie tentați să caute lucrările pe care le-ai amintit și să le citească. Nici nu îți imaginezi cât de greu e să scrii fără să dezbați ideile cu cineva care să aibă atât cunoștințe, cât și plăcerea de a scrie și citi haiku!
Felicitări pentru articol!
Cu drag, Maria

Premiul întâi/ First award
Vasile CONIOȘI-MESTEȘANU
Noapte de vară – Summer night –
barza ciupește luna the stork pinches the moon
printre nuferi among water lilies

Premiul 2/ Second award
Eduard ȚARÃ
Noapte de vară – Summer night –
cântecul bețivului the song of the drunk man
rătăcind strada is losing the street

Premiul 3/ Third award
Radu PATRICHI
Cimitirul gol – Empty cemetery -
pe mormântul de copil on child’s tomb
om de zăpadă nowman

Senryu-Premiul 1/ Senryu- First award
Gheorghe VICOL
Lenin pe soclu – Lenin on a piedestal -
semne că-l iubesc încă signs that birds still
păsărelele love him

Senryu-Premiul 2/ Senryu- Second award
Ana RUSE
Curte de babă – Old woman’s yard -
zorelele se cațără morning glory climb
pe gardul moșului on old man’s fence



Senryu-Premiul 3/ Senryu- Third award
Cezar CIOBÎCÃ
Primiri urgență – Emergency room –
se grăbesc să-mi ia sânge only mosquitoes are in a hurry
numai țânțarii to take my blood

Mențiuni/ Mentions
RUSU CRISTINA
Prunii în floare – Plum trees in bloom
vântul duce parfumul the wind caries the fragrance
în casa goală in the empty house

Maria TIRENESCU
Ușă blocată – Door locked –
în casă înflorește in the house blooms
o mușcată roz a pink geranium

Andana CÃLINESCU
Noapte de vară. Summer night.
Un pescăruș veghează a seagull watches
sus pe-o cornișă up on a cornice

Anca Florentina POPESCU
Palid în poartă – Pale in the gate –
fiul se-ntoarce bătrân the son returns old man
azi de la război today from the war

Virginia POPESCU
Cuib luat de vânt – Nest taken by the wind –
împrăștiați prin iarbă spread through the grass
puii de mierlă blackbird’s chicks

Constantin STROE
Prima bucurie – First joy –
copilul rostește the child says
cuvântul ,,mama” the word “mother”

Letiția IUBU
Sfârșit de sezon – End of the season –
bikinii cu palmieri bikini with palm trees
agățați pe sârmă hang by the wire

Virginia BUTESCU
Amor tomnatic – Autumnal love –
sărutul unei frunze the kiss of a leaf
pe obrazul meu on my cheek

În urmă cu mai bine de un an, ți-am promis o poveste despre mâțe. Acum, am ocazia să ți-o spun.

Rita, pisica noastră tărcată, apăru într-o zi cu un pisoi. Înainte să spun ceva, fetele mă rugară:
- Nu ne certa! E singurul pui al Ritei. Să-l păstrăm!
Le-am făcut pe plac.
Fetele îi puseră pisoiului numele Rino, varianta românească a eroului interpretat de Lorenzo Lamas în serialul RENEGATUL.
După ce a început școala, Rino a rămas în grija mea. Era mereu după mine. Mi se cățăra în spate, mă prindea cu dinții de papuci, îmi fura ghemul din care tricotam… Într-o zi, mi-a rupt un ciorap. Atunci, m-am supărat și l-am lovit pe lăbuțe.
A venit iarna. Rino avea voie să umble prin toate camerele. Rita nu intra decât în bucătărie. Mânca și ieșea. Dormea, împreună cu puiul ei, în fânul din podul magaziei.
Într-o seară, soțul meu îmi spuse : „Dă-l afară pe Gheorghe! E noapte.” Uitându-mă la pisoi, am spus: „Gheorghe, hai afară!”. Pisoiul nu se mișcă. Am insistat: „Gigi, hai să mergem!” . Atunci, pisoiul se întinse, coborî de pe fotoliu și se îndreptă spre ușă. Râzând, i-am spus: „Acesta e numele tău: Gigi. Ți l-ai ales singur.”. Gigi reacționa la sunetul i.
Rita auzea din ce în ce mai rău. Nu mai mânca. Nu voia să iasă din casă. Într-o dimineață nu a mai apărut. Am căutat-o, am întrebat vecinii… Spre seară, un vecin ne-a spus că la el în pivniță este o pisică tărcată moartă. Era Rita. Am îngropat-o în grădină, sub un măr bătrân.
Rămas singur, Gigi era răsfățatul tuturor. Copiii vecinilor îl chemau la gard, îi dădeau dulciuri…
Gigi mă urma peste tot. Ne înțelegeam foarte bine. Când fusesem mică, nu mă jucasem cu pisicile. Nu știam cât sunt de lipicioase, de devotate și de jucăușe.
Într-o dimineață, am intrat în bucătărie, mi-am spălat o roșie, mi-am tăiat pâine și, când să mănânc, am auzit soneria. Când am revenit de la poartă, nu am găsit roșia. Eram singură în casă. La un moment dat, mă uit sub masă. Gigi furase roșia și mânca din ea.
Nu mă hotăram… Să râd sau să-l pedepsesc pe hoț? Până la urmă, l-am certat, dar i-am lăsat roșia.

Acum, am o pisica neagră. Are un pui negru, dar cu papion alb. L-am păstrat pentru că mama lui e bătrână. E mai frumos ca Gigi. E rotund și-l cheamă Bobiță, dar are mai mult de trei kg.

Acum, când scriu, Kitty nu ma ajută. Doarme sub masă. E târziu. Noroc că școala își deschide porțile abia luni!

Spor la scris! și LA MULȚI ANI!
Cu prietenie, Maria

\"Tudor Gheorghe n-are videoclipuri nu este difuzat la mai nici un post de radio.\"
Îmi pare rău că trebuie să corectez-completez. RADIO ROMÂNIA este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Tudor Gheorghe. Și ai iubitorilor de muzică bună. Acest post de radio, prin toate canalele centrale și teritoriale, au difuzat mereu cântecele lui Tudor Gheorghe. Și nu de ieri, de azi, ci de foarte mulți ani.
Ați ascultat emisiunile canalului Radio România Actualități? În tot cursul săptămânii care a trecut s-a vorbit de acele concerte. Unii ascultători au câștigat bilete la concert pentru că au răspuns corect la întrebările formulate de redactori.
Dintre emisiunile, pe care oricine le poate asculta, în care este difuzat sistematic Tudor Gheorghe amintesc: OMUL CU CHITARA (vineri la ora 23 și câteva minute), DILIGENȚA DE BIZANȚ(duminică de la ora 13 și un sfert, pe RADIO CLUJ), ZIUA DE MÂINE (la Radio Reintregirea Alba Iulia),ORA ARMATEI (sâmbătă ora 10), dar și în programele de peste zi.

Sunt o admiratoare a muzicii bune, de suflet, dar și a poeziei care atinge coardele sensibile ale inimilor românilor.
Poate voi reveni. Am trecut întâmplător...
Cu drag, Maria