Maria Prochipiuc

BellaDona - a trecut ceva vreme de când drumurile tale nu au mai făcut popas prin lumea mea de cuvinte și exprimări. Puținele cuvinte ce le-ai spus poartă în ele o mare încărcătură, abia acolo văd poezie adevărată! Bucurie a fost pentru mine întru această zi de sărbătoare să te am oaspete! Mulțumesc!

Un frumos poem de dragoste, starea e pur sufletească, dar privirea nu e în sufletul poetului, ci în sufletul persoanei iubite. De fapt imaginează starea celuilalt, nu știu dacă vrea să obțină ceva, dar ce descopăr e că transmite poemului puteri virtuale nelimitate. Citisem undeva o spusă a unui poet - Poezie ! Câtă nădejde am pus în tine , câtă certitudine oarbă.. te credeam singura rațiune a ființei mele de a spune totul și mai ales de a fi înțeles de ceilalți…Poetul în acest poem încearcă haina celuilalt să vadă cum i se potrivește și am certitudinea că îi vine foarte bine.

Am parcurs o dată, de două ori poemul să pot intra în starea lui, e greu să-ți însușești starea, mi se derulează doar imagini ce se desprind din poem. Presimt o stare de cosmar, când totul îți este împotrivă, orice încercare nu mai răspunde cerințelor, încerci din răspunteri: strâng între pleoape ceva ce / nu-mi pot aminti și am o / senzație de vomă e ca și cum… E o înfrățire între propria viziune și realitate. Forțele ce vin din afară traumatizează motivul stării de fapt.

Alex - ai punctat anumite versuri ce spui tu că sunt deosebite, desigur că acest lucru nu mă poate decât bucura. E interesant cum ai perceput tu starea poemului sau mai bine zis mpmentul, între somn și trezire, poate fi și asta, poate fi și un moment de visare, poate fi orice dorește fiecare cititor, contează foarte mult să rămână cu o anumită stare. Mulțumesc de popas!

în frigider
am un suport cu o mie de gratii
nici lumina nu ajunge la capăt
se curbează undeva
precum părul tău pe umeri când dormi - reușești ca în cinci versuri să redai două imagini deosebite spun eu, cea cu lumina ce trece prin o mie de gratii, e aici un fel de restricționare a imaginii și apoi imaginea ei cu părul pe umerii, nu numai când doarme, eu aș fi lăsat doar până la pe umeri, nu dai voie cititorului să mai vadă dincolo de imagine.


de-aș fi metrou
sau mă rog
orice alt mijloc de transport
nu m-aș opri nici la capăt
aș merge până aș pierde călătorii pe drum
atom cu atom – o strofă realizată punct cu punct și iar un cerc închis, de fapt ce rămâne în urma acestei imagini? Nici măcar o umbră, eu aș fi adus-o pe ea măcar în imaginație.

am multe trepte de urcat
atunci când nu merge liftul
aș putea intra în cartea recordurilor pe chestia asta
făcând pluta- fiecare strofă îmi pare a fi un flash ce vrea să ne transmită doar o informație referitor la… ceva anume, restricționezi imaginea, dar nu e rău (după părerea mea desigur) poate o metafora pe ici pe colo să ne ducă puțin în mister nu ar strica. Imaginea de aici duce puțin spre suprarealism.

După opinia mea acest poem e construit după anumite idei, ai imagini frumoase, dar parcă aș pune și un dram de sentiment, doar un dram, l-am savurat poemul așa că…e bine!

și ieri
în centru
era atât de aglomerat
cred că era toată populația pământului
care a aflat căt urăsc înghesuiala
și dimineața
când mănânc
un trilion de felii de pâine cu unt

Angela - mulțumesc pentru atenția cu care ați citit, am corectat spânzurat, iar la trecători ai perfectă dreptate o să-i mai încununez cu un i. Poemele ce le scriu sunt un fel de amintirii spuse altfel. Semnul lăsat mă bucură. Chiar dacă timpul se scurge repede suntem încă la început de an și doresc să aveți multe împliniri și tot ce vă doriți.

OffTopic
= semn...
Petruț Pârvescu
[22.Jan.10 02:38]
***
n.b.>diminețile ne poartă anii prin lumină și întuneric

--------------------------------------------------------------------------------
Petruț,

Am adus acest offtopic aici ca să-ți pot răspunde altfel ar fi părut că vorbesc la stele. Mulțumesc de acest minuscul semn, poate ar fi trebuit să comentezi, să spui că acel vers a făcut tot poemul. Important este și acest semn, fiindcă altfl cum aș fi știut că m-ai citit?

Un creator nu copiază aproape niciodată realitatea, ci își realizează propria sa realitate, are o anumită concepție . Această concepție are ca punct de plecare anumite aspecte din realitate, așa cum aici se începe cu totul altceva decât ceea ce urmează și anume despre acele triburi, apoi trece lin spre Fântâna Hoților, care are rolul de a menține firul central al povestirii, cu toate că doar e amintită așa ca un punct de reper. Restul povestirii se clădește conform temperamentului său, cu stilul său. Povestirea are acele momente cheie care te determină să mergi mai departe să nu te oprești la un anumit punct, poate aici stă misterul scriitorului să-ți deschidă larg porțile și tu cititor să te îmbraci cu umbra personajelor, șimți că pășești împreună. E aici o frumoasă transfigurare a introducerii povestirii spre starea de mister. De fapt acea realitate e transformată în ceva nou și foarte personal. Cu toate că ,,Doamna,, nu poate fi atestată ca realitate, prozatoarea reușește să-i exprime prin descriere o parte din gusturile acestui personaj. Cursivitatea narațiunii îți dă posibilitatea să-ți însușești din stările personajelor, să participi direc la emoțiile lor. E foarte bine realizată aș mai schimba anumite exprimări cum ar fi:ceva care să-mi aducă popularitate… am început să-mi exploatez…imaginația….vorbea puțin dar așa știa să afle…am fost client fidel al spitalelor. În rest asta e doar părerea mea, vezi că trebuie să mai lași niște pauze după semnele de punctuație. Toată aprecierea mea, pentru subiect- deosebit și pentru modul de prezentare.

Vasile- desigur că timpul a trecut, dar oricum, chiar dacă țurțurii și-au revărasat lacrimile pe pământ gândurile noastre către cei dragi rămân, rodul urării a prins rădăcini din acea noapte miraculoasă dintre ani și vin cu rodul, spunând că acest an să-ți aducă împlinirea gândurilor frumoase. Mulțumesc de popas!

Aș putea spun un bun venit aici în zona poezie, dar și a epigramei și a altor genuri, totul depinde de noi ce ni se potrivește. Să fie de bine venirea a unui Ioan chiar de ziua lui. Numai bine și voi citi pe mai departe ce apare.

Oriunde vei așeza tăcerea versurile vor vorbi de la sine, poemele tale intriorizează sensuri, trebuie să te folosești de logica cuvintelor pentru a le da înțelegere. Poezia ta se caracterizează prin anumite particularități, fie îți dă naivitatea unei iluzii, fie te invită într-o lume a cuvintelor pe care trebuie să le descifrezi: rezistența craniului /și flexibilitatea zimțurilor /oriunde și oricând vrei

Bine regizat acest poem, te plimbă fără să vrei în atmosefera lui fără să-ți dai seama când ai intrat și dacă vrei să-l părăsești. Imaginile sunt grăitoare, nu e nevoie să intuim: proaspăt tuns bărbierit și cam puțintel / în pijamaua albastră încheiată până la ultimul nasture… de mai bine de-un ceas domnul Nae / transpira voluptos / împrăștiind un miros de magazin chinezesc… ia uite moșu’ ne face cu ochiu’ / chicoteau ăilalți de prin salon

Claudia Cornelia - mulțumesc de popas de urare și de toate gândurile bune. Anul ce a început să ne fie un prilej de a ne cunoaște prin scris. Mult succes și La mulți ani!

Doru Emanuel – Mulțumesc pentru urare, fie ca anul ce deja și-a început numărătoarea să fie și pentru tine un an bogat în tot ce-ți dorești.

Angel – mulțumesc pentru citirea dreapă a cuvintelor , am adăugat acel e năstrușinic care lipsea din cuvântul sesizat. Melancolia copilăriei de câte ori avem ocazia ne-o amintim în diverse forme, mereu va fi un moment ce pare luat din poveste.

Ioane, Ioane, te-aș ura pe vechi, dar mă rezerv a te ura pe nou, ai scris atât de frumos despre mine încât cuvintele tale m-au determinat să mă gândesc când m-ai cunoscut tu așa? Dar sunt convinsă că doar versurile de aici te-au determinat a interpreta, pentru toate aceste și pentru altele ca acestea mulțumesc, dacă n-ar fi existat Cuvântul nu știm ce-am fi fost. La mulți ani cu bucurie!

Adrian – ai despicat cuvintele de mai sus și mi-ai scris un nou poem, cuvintele tale vin de dincolo de timp, iar eu le voi așeza ,,dincolo de anotimpuri,, Fie ca anul ce a pășit să ne fie plin de lumină, de înțelepciune, de judecare a lucrurilor pentru a ne păstra curați precum albul omătului. Mai multe nu știu a spune decât: Mulțumesc, dragule!

Teodor - copilul de-atunci e femeia de azi ce și-a îngrămădit toate zăpezile iernilor la tâmple, și chiar dacă e așa vremurile acelea le privesc cu mult drag și poate nu întâmplător iubesc atât de mult acest anotimp, îmi plac iernile cu multă zăpadă, am trăit momentele acelea și le trăiesc în fiecare an, fiindcă e frumos să te naște în clinchetul clopoțeilor la întretăierea timpurilor. Mulțumesc de gând, de urări și să ai un an binecuvântat cu tot ce simte sufletul tău!

Dana – tu știi că iubesc mult subtilitatea cuvintelor, gândul tău plin de culoare adus în lumea mea în această zi are valoare. Stelele se vor prăvăli la apus de soare peste cerul încărcat de taine. Fiecare din noi poartă în el o istorie a neamului după nume. Printre cele ale zilei de azi m-am oprit să vă salut și să vă doresc din tot sufletul meu de ,,decembristă,, bucuria împlinirilor, sănătate și îmi doresc ca la vară să ne revedem undeva sub obrocul poeziei. La mulți ani și ție!

Romeo- Nicolae- destul de târziu am văzut comentariul tău, mă bucur că ai înțeles mesajul acestui text, e o transpunere într-o stare ce nu o pot exercita decât cu ochii minții, așa că pot exista și …

Teodor – Prezența mea pe site nu are o motivație anume, au fost vremuri când citeam aproape tot ce se publica, dar acum timpul e cel ce mă limitează îm anumite acțiuni. Dar sunt pe aici , vă citesc pe cei ce ,,vă știu,, chiar dacă nu las comentariu. Mulțumesc pentru urări, mulțumesc pentru faptul că încerci să-mi înțelegi nu numai versurile, dar mai ales trăirile.

Mulțumesc de popas și în primul rând pentru faptul că acest text te-a oprit din drum și ca ți-a spus ceva. Mulțumesc și pentru urări! Din partea mea fie ca anul ce ne bate la ușă să vină cu liniște și pace sufletească, să fim bogați sufletește, să ne iubim mai întâi pe noi, ca din iubirea noastră să putem dărui și celor din jur.

s-au întors bunii
la ceruri
taica maica
și ăi bătrâni
În perioada sărbătorilor e un moment deosebit în care să ne aducem aminte de cei dragi ce nu mai sunt lângă noi, ei și-au găsit un alt loc de petrecere. Poemul acesta e ca o doină de jale, cântată încetișor, așa la lăsatul serii și de cele mai multe ori în zori. Imaginile sunt deosebite: plânge mărul, casa așteaptă mâna blândă…au plecat și ei la ceruri

Călin- e interesant modul în care ai interpretat, chiar așa am vrut să-i spun: tropar de ziua ta Ștefane. Mulțumesc pentru privirea dinspre interior spre interior. Taina e atât de puternică încât e destul de greu să te întrepătrunzi în ea, eu am prins doar lacrima ce se prelingea din privirea înduioșată a mucenicului ( așa vreau să cred ) Am un suflet în familie care poartă numele de Ștefana și chiar am vrut să-i las semn arhidiaconului să ne păstreze sub grija sa.

Dana- și tu cea a lui Ștefan, nodurile sunt purtate de cuvinte ce-și rispisesc interpretarea în mii de culori, nodul acela al tău era plin de sentimente și mai ales de multe aduceri aminte, s-a lăsat dezlegat doar de tine, tu ce ai reușit atâtea noduri de prietenie. Trebuie din când în când să ne întoarcem la rădăcini, nu numai luminițele din brad sunt importante, ci semnificația sărbătorillor care înfrumusețează acest brad. Să ne dea Dumnezeu în primul rând sănătate și multe împliniri, dar cel mai important lucru e să ne iubim ca să-i putem iubi și pe alții!

Felicitări pentru toate, să fie o seară cu steluțe argintii, așa cum sunt toate nopțile în jurul sărbătorilor din luna decembrie. Bucuria revederii de la Iași o transfer spre București. Să aveți împliniri literare și bucuria să aveți alături de voi mulți cititori. Cu toată aprecierea, trmit gândul meu de bine acolo la Cenaclul de la Muzeu.