Zimții*

Oriunde vei așeza tăcerea versurile vor vorbi de la sine, poemele tale intriorizează sensuri, trebuie să te folosești de logica cuvintelor pentru a le da înțelegere. Poezia ta se caracterizează prin anumite particularități, fie îți dă naivitatea unei iluzii, fie te invită într-o lume a cuvintelor pe care trebuie să le descifrezi: rezistența craniului /și flexibilitatea zimțurilor /oriunde și oricând vrei

un fluviu interiorizat si inspirat uneste sentimente lirice autentice,într-un stil epurat,demn ,retinut,fara emfaza
poetul foloseste forta de sugestie a cuvintelor care \"transpira\" de sensuri multiple
fiecare rând e o maxima ,o reflectie filozofica :
degeaba îti bat(as pune \"iti bati\") capul cu acesti /copaci când tie doar zidurile/îti umbresc genunchii tociti...
\"oricum ele niciodata /nu o vor scoate(puneti \"nu vor scoate\") vreun fosnet/indiferent în ce parte/a corpului le vei aseza tacerea...\"(vers splendid)
mahmoud ,când nu scrie cu stiloul silentios scrie cu \"cel în transa\"

Tăcerea era considerată în antichitate o divinitate. Romanii i-au închinat statui în temple sub denumirea de Tacita și Angerona.

Pietrele din drum colorate într-o culoare pe care o găsesc în mine însămi le port cu și în mine. Chiar dacă nu scot nici un foșnet, rămânând tăcute ele se zbat la fiecare pas pe care-l fac pentru a înainta și uneori doare sau alteori se desprinde cine știe cum o așchie blocând pentru scurt timp zimții.

Vă citesc constant (cu sau fără semn) cu mare plăcere.

Magdalena Dale

mă bucur că te-am avut printre oaspeți în casa mea azi, orice trecere apreciativă a ta e o dovadă fermă că n-am fost ocolit de poezie.

la multi ani îți doresc, toate cele bune alături de cei dragi

cu stima

Djamal

o apreciere venită din partea unori adevărate poete e un premiu pe care sper că-l merit, e o mare satifactie când afli ca spusele tale se cuibăresc unde trebuie.

mulțumesc pt apreciere

la mulți ani și toate cele bune