Maria Prochipiuc

Bogdan – oare chiar am incercat eu aici o purificare a minții sau a sufletului? Dacă tu așa ai simțit e de bine! Apoi întâlnirea dincolo de orice bănuială pare a fi și ceea ce am vrut, da îl iubesc atât de mult pe Steinhardt doar pentru aceste cuvinte: Daruind vei dobandi, mai mult încă nu, ba da, mi-a plăcut și: Iar trupul de seara, despuiat deci de orice intinare, cu efecte de lumini si umbre in launtrul lui, isi implineste destinul, intr-un spatiu afectiv localizat, unde altundeva decat in inima viselor. Să-ți dau dreptate? Nu spun nimic, fiindcă nu se cade să dezvălui misterul!

Daniela – îmi era dor de cuvintele tale, dezvăluitoare de mistere, da, se pare că sunt trei planuri distincte, tu le numești scene, e doar o dedicație, și cum bine ai subliniat: dincolo de existente separtae, ar exista indubitabil si indelebil un al treilea spatiu, al spiritului, al sufletului, in care dansul continua dincolo de lumi, știu versul mai poate fi modelat, și dacă aș încerca acum, totul ar căpăta alte valențe. Versurile alese de tine le pot considera un poem adevărat și dacă ar fi să remodelez cred că asta ar fi forma de sfărșit.

goi până la suflet
ne întâlnim în tăceri

fiecare își parcurge drama
în sunetul de trâmbiță al cuvintelor

perspectivă liniară fără culoare

tărâm neprielnic

eu si tu o potrivire de cuvinte


Și pentru tine!

Crezi că e bine oare, să ieșim dintr-un principiu general și să ne izolăm așa ca într-o excepție? Crezi că Universul acesta nu are nici un rost, de ce să cădem sub blesemul nostru de osândă? Viața își are rosturile ei, dacă noi nu reușim să-i găsim un rost, nu e vina vieții. Singurăteatea nu te va învăța niciodată că ești singur, ci doar singurul! Surpa-ți gîndurile, caută pulsul vieții și trăiește odată cu ea!

Oare, ce-mi veni și mie să mă opresc asupra acestui text, poate fiindcă nu am apucat să-ți spun așa în direct: Hristos a inviat! Interesant textul tău! Pus într-un moment cheie al existenței noastre, adică în săptămâna în care ne pregăteam cu toții pentru a ne curății întreaga ființă pentru ca lumina să pătrundă nestăvilita. Experimentul tău eu l-aș fi vazut invers, dupa toate chinurile mele de a deveni curat ca lacrima descopeream în mine tot ceea ce vedeam în altii. Văd că în final încerci să salvezi textul, da, cred că mulți au putut medita asupra starii lor, eu am venit mai tarziu aici si totuși textul tău îmi dă starea de meditație. Îți mulțumesc pentru lectură!

ai vrea si tu un trup frumos
dar mintea ți se-nfioară
că ai pierdut la primul start
așa pățești...dacă te uiți după codane

motto:
\"Privește-mă, sunt din același os cu tine\"
(Titlul unui poem de Maria Prochipiuc)

după ce iar mă momești
cu versuri așa gustoase
când suprapuneri de oase
vreau, tot tu te-mpotrivești!

de știi a inimilor taine
tu taci nu fi ca o talangă
și ia dulceața din silabe
chiar dacă umbli-n patru labe

motto:
\"vreau un trup de seară\"
(vers din același poem de aceeași autoare)

și eu vreau un trup de seară
doar din piersici proaspăt coapte
din care cu-o poftă rară
să mă-nfrupt măcar o noapte

ai vrea și tu un trup de seară
măcar o noapte să te-nfrupți
dar te citesc ca într-o carte
nu poți să muști din fruct oprit

p.s.
eu te rog dragă Marie
daca dai de-un trup de ființa
ce nu-ți face trebuință
nu-l huli ci... dă-mi-l mie!

încerci să scapi prcum se vede
te vei retrage într-un colț
la ce-ți mai trebuie un trup în plus
de nu știi nici pe-al tău să-l porți

Îți mulțumesc pentru acest text, eram atât de tristă, ai reușit să-mi aduci bucurie în suflet și în acest trup de seara. Meriți cu desăvârșire o steluță , dar vezi tu o port ascunsă undeva unde doar dorurile ajung, dacă te încumeți…

Aina – nu e ziua Mariei, e totuși ziua cuiva, a unui prieten apropiat inimii Mariei, bine intuite anumite aspecte ale acestui poem dăruit din inimă pentru o altă inimă, poate prea singură, aproape totul e dincolo de vizibil, acolo unde doar dorurile își mai au sălaș. Ce ai surprins tu mă surprinde chiar pe mine care am scris aceste cuvinte: spatiu alb fara contururi figurative in care bintuie un suflet desprins de invelisul carnal, nu mai spun nimic las restul așa și pentru alții dacă or mai fi…

Ion – frumos spui și tu dragă prietene, că viața e umbra unui vis, totuși viața se trăiește, nu e numai vis, sunt adevăruri care ne conduc și după care ne conducem. Trebuie să ne implinim unii prin alții.

pe muchia tocită a inimii
cu genunchii cugetului spășiți,
ridic către Tine spiroidale rugi
în nevoia de ardere tridimensională
lasă-mi intact peticul de rai
înstelat cu renunțări și reveniri
să rămân de-a pururi
- ca la mine acasă –

Versul tău e ca o cădere în genunchi a creatului în fața Creatorului, tu aici vii cu un fel de pietate prin genunghii spășiti și mai ales muchia tocită a inimii, actul în sine e un mod de exprimare a pietății ca o relație verticală, asta desprind din prima strofa, dar in cea de-a doua începi să diluezi efectul prin puful de păpădie. Încerc să simt efectul versului ca să-i pot găsi sensurile, strofa a doua e ca o spumă mirosind a tămâie în cerurile adiate de vânturi. Interesante versurile tale, consider acest poem o meditație în prag de sărbătoare,e un fel de îndemn la împăcare și bucurie. Își rcomand cartea CREATIA CA EUHARISTIE de Ioannis Zizioulas

Textul tău ca mai toate din ultimul timp încearcă să ascundă ceva ce încă nu pot definii , daca în unele era un fel de răzvrătire, aici e cu totul altfel, e cu totul altceva. Acest mâine… pus vers distinct îmi spune totul mie, e o așteptare că mâine poate fi altfel și apoi chiar tu spui așteptam un
semnal itineraric al căilor libere și totuși încă din start simți că secerișul ( culegerea rodului a ceea ce ai semănat) nu va fi așa cum te aștepți, vezi deja elipsoidă ireală a restricțiilor. Urmează a doua strofă în care aici apare nemulțumirea a ceea ce deja știai , dar credeai că ceva se poate schimba: eu strigam n-auzea decât foșnet și vocea își declină adevărata față, dar nu față către față, fiindcă această confruntare nu poate avea loc, vocea nu poate vorbi decât ascunsă după o mască: sunt aici nu mă vezi uite dinții / i-am înfipt în traverse când trec de fapt vocea vrea să te facă conștient că doar așa poate acționa și deja își conturează profilul trenuri grele cu zgomotul sec / peste rostul de aer al minții …sunt aici mor aici o amprentă/ prinsă-n cruci de metal cu tirfon.

Definec în strofa trei un gen al vocii, vocea e feminizată ( nu ma refer la genul cuvantului voce) sau e doar ducerea în eruare a cititorului ca să-și pună întrebări? și mâinile ei depășeau viteza maximă a percepției . De ce oare nu știu si eu mecanismele acestea ale trenurilor și șinelor de tren înțelegerea mea ar fi fost mult mai…și trecea mâine și tăceam poate umbră: / n-are sens n-are cum să răstoarne / alungirea de suflete sub / înșirarea aceasta de cub / trecând trenul pe macii de carne . Aici e totul și apoi ceea ce urmează identifică că indiferent de ce și cum numai câmpul rămâne cu noi . Acest mâine va fi mereu un mâine și iar altul și vom aștepta și mereu ni se vor contura noi și noi linii, dacă nu ar fi speranța că trecea mâine / șerpuire de linie viața / noastră categorie de B fără minus / cu plus doar la ruperea de sigilii nimic nu ar mai fi important, mereu ne vom comuta pe alt macaz și vom încerca iar să așteptăm pe acel mâine, dar nu ca cel de azi… un text cu foarte multe trimiteri cu o simbolistică aparte, cu ascunzișuri greu perceptibile. În concluzie un text de apreciat. Steluța e acolo unde nimeni nu o poate contesta. Îmi place mai mult să ți-o dăruiesc așa decât …

Primul text citit azi este acesta, m-a atras titlul și am intrat, desigur că l-am parcurs după care încerc să descifrez, cred că nu am cunoștințele necesare pentru a pătrunde dincolo de cuvinte. Expresia Yo îmi sună în ureche cunoscută a folosit-o cineva, cred că face parte din vocabilarul român, dar dus undeva dincolo de Prut ( poate corectezi si o greseală față …ea, cred că lipsește de), aici te rog să vii cu o explicație, a fost prea scurt timpul de stat în Chisinău ca să reușesc anumite interpretări sau mai bine zis pătrunderea unor anumite nuanțe.

Textul tău contine multe subtilitati ascunse după diverse expresii. Dl. Yo are o mândrie națională și cumva vrea să facă cunuscut că istoria aceasta a neamului nu a început decât de aici de unde se află el și leagănul civilizației.

M-ar bucura mult explicarea acestui text de unul dintre cei care trăiesc pe acele meleaguri, fiindcă nu am apucat să văd acea emisiune “Rezonans”. Decsopăr multă ironie în textul tău și aștept totși niște lămuriri, o poți face tu sau alții.
Vă mulțumesc!

nu-i așa că
plus un bărbat minus același bărbat
egal femeia cu pielea arsă în apa de ploaie
și semn de aer în loc de buze?

În versul tău descopăr o căutare cu idei poetice sugestive si cu o formă ecxpresivă. Acest poem transmite un fior venind dinspre interior spre exterior, dar și inver simți la fel senzația. Imaginile sunt construite din esențe metaforice care dezvălui taine subtile:

către dimineață își află cuib în mirările toate
ploaia pe ploaie se mânie și plouă mărunt piatră

Ne dăruiști frumuseți , îndemnându-ne să pătrundem dincolo de cuvinte și mai ales să le înțelegem sensurile. Apar aici imagini plastice tulburătoare:

nu-i așa că
plus o femeie minus aceeași femeie
egal bărbatul-nălucă
cu semn de pământ în loc de buze?

Dan – ai atins partea sensibilă a acestui joc de cuvinte numit sentiment, toate cele frumoase și ție!

Codrina – aceste ‘’versuri’’ sunt scrise la data postării, uneori ești atăt de plin încânt parcă nu-ți găsești cuvinte să te exprimi, voi încerca să ating visul, mai mult nu pot spune, las la descifrat...

Adriana Marilena – taina universului uneori e atăt de dulce, dar când descopri realitatea e prea târziu, totul rămâne vis, e doar un vis frumos, o amintire. Mă poți știi doar surâzând, nici nu pot fi altfel, doar că timpul meu se desfășoară ritmat.

Alin – spui tu riscante jocurile de cuvinte? Nu e joc e doar o realitate văzută dincolo de toate, asociind emoțiile. Mai vedem care va fi până la urmă starea acestui vis.

până mai ieri eram maria
azi mi-ai pus si prochipiuc
doar komikaze e de vină
la propriu și la figurat

mugur în floare
iarași m-adun
primăvara

minune întâmplată
dulce amăruie
poeme albastre

imagini ale zilei
șopte și durere
dorul căldurii

vorbe pierdute
vagă presimțire
timpul mă calcă

parfurmurile toate
se-nvârteau în stol
dulce sărutare

zbor sub cer deschis
miroas a busuioc
tăcerile din vis

doar primăvara
de atâta iubire
intră în uitare

Absenta disperării că sunt doar agonie
E ultima chemare a gândului spre tine
De-ți umplu o bărdacă de vin de murfatlar
O uiți și pe Maria cu Komicaze la bar

Adrian- poate îmi trmiti acele imagini care ți se par sugestive, abia aștept să văd cum mă vor influența. vizualul imposibilelor trăiri? interesant! Misterul e doar în sufletul nostru.

Victor- cred că acesta va fi titlul în final, îți mulțumesc!

Florin – finalul acesta aproape ca nu-mi aparține, trecerea ta pe aici e o victorie a cuvântului din noi.

Andrei - e multă vreme de cînd nu te mai stiam să mă citești, nu-ți simțeam prezența nici măcar ca umbră, mă bucură întoarcerea ta și să fie de primăvară cu multe bucurii. Poate colaboram împreuna la o grafica a poeziei.

Scuipat în glod și în vecii uitat
Coroana spinilor o am povață
Cămașa trupului mă doare
Trecând pe treapta unui an

Doar el cunoaște cazna și oftatul
De zile străveziu dileme
Un porumbel stinger mă plânge
La colț de cântec în priveghi


Înfățișându-mi rănile și panda
Tu vei aprinde în curând scânteie
Fără cuvântul meu stigher
Ce va veni în urmă să mă cheme

Ca jertfă vie calpelor victorii
Ne dau de veste negre păsări
Rămân luptând doar cu iubire
Iar cerul-n fluturi ca un joc aprins

e interesant stilul tău, pornești de la culoare și sfârșești tot în culoare:
M-am ascuns de ochii lor
Sub o idee..
Am rupt din ei începutul culorii
Ochilor mei..

Versurile tale sunt frumos orchestrate, pline de expresii fior:
Încetul cu încetul
Am reusit să ascund ziua de noapte,
Și le-am răstalmacit timpii, pâna când
Anul a ajuns jumătate de zi roșie,

Poate mai intervii un pic aici, parcă se pierde culoarea cu totul, versurile nu mai au cursivitate, repetiția nu are rolul acela de subliniere a unei idei. După mine cred că e bine să restrângi un pic, versurile de început au forță apoi totul se pierde, poate fi doar părerea mea.

Vezi ca din cauza vitezei degetelor au intervenit mici modificari în textul tau:
Sfarșitul razelor mele dsoare..
Iar saptămâna ? fost uitata printer
Și m plans o luna amară.
Le-am tocit atentă?sfârsitul culorii,

muta-te in munti ca o pasare
săgeata e scutul omului la bătrânețe
cel drept la inimă trăiește în prezent
iubește iubindu-se nespus

dar dreptul ce a facut
potecă pe urma ta afirmă
ca s-ți prevezi doar viitorul
călătorii pe marea-nvoluburată

iar pe cel ce iubeste nedreptatea
poteci de sânge răsădește
pământul zidindu-l doar mormânt
în prerajma mea e doar durere


fata Lui spre cel drept priveste
și buruiana nu mai poate crește
liniștea lumii cuibărită-n mine
e plină doar de doruri

Au cuvântat spre zodii ursitoare
pe traiectorie de flaut sunet
ce gata să se spargă pe tâmpla mea
și-a universului de floare

Au tot trecut șuvoaie să ațină
orgoliul chip de înger
năvodul zilei alabastru mă absoarbe
clipe de aur pe față înfrunzesc

Am vrut să uit un cântec de vioară
pe firul ierbii mă preling fierbinte
e timpul vlăguit de vraja
strivit de ploi doi îngeri fără de hotar

Căderile de val abrupt și mut
la tărm se varsă perecehe-n doi
e timpul meu de căutare
să plângem împreună doar culori

Epigramistul e cel care stie din orice moment sa faca sarbatoare, am vrut sa zic o epigrama, duelurile voastre in catrene sunt frumoase mai ales ca aveti penita de aur si chiar daca uneori da mai multa cerneala sau din cand in cand mai zgarie cate un pic, epigramistul stie de fiecare data sa iasa cu fata curata. Dulelul acesta intre sexe e parca pentru dl.mitica mult mai aprins, toate ii merg de la punctulet la pata. O epigrama foarte reusita.

Un text condensat, sau nu am mai ajuns eu de mult prin apele tale, uneori tulburi alteori prea adanci dar de fiecare data aproape limpezi, si da nuferii vor ape statute, acolo isi gasesc rod si frumusete, multe simboluri incorporate intr-un singur text: nuferi. izvoare, fantana, ecoruri, pamant si mai ales acel muzeu care le cuprinde pe toate la un loc. Desigur ca simboluri mai sunt si care ma duc cu gandul spre alte lucruri mai putin placute:subsoluri, scara de srviciu, balasturi, cotloane, anexa, apa de ploaie ( cu dublu sens ). Poate intelegerea mea e putin aiurita, dar ce pot sa fac asta simt si e o razvratire mascata sub mai multe aspecte, ceva ce nu depinde de tine, dar totusi nu-ti da pace. Doar atat, fiindca daca fac analiza simbolica cine stie unde ajung. As fi vrut un text optimist, dar daca in acesta am nimerit nimic nu e intimplator.