Maria Prochipiuc

atâta timp cât dorurile se adună
în noi renaște gânduri
în clipe ce abia respiră drumuri
doar genele în ritmul galeș
își numără secundele
pe val de orologii
parfum de stranie părere
se-ncumetă în dans - tăcere
și lacrimă mai rupe din când în când
și plouă și plouă și plouă
infernul depărtătii se răsfrânge
pe gânduri și pe inimii
prin târgul uitat
cu tors amgitor
privirea

Am citit, am ras si acum gandesc, vezi daca noaptea te plimbi pe alte melaguri dimineata traiesti cu frica ca tocami tie sa ti se intimpla asa ceva?. Din textul acesta al tau destul de subtil intrevad si o doya de nefericire,dar mica fara sa te afecteze , dar mai ales fara sa-ti ia bucuria cand descoperi ca totusi esti fericit doar printr-un gest.

Felicitări!
De când te aștept să revii în forță, mă tot uit pe un geam pe altul al sitului dar Ina nicaieri. Mă bucur că ți-ai intrat în toanele tale cele bune adică a le scrisului și nu orice ci proza. De comentat nu prea am acum ce sa comentez ca ar trebnuzi sa redactezi textul din nou. In forță, cu multă naturalețe și mai ales multă realitate întortocheată pe ici pe colo cu fantasmele minții tale. Nu se poate merge pe realitate pură, ca de suntem si noi în alte vremuri. Scris stil Ina. una dintre prozatorele poeziei.proză.ro!

Loredana- sfîrșitul nu e decât atunci când ființa trece în neființa si poate daca totuși ai avut ceva de spus, cine poate ști, nici atunci. Nu doresc să pun bombe, sunt doar trăirile mele așezate așa cum m-am priceput eu, iti multumesc de trecere.

Lory- nu sunt tristă, sunt o fire prea veselă, dar mai este și interiorul acesta care nu se lasă înșelat de fiecare dată și mai explodează, uite așa! Ai dreptate toate gîndurile vin și pleacă…

Ionică- tu le spui frumos ``mărturisiri poetice``, sunt trairi care au trecut prin inima mea, care m-au frîmântat zile și poate și nopții, dacă am reusit să le expun în mod poetic e bine...

Răzvan – ai înțeles foarte bine e acel dialog cu tine, apreciez ce ai spus aici în mod deosebit: De frica singuratatii din noi uitam ce-am fost ieri, ascundem ce suntem azi in umbrele crescute din temeri si populam ziua de maine cu iluzii. Și iar un adevar: \"Dorul dupa ceva inefabil cauta noutatea din desuetitudine, fericirea iluzorie din nefericire, patima din blazare\", aici te-aș contrazice, nu chiar blazare,poatevrei ceva, altcevaul

Elena – îmi face placere să te știu musafir în casa mea, în casa sufletului meu, da poate fi o filă de jurnal, pe moment am vrut doar să scap de aceste randuri și le-am numit gânduri.

Tudor – formulările nu s-au vrut altfel decît așa cum erau, cum le-am simțit în momentul când le-am scris, aici nu e vorba de retorică, sunt doar gânduri spuse direct fără nici un fel sofisticare a cuvântului , cu toate că dacă cauți vei găsi și metafore,și dacă erai aten nu ignor trecerea timpuli ci …

Eu știu ceva, ceva, ce de fiecare dată când te citesc mă gândesc cât de simplu se așează cuvintele care au atât de multe să ne spună, mizul nopții e misterul care poate dezlega gânduri, atunci când totul e sub o aură unde nu trebuie decât să prelungești gândul șă să te prinzi în îmbrățișare. E fiorul acela interior pe care l-am simțit de atâtea ori, dar nu l-am știut a spune, când ți-l spune alcineva ți se pare că-i al tău, dar nu-l poți lua nu-ți apaține, eu azi voi face un lucru poate frumos poate urât mă îmbrac cu poemul tău precum te îmbraci cu lumina.

De remarcat:

(purtam haine albe
cu miros de lapte
și migdale?)

5. Reflexii

clipind din aripi
umblându-mi prin carne
soarele apune

6. Orizont

negre semne în pagina albă

înfometată speranță
pericolul al nemărginirii

7. Viața

lumii te dărui
clepsidră răsturnată
nemiloasă fiară

8. Iluzii

leagănul vieții ciudată lumină
amintiri sângerate
a timpului răvășit

9. Lașitate

cuvintele mocnite
scutul fragil
al trăirilor

10. Amurg

focul din marginea serii
mă găsește pe mine neaflatul
ca o pata de cer

11. Din iubire
din timpul nostru
ai rămas doar tu
după spălarea păcatelor

1. Stare de chin

beau din potirul iubirii
orele mă ning
stelele încep să se stingă

2. Adeseori

potirul luminii
mă umple de fântâni
rămân pe la răscruci

3. cerul noaptea

odrasla naturii
aprinde lumânări de ceară
ninsori sub același cireș

4. Contemplare

luna-nfășată în nori
cuib străin sub tâmplă
stă în rugăciune

1. Contemlpare la frul ierbii - ce poate fi mai fascinant decât să privești de undeva de sub poala firului de iarbă, să recunoști lupta pe care o duce pentru a se înălța, e atâta modestie în faldurile creșterii, un festin la firul ierbii?

2. Mistrerul e reflectarea realității în și sub alte dimensiuni în lumină sau penumbră. Imaginea misterului poate avea culori diverse. Astăzi îmi închipui acest mister în galben, e ambiguu, trebuie doar să găsești relația dintre tine și galbenul acela...

3. Verbul - cuvântul mișcării sărutând persoanele la singular sau plural cu forme verbale sau impersonale , mai depinde și de modul pasiv sau activ de-a te conjuga cu el. Și nu uita că verbul este cel care te duce în amintirile trecutului, îți arată prezentul si nu uită să facă previziuni despre viitor.

Mi-au pus minte la contribuție personalele tale. Azi doar atat voi reveni! E o lume fascinanta in care îmi place să mă pierd în a găsi rost cuvintelor și mai ales a le da diverse sensuri.

Primul text pe care l-am citit astăzi - se pare că ai pornit de la un fapt real în parodia ta, pai ce ți se pare draga mea ceva așa de nenormal? Dacă se găsesc tot felul de …la pachet de ce să nu fie și vagin la pachet și mai ales în vid, că de, să nu se strice. Ar fi multe de comentat referitor la anumite părți care sunt cântate, mai era cineva pe sit care ii indemna și pe alții să meargă cu …și să dizvirgineze luna, când e umor, e altceva, dar când aprecierile întrec anumite limite e destul de mult. Parodia ta este de efect, mă încânți mereu și vă apreciez pe voi care reușiți așa ceva, nu e chiar așa de ușor să jonglezi cu rimele și să-ți și mai iasă ceva de calitate. Mi-ai adus zâmbetul, dar undeva în ascuns mă și întristez. Dacă femeii nu i-au mai rămas nimic de cântat în poezie putem să ridicam vaginul chiar la mit.

Tot am vrut să închid tagul dar văd că nu am reușit...</i> mă retrag, trebuie să mă pun la punct cu epigrama fiindcă voi sunteți experți, toată considerația pentru voi, vă citec râd și, mai mult nu pot!

(de-asta, vezi, eu de la tine
altceva vreau Marioara)

să ți-o spun în epigramă eu nu pot de fel
rima mi se duce-n grabă și mă simt stingheră
timpul trece clipa mă trădează
fiindcă pun la socoteală
că îți pierzi și mintea
aici pe agonie
gândind
la o altă
Mări(R)e

Maria, nu te-am iertat
ba sunt inca furios
ca o sansa nu mi-ai dat
sa devin necuvincios

Geea - tu ai dreptate, orice scriere are în interiorul ei o fârmă de adevăr, uneori realismul deranjează, aici la mine nu e numai adevăr, ci și halucinațiia gândurilor care incearcă să te descrie, încearcă să facă din tine un alt om, e poate perioada umbrelor mele acum, dar și a dorurilor? O fi! Esențialul e că exist cu toate așezate pe dinăuntru, nu le pot vedea decât cei care simt dincolo de cuvinte. Pentru mine toate anotimpurile sunt la fel, toate sunt aducatoare de ceva… Mulțumesc!

Uneori fire invizibile ne leagă unii de alți, de fapt e o legătură sufletească, fiecare moment al vieții mai târziu îl vedem ca pe un preambul a ceea ce a urmat, mereu dorim un nou început. Doar gândul care mi-a bantuit mai multe nopți de liniște și uneori de neliniștii m-a făcut să scriu, să scap de ele, odată puse pe hârtie te părăsesc…și pentru că primavera e anotimpul renașerii, răscolim amintirile cu gândul la o primăvara ce a fost sau la alta care o așteptăm încă.

Doar cu mierea în cuvinte
Își îndeamnă el instinctul
Se încumetă la mine
Dar greșește…apartamentul

(un posibil răspuns Lory)

imagini de vis înflorește piatra
rătăcit prin simțuri
locuiește orb

intrăm abrupt în viață
codru înviorat de frunze
ne-nfățișăm luminii

cercuri îmi destramă sufletul rotund
pâlcuri de imagini
a pământ semănând

De bun venit! E prima oară când te citesc. Mă aflu și eu aici dar nu cu haiku, nu mă pot concentra la silabe, poate mai târziu.

mireasma tămâiei
palme îngenuncheate
ninge alburiu

Mă opresc mi-a făcut multă plăcere acesta confruntare, eu doar m-am jucat printre cuvinte, voi sunteți experți! Mă bucur că m-ați acceptat așa cum sunt!