Maria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
mariacyt@yahoo.com
Pe textul:
„întrebarea următoare!?" de Marinescu Victor
O lumina vesnica sa arda pentru sufletul lui!
Pe textul:
„Adio, Laurențiu Orășanu!" de Dan Norea
Inima mea nu poate cuprinde tot ceea ce simte. Iubesc, iubesc lumea așa cum este, ingrată, răzbunătoare dar uneori, solidară și plină de compasiune.''
Un pasaj frumos ca o fila din viata fiecaruia din noi. Ma bucura citirea acestui text si amintirea intalnirii de la Iasi.
Pe textul:
„Inima-n frâu" de Nicolae Diaconescu
Cred ca ai un alt motiv de scris nu cel de mai jos:
''De nu mai ai succes la dame
Și ți-ai săltat sculele-n pod
Nu te boci ca un nerod
Apucă-te de epigrame!''
(luata de aiurea)
Pe textul:
„Femeia, eterna poveste" de Florin Rotaru
nu știe cum întorc și celălalt suflet
ca pe obraji
nu mă doare deloc sau este doar amorțit
nu mă tem de dureri - dincolo de toate gandul sau de ce nu doar ticul nervos conturat in versuri si cuvinte ticluite frumos intr-un poem.
Pe textul:
„amprenta" de Valeriu D.G. Barbu
brusca, dar mereu cazand sub forma chipiului iubit!
Pe textul:
„tu" de silviu dachin
să existe măcar virtual, în țăcănit de taste.
O realitate dincolo de taste si de virtual, o realitate a virtualului, un virtual consemnat doar de elegii otravite. Mintea mea citind mi-a descris imaginile ce se deruleaza la nesfarsit. E de bine!
De-acea, până nu e prea târziu,
să oprim tobele blestemate!
În locul lor, să se audă,
bătând alături,
inimi.
Pe textul:
„Inimi care nu știu să urle" de George Pașa
Pe textul:
„repetiție" de silviu dachin
Pe textul:
„mereu mereu" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„spune-i cum vrei tu" de Adam Rares-Andrei
Dar ca sa nu plec fara un comentariu sa spun doar ce mi-a retinut atentia:realismul!
Pe textul:
„azi e dragoste " de Marinescu Victor
Pe textul:
„Când nu-ți mai e frică devii veșnic " de Ioana Barac Grigore
Pe textul:
„Despre Adrian Firica si atat" de noemi kronstadt
Pe textul:
„Festivalul “Întâlnirea epigramiștilor”, Brăila 2012, a XXV-a ediție" de Dan Norea
Recomandatde azi mă dau în balansoar,
de-al dracu fac doar huța – huța
de la Pământ până la Nuța
să-i văd balcoanele...-Așadar,
de azi mă dau în balansoar!
Pe textul:
„De azi mă dau..." de Daniel Bratu
Aruncarea pietrei în râu mă duce cu gândul că femeia este cea care trebuie să modeleze piatra, de fapt inima bărbatului, ca prin botezul apelor să ajungă la puterea adevărului încât să poată muta și munții din loc doar cu un cuvânt. Dacă aș spune că e un poem filozofic, e posibil să nu-l pot descifra, așa că, mă modelez după fiecare vers să-i înțeleg sensurile, dar mai ales adevărurile, fiindcă aici adevărul cu adevărat nu se trâmbițează, ci trebuie aflat. Nu ar fi prima dată când cineva ajunge să se întrebe:
ești sufletul meu,
pentru ce m-ai părăsit?
Pe textul:
„Abraam, regele, a spus:" de dorin cozan
Recomandatun poem simplu în cuvinte, dar atât de smnificativ și profund. De foarte multe ori timpul poartă ochelari de cal, dar nu întâmplător, ci puși cu mare grijă de opticianul din noi, uneori pentru a ne proteja, dar de cele mai multe ori pentru că ne este frică de realitate. În acest poem nu dai parcă nici o șansă, chiar dacă finalul pare promițător. E cumva pe sufletul meu!
Pe textul:
„dezlegare" de Adriana Lisandru
am împânzit cu ochiul minții
nu am știut din ce capăt să privesc lucrurile
Pe textul:
„când somnul ucide" de Silvia Bitere
în afara așteptărilor
pentru ieșirea din ape
pentru respirații profunde
cât mai e vreme
Trebuie să pleci
Și-ți iei pălăria din cui
Semnificative și versurie care dau o imagine aproape de realitate:
mai aproape de orizontul
în care se varsă curcubeul
Pe textul:
„Despre înalta surzenie" de George Pașa
Pe textul:
„Summertime" de Traian Rotărescu
