Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Mediu
Între 5 - 7 octombrie a avut loc la Brăila a XXV-a ediție a festivalului “Întâlnirea epigramiștilor”, organizat de Consiliul Județean Brăila, Centrul de Creație și Cenaclul umoriștilor Brăileni “Ștefan Tropcea”. Adunarea s-a dat în după amiaza zilei de vineri 5 octombrie la hotelul Traian.
Hotelul Traian
Pentru mine, prezența la festivalul brăilean constituie o noutate, pentru că am intrat în lumea epigramei în 2008, iar la Brăila acesta a fost primul festival după cinci ani de zile. Organizatorii spun că nu s-au mai ținut din lipsă de fonduri. Eu cred că aveau fonduri, dar au strâns bani la ciorap timp de cinci ani, ca să poată da anul acesta premii de cinci ori mai mari decât la celelalte festivaluri.
În hol, în așteptarea plecării
Sâmbătă dimineața, primul punct din program – vizitarea Salonului Internațional de Caricatură “Om bogat, om sărac”. Am admirat cu toții niște caricaturi cu adevărat excepționale. Cu ocazia asta, am reușit să facem tradiționala fotografie de grup a agoniștilor.
Agoniștii Vasile Vajoga, Ion Diviza, Ica Ungureanu, Ioan Toderașcu, Dan Norea. În locul lui Ioan Jorz, absent în acel moment, s-a lipit de grup Vasile Larco, un epigramist cu suflet de agonist (e singura explicație a faptului că la cele mai multe festivaluri s-a infiltrat în poza agoniștilor).
Următorul punct din program – o croazieră pe Dunăre cu nava “Lacu Sărat”. Am admirat țărmurile, am rămas muți în fața unor clădiri și utilaje mai noi și, mai ales, mai vechi, am sporovăit, ne-am distrat – într-un cuvânt ne-am simțit bine.
Pe vas – Ica Ungureanu, Vasile Vajoga, Ioan Toderașcu, Costel Pătrășcan (celebrul caricaturist), Ioan Jorz, Iulian Bostan, Mihai Frunză
După unele opinii – Florina cu aură. După altele – colac peste pupăză
Opinie unanimă – Ica cu frunză
Gara maritimă – nefolosită, datorită dispariției curselor de călători pe Dunăre
“…și poporul”... Între timp, la putere a rămas numai ȘI
Am luat prânzul pe o terasă, în aer liber. Dar, ca și pe navă, ne-am simțit excelent, am avut noroc, se pare, de ultimul soare de anul acesta.
În stânga, Constantin Tudorache. În dreapta, Florina Dinescu- Dinu. Mihai Moleșag la mijloc .
În așteptarea premiilor, cei de la masă s-au mulțumit cu câte o banană. Cei mai mulți cu atâta au rămas.
Cum restaurantul se găsea la 15-20 minute distanță de hotel, pe drum am putut fotografia câteva clădiri reprezentative, care mi-au dovedit că nu numai pe meleaguri străine poți vedea minuni arhitectonice.
La ora 16 am plecat cu toții de la hotel către Centrul de Creație unde, la Sala ProArte a avut loc spectacolul de epigrame și decernarea premiilor.
La intrarea în Centrul de Creație, afișul Festivalului
Prezidiul – directoarea Centrului de Creație, Maria Pușcaciu, academicianul Mihai Cimpoi din Chișinău și președintele Cenaclului umoriștilor brăileni, Ștefan Tropcea. Pardon, Mihai Frunză
...și sala
Protocolul de început a fost mai scurt decât de obicei. În general, moderatorul Mihai Frunză a dat senzația unei permanente improvizații deși, dacă urmăreai atent, era clar că totul a fost planificat minuțios. Au prezentat câteva scurte alocuțiuni domnul Nicu Filotti, secretar al Consiliului Județean Brăila, doamna Maria Pușcaciu, directoarea Centrului de Creație, domnul Mihai Frunză, președintele Cenaclului umoriștilor brăileni “Ștefan Tropcea”, academicianul Mihai Cimpoi din Chișinău, mare prieten al epigramiștilor și, în sfârșit, doamna Elis Râpeanu, trimis special al domnului George Corbu, președintele UER, care din motive de sănătate, n-a putut fi prezent. Doamna Elis Râpeanu a anunțat un volum demult așteptat al domnului George Corbu – “Duelul sutei de sonete” dintre Mircea Trifu și George Corbu.
A urmat o prezentare a trecutului glorios al epigramei brăilene, realizată de bibliotecarul poet Aurel Furtună. Au fost rememorați cei patru mușchetari - Ștefan Tropcea, Puiu Scărlătescu, Valeriu Popovici și Gheorghe Leu. Trebuie menționat că ultimul era în sală și a participat, ca toți ceilalți epigramiști, la recitalul care a urmat.
Gheorghe Șchiop, un epigramist de (zeci de) milioane
Recitalul a alternat cu melodii cântate de cantautorul Daniel Iancu, pe texte umoristice, cât se poate de binevenite la o asemenea manifestare. Am recunoscut numele unuia dintre textieri – Laurențiu Ghiță.
Cantautorul Daniel Iancu
Pe la mijlocul recitalului, au defilat pe un ecran mare caricaturile brăileanului Costel Pătrășcan, fiecare dintre ele, savurată de public, fiind însoțită de râsete și aplauze.
Recitalul s-a încheiat cu câteva șarje amicale la adresa unor participanți, realizate de amiralul umorului românesc, Ananie Gagniuc, pentru o vreme locuitor (și) al Brăilei.
“Of, Gagniuc, mă doare capul de atâta râs!”
În sfârșit – premiile. Deși pare meschin să vorbești de bani la o manifestare culturală de un asemenea nivel, consider că ar fi o adevărată jignire la adresa organizatorilor dacă n-aș menționa sumele care au însoțit diplomele. Voi cita și câte o epigramă a fiecăruia dintre premianți, spicuită din revista “Țeapa la C.U.B.”, cu observația că selecția îmi aparține și e posibil să nu o fi ales pe cea mai bună. De altfel, domnul Mihai Frunză a anunțat în preambulul premierii că juriul, compus din domnia sa, colegul său de cenaclu Alexandru Hanganu și prof. univ. Ștefan Cazimir în calitate de președinte, era cât pe-aci ca, în disperare de cauză, să tragă la sorți, atât de multe și bune au fost textele participante. Până la urmă au cumpărat un micrometru pentru a putea face o departajare mai fină.
Marele premiu “Ștefan Tropcea”, 5000 lei – Gheorghe Șchiop, Porumbacul de Jos (Sibiu)
Scrierea exclusiv virtuală a sec.al XXX-lea
A fost găsit pe-o insulă pustie
Un trib ciudat de hominizi zevzeci
Ce încă scriu pe-arhaica hârtie,
Ca-n perimatul secol 20.
Locul I, 1500 lei – Ioan Jorz, Caransebeș
Unui conducător politic
Ca șef, fiind de-atâția contestat,
Era îndrituit să hotărască,
Pentru c-avea la mână-un atestat,
Chiar dacă nu știa să îl citească.
Locul II, 1000 lei - Gheorghe Constantinescu, Brașov
După referendum
Este mare bucuria,
Din hârtii, ușor constați,
Că acum în România,
Noi suntem nenumărați.
Locul III, 800 lei – Constantin Tudorache, Ploiești
Neșansă
Când pândești, cu frenezie,
Clipa de creație,
Ori n-ai pix, ori n-ai hârtie,
Ori n-ai inspirație.
Mențiunea I, 500 lei – Laurențiu Ghiță, București
Randament
Cenaclul nostru a ținut odată
Ședința bilunară-n berărie;
A rezultat, pe-o coală,-o poezie
Și pe-alte două coli, ce-a fost de plată.
Mențiunea II, 500 lei – Elis Râpeanu, București
Ziarul de scandal
Doar știri acide-n stil frivol
Se-nșiră-n pagini zi de zi –
Noroc că nu-i de turnesol
Că și hârtia ar roși.
Mențiunea III, 500 lei – Iulian Bostan, Galați
Fericirea bătrânului stejar
Tot timpu-s beat, de bucurie,
Că n-am ajuns să fiu hârtie
Și să sfârșesc ca o hârțoagă;
Mă simt mai bine... într-o doagă.
Premiu special – Gheorghe Bâlici, Chișinău
Din memoria hârtiei
Ca lemn, cu drujbă ori secure,
Mă taie prostul din pădure
Și mă omoară, ca hârtie,
Cu pixul, prostul care scrie.
Premiu special – Ion Diviza, Chișinău
Fetele de la liceul teatral
Când, cu sânii lor sprințari,
Vin la lecții, optimiste,
Doar vreo două-s fete mari;
Celelalte-s mari artiste.
Au mai primit:
Premiu special – Mihai Cimpoi, Chișinău
Premiul Opera Omnia – Dan Căpruciu, Galați
Diploma “Fiu al Brăilei și nepot al lui Terente” – Daniel Iancu
Diploma “Traista cu epigrame” – Aurel Furtună
Ștefan Tropcea: “Vă așteptăm și la anul!”
0179.938
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 1.190
- Citire
- 6 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “Festivalul “Întâlnirea epigramiștilor”, Brăila 2012, a XXV-a ediție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2012/10/festivalul-intalnirea-epigramistilor-braila-2012-a-xxv-a-editieComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Și noi ne-am bucurat, cel puțin o bună parte dintre noi. După festivitate, când ne-am urcat în autocar, am făcut un culoar și l-am invitat să urce primul. La masă, m-am nimerit lângă el și i-am turnat în pahar de câte ori l-a golit. Totul, mai în glumă, mai în serios, dar i-a făcut plăcere. :)
Mulțumiri pentru felicitări! La Galați, e rândul tău.
Mulțumiri pentru felicitări! La Galați, e rândul tău.
0
Distincție acordată
Îți mulțumim, Norică, pentru reportaj și pentru pozele de mare calitate.
Ai spus tot ce trebuia de spus. Ca întotdeauna, foarte bine.
Confratele Gheorghe Bâlici, care nu prea o are cu calculatorul, m-a rugat să inserez și o replică epigramatică a dumisale, cu care eu aș putea să nu fiu de acord :)
Epigramiștilor brăileni, care la ediția a XXV-a a ÎNTÂLNIRII EPIGRAMIȘTILOR au scos suplimentul "Țeapa" cu rezultatele concursului
Apreciem evenimentul
Cu "Țeapa" ce ni-i desfătarea:
Așa se cheamă suplimentul
Și-mi pare că și... jurizarea.
Ai spus tot ce trebuia de spus. Ca întotdeauna, foarte bine.
Confratele Gheorghe Bâlici, care nu prea o are cu calculatorul, m-a rugat să inserez și o replică epigramatică a dumisale, cu care eu aș putea să nu fiu de acord :)
Epigramiștilor brăileni, care la ediția a XXV-a a ÎNTÂLNIRII EPIGRAMIȘTILOR au scos suplimentul "Țeapa" cu rezultatele concursului
Apreciem evenimentul
Cu "Țeapa" ce ni-i desfătarea:
Așa se cheamă suplimentul
Și-mi pare că și... jurizarea.
0
Felicitari tuturor castigatorilor! Epigramele sunt foarte reusite, asa ca, nu e loc de carcoteala! Bravo d/le Norea pentru reportaj, intradevar avem o tara frumoasa, locuri minunate care trebuie promovate!
0
Am citit cu plăcere reportajul, îmi amintește de vremurile trecute când mă aflam printre epigramiști, dar timpul trece, oamenii rămân și mă bucur că mergeți înainte. La întâlnirea epigramiștilor o parte dintre ei s-au rezumat mai mult la banană, e destul de curios, nu? Am recunoscut pe mulți dintre prietenii comuni.
0
Felicitări câștigătorilor și chiar celor cu premii speciale...
Cred că brăilenii s-au "întrecut" pe ei anul acesta și Norică i-a întrecut pe toți. Îmi pare rău de nu mai pot că nu am fost acolo și nu o să fiu nici la Galați. Cred că nu s-a făcut gaură în cer și nu se va face. Asta e... încet-încet le lași pe toate. Salut fierbinte pe toți participanții și, mai ales, participantele (încă un motiv să-mi pară nespus de rău) și le urez "noi și însemnate succesuri".
Poate...la anul sau LA MULȚI ANI!
Cred că brăilenii s-au "întrecut" pe ei anul acesta și Norică i-a întrecut pe toți. Îmi pare rău de nu mai pot că nu am fost acolo și nu o să fiu nici la Galați. Cred că nu s-a făcut gaură în cer și nu se va face. Asta e... încet-încet le lași pe toate. Salut fierbinte pe toți participanții și, mai ales, participantele (încă un motiv să-mi pară nespus de rău) și le urez "noi și însemnate succesuri".
Poate...la anul sau LA MULȚI ANI!
0
De pe meleaguri îndepartate, salut și eu gașca de colegi care a onorat Festivalul Brăilean. Sper că atât dl. Frunză, cât și amicul meu Daniel au exprimat motivele și parerea mea de rău de a nu fi putut fi prezent in carne macră și oase garf acolo.
Felicitări tuturor, voi prelua cronica lui Norică pentru revista EPIGRAMA. Ar fi trebuit să ajung și la Vaslui, din păcate însă, abia pe joi mă intorc în țară.
Așa,la repezeală, una pentru Daniel Iancu, declarat "nepot al lui Terente":
Mărturisește un brazilian
Ce ți-a văzut o chestie micuță:
"A lui Terente-i pusă-ntr-un borcan,
La tine-i suficientă o sticluță"!
Și una pentru dl. Mihai Frunză, admirabil organizator:
Festivalu-i reușit
Și, în presă se declară:
"Iată-o Frunză, în sfârșit,
Ce-o s-o facem brand de țară"!
Hasta la vista!
Felicitări tuturor, voi prelua cronica lui Norică pentru revista EPIGRAMA. Ar fi trebuit să ajung și la Vaslui, din păcate însă, abia pe joi mă intorc în țară.
Așa,la repezeală, una pentru Daniel Iancu, declarat "nepot al lui Terente":
Mărturisește un brazilian
Ce ți-a văzut o chestie micuță:
"A lui Terente-i pusă-ntr-un borcan,
La tine-i suficientă o sticluță"!
Și una pentru dl. Mihai Frunză, admirabil organizator:
Festivalu-i reușit
Și, în presă se declară:
"Iată-o Frunză, în sfârșit,
Ce-o s-o facem brand de țară"!
Hasta la vista!
0
Așa cum ne-ai obișnuit, cronica și imaginile sunt suuper, (mai ales că
figurez și eu pe acolo) :)
Ca și în cazul tău, prezența mea la festivalul de la Brăila reprezintă o noutate,
dar din cu totul alte motive -e prima manifestare de acest gen la care am participat de la început până la sfârșit.
Și mi-a plăcut :)
figurez și eu pe acolo) :)
Ca și în cazul tău, prezența mea la festivalul de la Brăila reprezintă o noutate,
dar din cu totul alte motive -e prima manifestare de acest gen la care am participat de la început până la sfârșit.
Și mi-a plăcut :)
0
Citesc și recitesc epigramele premiate și menționate la acest festival. Câteva chiar sunt bune.
Mă voi opri doar supra unui catren, pentru că nu pot pricepe cum a fost acordat „Marele Premiu Ștefan Tropcea”.
Redau mostra din grupajul premiat :
Scrierea exclusiv virtuală a sec.al XXX-lea
A fost găsit pe-o insulă pustie
Un trib ciudat de hominizi zevzeci
Ce încă scriu pe-arhaica hârtie,
Ca-n perimatul secol 20.
autor Gheorghe Șchiop, Porumbacul de Jos (Sibiu)
Premiul primit nu e virtul, ci concret de 5000 de lei.
Din păcate versificația lui Gheorghe Șchiop nu e epigramă, ci un simplu catren. Chiar dacă a băgat în titlu „ sec.al XXX-lea”. Putea să pună și XXL, că tot nu schimba conținutul și tot nu devenea epigramă.
Sunt de acord că Gheorghe Șchiop este un epigramist destul de bun. Dar aici nu a fost un premiu Opera Omnia, ci unul acordat unui grupaj, iar catrenul său de mai sus îl trage mult în jos.
Gheorghe Șchiop a avut și zile mai bune, dar când a scris mostra amintită a avut o zi proastă.
Zilele proaste îi poartă totuși noroc. El este autorul unui catren cu 2 cacofonii, pe care îl citez mai jos:
Vai ție glie strămoșeasCă
CE peste ani ai să vorbești
Engleza franco-țigăneasCÃ
CU vagi accente românești.
Deși nici acesta nu este o epigramă, autorul ei, sibianul Gheorghe Șchiop, a fost recompensat cu un Premiu Întâi, acum câțiva ani la un alt festival de epigrame.
Revenind la catrenul său de la Brăla, nu pot spune decât că cei care i l-au acceptat au fost extrem de permisivi. Și cum „Marele Premiu Ștefan Tropcea” i-a fost acordat oficial, mai pot adăuga, în spiritul Școlii Ardelene, că :
Vestește lumii apostila,
În ton de rău auguriu,
Că orbul nimeri Brăila…
Și-a fost numit în juriu.
Aceasta nu este singurul caz care pare problematic la ultimul festival brăilean. M-am oprit numai asupra lui.
În încheiere reiau ideea din finalul primului rând al acestui comentariu: câteva catrene prezentate sunt bune și chiar sunt epigrame. Dar altele…
Cei 2 agoniști au avut o prestație onorabilă. Epigrama de la Mențiunea I e mai mult decât de mențiune, e de premiu.
E.S.
Mă voi opri doar supra unui catren, pentru că nu pot pricepe cum a fost acordat „Marele Premiu Ștefan Tropcea”.
Redau mostra din grupajul premiat :
Scrierea exclusiv virtuală a sec.al XXX-lea
A fost găsit pe-o insulă pustie
Un trib ciudat de hominizi zevzeci
Ce încă scriu pe-arhaica hârtie,
Ca-n perimatul secol 20.
autor Gheorghe Șchiop, Porumbacul de Jos (Sibiu)
Premiul primit nu e virtul, ci concret de 5000 de lei.
Din păcate versificația lui Gheorghe Șchiop nu e epigramă, ci un simplu catren. Chiar dacă a băgat în titlu „ sec.al XXX-lea”. Putea să pună și XXL, că tot nu schimba conținutul și tot nu devenea epigramă.
Sunt de acord că Gheorghe Șchiop este un epigramist destul de bun. Dar aici nu a fost un premiu Opera Omnia, ci unul acordat unui grupaj, iar catrenul său de mai sus îl trage mult în jos.
Gheorghe Șchiop a avut și zile mai bune, dar când a scris mostra amintită a avut o zi proastă.
Zilele proaste îi poartă totuși noroc. El este autorul unui catren cu 2 cacofonii, pe care îl citez mai jos:
Vai ție glie strămoșeasCă
CE peste ani ai să vorbești
Engleza franco-țigăneasCÃ
CU vagi accente românești.
Deși nici acesta nu este o epigramă, autorul ei, sibianul Gheorghe Șchiop, a fost recompensat cu un Premiu Întâi, acum câțiva ani la un alt festival de epigrame.
Revenind la catrenul său de la Brăla, nu pot spune decât că cei care i l-au acceptat au fost extrem de permisivi. Și cum „Marele Premiu Ștefan Tropcea” i-a fost acordat oficial, mai pot adăuga, în spiritul Școlii Ardelene, că :
Vestește lumii apostila,
În ton de rău auguriu,
Că orbul nimeri Brăila…
Și-a fost numit în juriu.
Aceasta nu este singurul caz care pare problematic la ultimul festival brăilean. M-am oprit numai asupra lui.
În încheiere reiau ideea din finalul primului rând al acestui comentariu: câteva catrene prezentate sunt bune și chiar sunt epigrame. Dar altele…
Cei 2 agoniști au avut o prestație onorabilă. Epigrama de la Mențiunea I e mai mult decât de mențiune, e de premiu.
E.S.
0
La primul rând de sub catrenul citat din Gheorghe Șchiop adaug un „a” pentru a se citi „virtual”.
0
Un reportaj scris ca de obicei cu mult umor, cu poze măiastru alese. Felicitări Norica !
Felicitări tuturor agoniștilor premiați !
Referitor la modul cum s-au acordat premiile, trebuie să avem în vedere tot grupajul unui participant și nu doar o epigramă. Notele se acorda pentru fiecare epigramă în parte și nu doar pentru cea mai bună dintre ele. Și la epigrama clasată pe locul 1, în versul 3 este o aritmie ( “ pentru “ ). Unii arbitri apreciază stilul metaforic și mucalit, al doctorului Gheorghe Șchiop, alții apreciază poantele percutante și tolerează micile aritmii. De gustibus...
Felicitări tuturor agoniștilor premiați !
Referitor la modul cum s-au acordat premiile, trebuie să avem în vedere tot grupajul unui participant și nu doar o epigramă. Notele se acorda pentru fiecare epigramă în parte și nu doar pentru cea mai bună dintre ele. Și la epigrama clasată pe locul 1, în versul 3 este o aritmie ( “ pentru “ ). Unii arbitri apreciază stilul metaforic și mucalit, al doctorului Gheorghe Șchiop, alții apreciază poantele percutante și tolerează micile aritmii. De gustibus...
0
Jurizarea e o boală cronică a festivalurilor de epigrame.
În consecință o serie de autori au renunțat să mai participe. Avem suficient de multă epigramă pentru care aceste festivaluri nu mai sunt, din păcate, reprezentative.
Tot din păcate, se vorbește fără rezultat despre jurizare de prea mulți ani.
Ar trebui ca organizatorii să publice toate epigramele premiate. Dar nu o fac.
Ar putea revista „Epigrama” să preia această inițiativă și să le publice pe toate acestea.
Dau și al doilea catren pe care organizatorii ni l-au făcut cunoscut:
În ochii tăi, lumină vie,
E-atât mister ascuns încât
Aș tot trăi o veșnicie,
Dar mi-e că nu trăiesc atât.
Nu e o problemă de gustibus și acel catren cu 2 cacofonii, premiat și el, probează acest lucru. Catrenul e citat în primul meu comentariu.
Toate se vor lămuri doar de când se va începe publicarea integrală a epigramelor din grupajele premiate. Și o poate face chiar revista cu acest nume: „Epigrama”.
E.S.
În consecință o serie de autori au renunțat să mai participe. Avem suficient de multă epigramă pentru care aceste festivaluri nu mai sunt, din păcate, reprezentative.
Tot din păcate, se vorbește fără rezultat despre jurizare de prea mulți ani.
Ar trebui ca organizatorii să publice toate epigramele premiate. Dar nu o fac.
Ar putea revista „Epigrama” să preia această inițiativă și să le publice pe toate acestea.
Dau și al doilea catren pe care organizatorii ni l-au făcut cunoscut:
În ochii tăi, lumină vie,
E-atât mister ascuns încât
Aș tot trăi o veșnicie,
Dar mi-e că nu trăiesc atât.
Nu e o problemă de gustibus și acel catren cu 2 cacofonii, premiat și el, probează acest lucru. Catrenul e citat în primul meu comentariu.
Toate se vor lămuri doar de când se va începe publicarea integrală a epigramelor din grupajele premiate. Și o poate face chiar revista cu acest nume: „Epigrama”.
E.S.
0
Dacă despre cei care au renunțat să mai trimită epigrame la festivaluri se poate spune cu cinism că prezența nu este obligatorie, rămâne cazul epigramiștilor foarte buni care sunt păgubiți de premiile pe care le merită.
Dar retragerea unora, fie și temporară, e un semn de rău augur.
Se mai adaugă și principiul nesănătos al rotației: dacă cineva are grupaj de premiu și a mai fost evidențiat și la alte festivaluri, uneori nu i se mai acordă și îl primește altul și astfel apare o relativitate în plus.
Uitilă ar fi și postarea tuturor epigramelor premiate pe net. Ele ar putea apărea chiar pe acest site.
Comunicarea lor ar fi o dovadă de corectitudine din partea organizatorilor de festivaluri.
E.S.
Dar retragerea unora, fie și temporară, e un semn de rău augur.
Se mai adaugă și principiul nesănătos al rotației: dacă cineva are grupaj de premiu și a mai fost evidențiat și la alte festivaluri, uneori nu i se mai acordă și îl primește altul și astfel apare o relativitate în plus.
Uitilă ar fi și postarea tuturor epigramelor premiate pe net. Ele ar putea apărea chiar pe acest site.
Comunicarea lor ar fi o dovadă de corectitudine din partea organizatorilor de festivaluri.
E.S.
0
Am completat titlul, comentariului meu precedent, care pt că era prea lung nu a putut fi afișat în întregime.
E.S.
E.S.
0
...vin să aduc mulțumirile mele celor care m-au vizitat, m-au felicitat pentru text și mi-au adus steluțe. Una roșie, una galbenă, din patriotism ar trebui inventată una albastră.
Ion Diviza, Any Drăgoianu, Maria Propichiuc, Marian Dobreanu, Laurențiu Ghiță, Ica Ungureanu, Grigore Chitul, cu toții aveți mare dreptate, sunt întru totul de acord cu voi. :)
Eugen Sfichi, peste 15-20 ani, dacă vor mai fi concursuri de epigramă, probabil toate textele vor fi trimise prin internet și vor fi publicate în întregime pe blogul festivalului. Pe hârtie (cu atât mai mult în revista "Epigrama") în niciun caz nu pot fi publicate cele (de exemplu) 80 x 5 = 400 epigrame trimise la un concurs. Pentru că dacă se publică doar cele ale premianților, totdeauna se va găsi cineva de pe locul 48 care să conteste rezultatele.
Totuși, sunt convins că și după publicarea integrală vor fi contestații, la fel de înverșunate. Subiectivitatea nu are cum să dispară, Grigore Chitul are o înțelepciune moștenită pe filiația traco-getă/ daco-romană - de gustibus...
Ion Diviza, Any Drăgoianu, Maria Propichiuc, Marian Dobreanu, Laurențiu Ghiță, Ica Ungureanu, Grigore Chitul, cu toții aveți mare dreptate, sunt întru totul de acord cu voi. :)
Eugen Sfichi, peste 15-20 ani, dacă vor mai fi concursuri de epigramă, probabil toate textele vor fi trimise prin internet și vor fi publicate în întregime pe blogul festivalului. Pe hârtie (cu atât mai mult în revista "Epigrama") în niciun caz nu pot fi publicate cele (de exemplu) 80 x 5 = 400 epigrame trimise la un concurs. Pentru că dacă se publică doar cele ale premianților, totdeauna se va găsi cineva de pe locul 48 care să conteste rezultatele.
Totuși, sunt convins că și după publicarea integrală vor fi contestații, la fel de înverșunate. Subiectivitatea nu are cum să dispară, Grigore Chitul are o înțelepciune moștenită pe filiația traco-getă/ daco-romană - de gustibus...
0
Cu promptitudine, Norică:
„Pe hârtie (cu atât mai mult în revista "Epigrama") în niciun caz nu pot fi publicate cele (de exemplu) 80 x 5 = 400 epigrame trimise la un concurs”
(Dan Norea)
Norică, nu denatura. Eu am scris despre publicarea tuturor epigramelor premianților. Și nu avem 80 de premianți ca în calculul tău.
Epigramele premianților pot fi publicate. Cel mai comod ar fi ca ele să fie postate pe o pagină a concursurilor chiar pe acest site. Nu ai nevoie de 15-20 de ani pentru asta. Se poate face imediat. Și nu e o chestiune de gustibus, ci de corectitudine din partea organizatorilor.
La primul festival la care am participat, în 2004 la Bistrița, am luat un premiu și am fost de acord de atunci cu publicarea grupajului meu.
Știi ce se dezbate acum între epigramiști?
Un premiu de la Brăila, de la comentariul tău de mai sus. Și premiile de la Caransebeș.
La Brăila Premiul 1 l-a luat un epigramist din Caransebeș și peste puțin timp la Caransebeș premiile 1 și 2 le-au luat 2 epigramiști din Brăila, Mihai Frunză și respective Alexandru Hanganu.
Și lumea epigramiștilor dezbate hamletian: a fi sau a nu fi o coincidență. Deoarece nu se cunosc cele 3 grupaje premiate, cred că îți dai seama că se optează în masă pentru a doua variantă, adica pt a nu fi…
Și mai apar astfel de, hai să le spunem coincidențe stranii, de parcă unele concursuri ar fi în Zona Crepusculară.
Pentru că festivalurile nu sunt transparente, impresia generală este că la Caransebeș ar trebui discutat începând cu Premiul III luat de Nicolae Bunduri, care e perceput ca Premiul I.
Așa că îl felicit pe Nicolae Bunduri, îi felicit pe Til Blidaru și Dan Căpruciu care sunt trecuți la mențiune și de asemenea îi felicit pe: venerabilul Nicolae Paul Mihail, Petre Gigea și Laurențiu Ghiță, deținătorii premiilor speciale de la Caransebeș.
Transparența la festvaluri ar putea începe imediat cu Brăila și Caransebeș. Este o obligație morală a organizatorilor să publice sau să posteze măcar grupajele de la premiul 1 Brăila și premiile 1 și 2 Caransebeș.
E vocea poporului epigramist. Și după cum știi, Vox populi, vox Dei.
E.S.
„Pe hârtie (cu atât mai mult în revista "Epigrama") în niciun caz nu pot fi publicate cele (de exemplu) 80 x 5 = 400 epigrame trimise la un concurs”
(Dan Norea)
Norică, nu denatura. Eu am scris despre publicarea tuturor epigramelor premianților. Și nu avem 80 de premianți ca în calculul tău.
Epigramele premianților pot fi publicate. Cel mai comod ar fi ca ele să fie postate pe o pagină a concursurilor chiar pe acest site. Nu ai nevoie de 15-20 de ani pentru asta. Se poate face imediat. Și nu e o chestiune de gustibus, ci de corectitudine din partea organizatorilor.
La primul festival la care am participat, în 2004 la Bistrița, am luat un premiu și am fost de acord de atunci cu publicarea grupajului meu.
Știi ce se dezbate acum între epigramiști?
Un premiu de la Brăila, de la comentariul tău de mai sus. Și premiile de la Caransebeș.
La Brăila Premiul 1 l-a luat un epigramist din Caransebeș și peste puțin timp la Caransebeș premiile 1 și 2 le-au luat 2 epigramiști din Brăila, Mihai Frunză și respective Alexandru Hanganu.
Și lumea epigramiștilor dezbate hamletian: a fi sau a nu fi o coincidență. Deoarece nu se cunosc cele 3 grupaje premiate, cred că îți dai seama că se optează în masă pentru a doua variantă, adica pt a nu fi…
Și mai apar astfel de, hai să le spunem coincidențe stranii, de parcă unele concursuri ar fi în Zona Crepusculară.
Pentru că festivalurile nu sunt transparente, impresia generală este că la Caransebeș ar trebui discutat începând cu Premiul III luat de Nicolae Bunduri, care e perceput ca Premiul I.
Așa că îl felicit pe Nicolae Bunduri, îi felicit pe Til Blidaru și Dan Căpruciu care sunt trecuți la mențiune și de asemenea îi felicit pe: venerabilul Nicolae Paul Mihail, Petre Gigea și Laurențiu Ghiță, deținătorii premiilor speciale de la Caransebeș.
Transparența la festvaluri ar putea începe imediat cu Brăila și Caransebeș. Este o obligație morală a organizatorilor să publice sau să posteze măcar grupajele de la premiul 1 Brăila și premiile 1 și 2 Caransebeș.
E vocea poporului epigramist. Și după cum știi, Vox populi, vox Dei.
E.S.
0
Eugen, nu denaturez nimic. Repet ideea din mesajul anterior: este posibil ca toate epigramele de pe podium să fie slabe, caz în care cineva nepremiat vrea să demonstreze că există grupaje mult mai bune. Se impune deci, pentru o bună comparație, publicarea tuturor epigramelor participante.
Dar hai să pornim de la propunerea ta, publicarea integrală în revista “Epigrama” numai a epigramelor premiate. După câte țin minte, de la ultimul număr al revistei au avut loc festivaluri la Bușteni, Bistrița, Slatina, București, Geoagiu, Brăila, Galați, Vaslui, Caransebeș, Tg. Jiu, Rm. Vâlcea. Nu sunt sigur de Cluj și de Vama. Nu pun la socoteală concursul de la Cercul Militar Constanța, pentru că acolo am fost eu în juriu, deci corectitudinea și competența sunt indiscutabile. :)
Un calcul foarte simplu arată că la un festival sunt cam 5-8 câștigători (sunt și festivaluri cu mult mai mulți) care au trimis câte 5-6 epigrame fiecare (la unele se trimit chiar 10). Deci, să spunem 6 ori 5 fac 30 de epigrame de-ale câștigătorilor la un concurs. Pe o pagină de revistă, încap 10-12 epigrame. Despre festivalul respectiv ar mai trebui scris câte ceva despre perioadă, organizatori, juriu, eventual o listă cu alte premii. În concluzie, ar ocupa cam 3-4 pagini doar epigramele și o scurtă informare. Înmulțește cu numărul de concursuri și vei constata că altceva nu mai are loc în revistă.
Pe lângă asta, mai sunt fabule, parodii, proze scurte, care ar trebui publicate undeva, din același motiv. Concluzie: ar trebui înființate reviste speciale pentru asta, nu utilizată revista “Epigrama”. Într-un fel, acest deziderat este pus în practică: unele concursuri publică o bună parte din epigramele participante, scoțând adevărate antologii, dar cu mare întârziere, deci nu pot fi utilizate ca materiale pentru dezbateri despre corectitudinea concursului.
Unde e punctul slab al propunerii? Te gândești doar la publicarea pe hârtie, imposibilă în timp scurt și cantități mari. După mine, singura soluție este internetul. În câțiva ani, fiecare cenaclu va avea un blog. Iată cum aș organiza eu un concurs, dacă aș avea bani și dacă toată lumea ar utiliza internetul:
- public regulamentul pe toate canalele posibile – site-uri literare, emailuri individuale și către cenacluri;
- primesc textele participante prin email, pe adresa mea; sunt unic organizator, dar nu fac parte din juriu; cu excepția mea, niciun constănțean nu este implicat, deci constănțenii pot participa la concurs;
- răspund fiecărui participant, pentru a-i confirma primirea și îi comunic numărul de concurs (nu neapărat cronologic);
- amestec epigramele și le dau și lor un număr de ordine;
- dintr-un număr oarecare de jurați posibili (epigramiști recunoscuți pentru corectitudine și competență) trag la sorți 5 nume care să facă parte din juriu; pentru a compensa imposibilitatea participării, le acord o sumă egală cu premiul III;
- trimit fiecărui jurat un fișier cu epigramele numerotate (repet, amestecate, nu grupate) și aștept să le noteze pe fiecare în parte;
- la fiecare epigramă, elimin cea mai mare și cea mai mică notă; va rezulta o medie a epigramei;
- la fiecare concurent, fac media epigramelor și creez un tabel cu numere de concurs și medii, care va sta la baza premierii;
- public pe blogul festivalului/ cenaclului: 1. lista de premianți, 2. lista nenominalizată a tuturor epigramelor participante, în ordinea numerelor de concurs ale participanților 3. tabelul nenominalizat cu toate notele juraților în ordinea numerelor de concurs.
După cum se vede, cu excepția premianților, celelalte nume sunt ascunse, pentru a evita jena unor autori. Dar fiecare concurent își poate singur da pe față numărul de concurs, pentru a arăta: “Iată, acestea sunt epigramele mele, acestea sunt notele pe care le-au primit. Eu nu sunt mulțumit de note (sau sunt), voi ce părere aveți?”
Am folosit aici toată experiența de la concursurile de pe agonia, organizate de Calimero, de la concursurile de haiku organizate de Cornel Atanasiu, dar și cea de jurat în concursurile organizate în Constanța de Aurel Lăzăroiu. Cu siguranță, sistemul poate fi îmbunătățit.
Cu toate acestea, sunt convins că vor exista în continuare cârcoteli. Hai să ne imaginăm (ipotetic, evident) că Ioan Jorz va publica integral epigramele premiate la Caransebeș. Părerea “poporului epigramist” este deja formată, datorită premierii reciproce între Brăila și Caransebeș (o coincidență bizară, de acord). Așa încât oricine citește epigramele va proceda astfel: alege cea mai slabă epigramă a lui Frunză și trage concluzia “Ce caută omul acesta pe locul I ?”. Apoi ia cea mai bună epigramă a lui Bunduri și adaugă “Iată adevăratul câștigător!”. Tu, Eugen, deja ai tras concluzia, deși nu ai citit epigramele. De ce mai ai nevoie de publicarea epigramelor?
0

Încă un reportaj bine făcut și util. Felicitări și mulțumiri!