Maria Prochipiuc

M-am găndit de dimineață la această zi, când cum 27 de ani pământul s-a răzvrătit într-o zbuciumată răsuflare , ștergându-și de pe față zidurile crescute cu sudoare și trudă, transformându-le în morminte. Un gând curat și-o lacrimă pentru ei!

1 Martie- prima zi a primăverii, ziua în care roșul se spiralează cu albul într-o colaoană a infinitului.

2 Martie - din negura pământului se luptă cu întunericul pentru a se purifica în albul imaculat al zăpezii, încerc să-i înțeleg taina, să găsesc motivația și totuși triumfal își pleacă în semn de rugăciune fruntea către pământ ( ghiocelul ).

3 Martie - Iubirea e ca un foc , dacă încerci să-l stingi există riscul ca focul să topească apa în lacrimi de suferință și vor rămâne doar scântei și aburi, tot ce poți face e să-l lași să ardă până se mistuie singur.

4 Martie - pământul își zguduie din răsputeri întunericul și aduce tristete și lacrimi, suflete acoperite de frumusețea prezentului că au fost si că vor rămâne veșnic în amintire. O lacrimă și-o floare pentru voi care ne priviți …de acolo din înalțimea albastrului.

ca sa fac lucrul acesta trebuie sa-mi restitui cele două ganduri și încercam, eu voi veni în fiecare zi cu ,,gandul\'\'

Bogdane,
dar cu gândurile mele ce-ai facut?
Ma gândeam că tu vii cu o maximă și eu cu gândul...mai vedem.

Știi ce mi-ai făcut tu? Nu știi. M-am trezit dintr-o dată mâncând colivă și ca un făcut, mi-a sărit lucrarea... fiindcă, știi... aveam de făcut o lucrare în Excel, mă aplec încerc să o caut și spre mirarea mea te descopăr pe tine cu molarul deja îmbrăcat în porțelan îl țineai așa ca pe un bibelou... Mă uit la tine și nici nu reușesc să te recunosc așa cu părul creț... nu știam că folosești șurubelnița cu mâner de ebonită.... de când vreau să-mi fac părul creț... dau fuga la magazin și mă înscriu la rate fără avans pentru o centrală Ariston. Nu apuc bine să ies din magazin, că tu ai și deschis portiera invitându-mă pe bancheta din spate, aveai deja un dosar la poliție pentru săvârșirea unui accident, dar îți lipsea motivația... Mă gândeam câte lucruri minunate mi se pot întâmpla! Încerc să te privesc în oglinda din față și din greșeală dau cu mâna peste ceas care în cădere începe să sune ca un disperat... mă caut și nu mă găsesc , fiindca abia reușeam să mai respir executînd o alergare cu masca pe figură, ca pedeapsă, că nu l-am observat pe domnul locotenent major când trecea pe trotuarul din dreapta cu șapca pe cap...

Sa inteleg ca te-ai suparat?

De ce nu ne-ar săruta soarele în fiecare dimineța, iar tu să fii jumătate de diagonală din mine , ca drumurile paralele să se unească într-un orizont arcuit ?
De ce să așteptăm până ce vânturi ne-o împleti părul în crengile copacilor și să nu devenim noi rădăcini?
De ce să te mai aștept / să-ți faci Timp când timpul este în mine?
De ce să mă descojesc aproape de amurg când verdele visează prin mine?
De ce , de ce…?
Fără aceste întrebări nu ne-ar simți cei de lângă noi că oferim mereu o primăvară veșnică.

Iți dăruiesc ca mărțișor un nou gând al meu:
Să fii gata în orice moment să te bucuri , să-ți armonizezi privirile spre lucruri și să le înfrumusețezi cu inima, sa le mângâi cu răsuflarea si să le așeze pe toate la apusul zilei ca reazem al gândurilor.
Cu mult drag, Maria

Daniel, ca de obicei ți-am primit vizita ca pe o rază de soare.
De 1 Martie primesc marțișor și barbații așa că îți dăruisec un colțișor în inima mea!

Miracolul primăverii ne cuprinde pe toți într-o neliniște a reînvierii! Îți îmbrățișez gândurile, iar cumpăna inimii se echilibrează privind albastrul cerului. Îți trimit ca marțișor îmrățișarea mea!
Doresc să ți se împlinească gândul !

Martisor ...tuturor fetelor de pe site
și ce dacă ...pot sa-mi aleg și eu unul? Mi l-am ales pe cel care îmi vine cel mai bine, agățat acolo unde spiritul se întâlnește cu mintea.
Îți mulțumesc!

Viața întreagă să ne fie o veșnică primavară!
dragă Valeria, și mă bucur ca te-am găsit în gândul zilei mele. Fiecare zi devine un AZI.
Îți agăț în colțul inimii gandul zilei de AZI!

Dana,
îți mulțumesc și eu ție , eu nu am reușit încă performanța cu imaginile.
L-am agățat pe inimă!
Te pup cu primavara pe buze!

Poti să te superi dar nu am alta soluție decât să mă las prinsă de îmbrățișarea vântului și să pot descifra linia scrisă în palmă cu cuvintele lui Dumnezeu.
O frumoasă poezie de dragoste!
Mircea a venit primăvara?

Mi-am luat cu mine Ingerul Nordului și în plecăciuni am primit ca dar al citirii Floare de Nu-ma-uita din care am sorbit albastrul și am modelat degetele pe timiditate adunata din flori ca să pot prinde sufletul într-o floare de Nu-ma-uita. Așezată undeva pe Cheia Sol am ascultat Tacerea cantecului care striga risipind vraja noptii, cu un arpegiu din care se deslușea un …TE IUBESC în Descompunere pus undeva la ferestrele raiului. Ajung într-un tărâm unde jumatatea de sange ce mai ramasese se duce undeva spre seva pamantului… prin care se re-cladeste lumea neagra .Ies din lumea aceasta neagră și Fuga in cautarea inevitabilului acolo unde rațiunea doarme dând naștere la monștri, nu- mi place lumea aceasta…considerată ca o ciudata intamplare de-a fi.
De undeva …din ape s-a născut Povestea noastra acolo unde rasaritul / face orizontul sa cada… pe marginea cubului de gheata . Am găsit Picaturi din sangele panterei în Ars expectandiumblând cu semnele de întrebare daca a ucis-o el sau fiinta era deja moarta.
Mirată fac cunoștință cu Dalila - un cântec ce nu-l știu cânta, ce se numește poate…Veselie
În orizonturi de stele un Suflet nenascut se unduia printre pietre cu zambet de narcisa asupra unui copilacolo unde zapezii vesnice asezate pe / inima lui odata din carne așteaptă să dea mugur de floare inca neconceputa / de pamantul-matca / iris de vant.

P.S. Am rămas în urmă și ziua de AZI am dedicat-o lecturii.

Andrei,
m-ai surprins cu această vizită, într-un loc aproape uitat, să înțeleg că te pregătești de Înviere?
Am o rugăminte , vreau și eu macar un poem !

Sorine, îți voi răspunde invitației, mai ales că atunci când am folosit teiul m-am gândit ce plăcut e să stai și să te ningă cu șoapte floarea de tei și să auzi chemarea mestecenilor îmbrăcați în albul miresei. Acum e o tristețe plăcută și tu m-ai perceput așa cum sunt eu. Și nu uita că Sache îmi este la fel de drag !

Daniele,oare nu ai citit răspunsul meu? Nu ai greșit cu nimic , poate e o influență , nu uita că am scris un articol referitor la Eminescu, dar sincer tu ești cel care m-ai adus în realitatea eminesciană , adică m-ai trezit și mi-ai adus bucurie , nu pleca capul fiindcă nu ai pentru ce… eu consider ca aici este un atelier de lucru și nimic nu trebuie să ne supere.

Daniel Fior si strigat soptit, știu că ești un fricos dar ai folosit niște expresii tulburătoare carne de sentiment, fara piele, crusta sau coaja,… îți mulțumesc!

P.S. Eu am un principiu , când fac lectura unui text , niciodată nu citesc comentariile decât după, nu știu dacă e bine sau nu dar în felul acesta nu mă las influențată de spusele celorlalți.

Dragă Daniel,

As incepe cu acel semn de exclamatie(exclamare) aflat dupa \"dar n-am putut\", nu mi se pare adecvata prezenta lui acolo, …poate ai dreptate, eu am dorit să pun nu unul ci trei semne și știi de ce, pentru că era o stare neașteptată, și vreau să mai știi că în momentul când am scris l-am uitat pe Eminescu , în mintea mea era doar …și promit că voi mai lucra dar nu acum - nu mai pot interveni cu nimic . Te mai aștept cu mult drag!

Madim,
Mă bucură trcerea ta pe la textul meu, eu vorbesc doar în șoapte...