Maria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
mariacyt@yahoo.com
Meriți cu prisosință
Pe textul:
„S o n e t 4 2" de Adrian Munteanu
RecomandatPe textul:
„Poezie in direct pe internet" de Bogdan Gagu
Dacă am reușit să-ți răscolesc( nu chiar rascolit )amintirile sau simplu să te fac să zâmbești – e o mare bucurie pentru mine.
La credinta si rabdare adauga: speranta si iubirea!
Cu drag,
Maria
Adrian
O! Surpriză!
Ai dreptate cu singularul, drept pentru care am purces la corectatre. Cu balansul mai vedem, e stare care în realitate nu-mi place, dar... incerc s-o exersez.
Toate bune!
Pe textul:
„Neclintită ca stânca" de Maria Prochipiuc
Sorine, dacă pâna acum această stâncă numita Maria a stat în fața destulelor furtuni si nu s-a măcinat, cred că cele spuse de Mihai Codreanu sunt în contradicție cu trăirile mele.
Este foarte frumoasaă și spusa lui Mihai Codreanu și o accept, dar în altă stare de spirit.
Îți mulțumesc, mi-ai adus bucurie!
Pe textul:
„Neclintită ca stânca" de Maria Prochipiuc
Tu de fiecare dată vii cu noutăți la scrierile mele, descoperi noi sensuri. Părerile voastre contează foarte mult pentru mine.
Vreau să știi că eu nu pot ține pasul cu tine!
Pe textul:
„Neclintită ca stânca" de Maria Prochipiuc
mieii niciodatã nu zboarã
Interesant acest ne/zbor al meilor, și chiar unde pot zbura decât în pântecele mamelor și oricât de amare sau de dulci, iarba va fi veșnic ca o renaștere.
mi-e dor de bordeiul în care
vara ne alergam visele prin fânul
proaspãt ucis ...
Îmi place mult de tot :
fânul proaspãt ucis
casa lor se mișcã prinsã în centrifuga
universului gol de sensuri și de noi
în iarba plinã de parfumul vieții
Pe textul:
„Nu vreau să zbor!" de Daniel Puia-Dumitrescu
Multumesc!
Dragul meu tu ești prea... tânar
Pentru-așa o ... frumusețe
Ce-a ajuns în iarna vieții
Neclintită ca o stâncă
Spusa ta nu se dezice
Ai valoare de simbol
C-ai umplut un loc amice
Ce putea să stea și gol
Te mai aștept, mă provoci și-mi place!
Pe textul:
„Neclintită ca stânca" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„Ploaie de septembrie" de Cristina Gagu
Frumusețea gândului tău l-am regăsit în mine!
Îți urez mult succes și inspirație!
Relizări:
Plouă cu picături mari si dense de caldarâm în ritm de pași singuratici...
…coșmar al scurgerii timpului…
Mi-e frig pe dinăuntru…
maldărul cenușiu al frunzelor rupte dintr-un vechi caiet…
… îmbrățișând cu un jalnic strgăt de adio pământul…
Un pas domol răscolește toamna din frunzele căzute și un glas abia șoptit suspină:\"septembrie\".
Se ascunde toamna în noi și suflu ei ne îneacă inima cu aduceri aminte.
Pe textul:
„Ploaie de septembrie" de Cristina Gagu
Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore
Pot doar spune:
Iartă-mă pentru durata zilei;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru fluturi;
Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi, și sâmburii pomi;
Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii,
Și fluviile mări, și mările oceane;
Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți,
Și nou născutii singurătăți, și singurătățile iubirii…
Nimic, nimic nu pot să împiedic,
Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.
Eu pot doar spune-
Iartă-mă.
Umilință ( Ana Blandiana
Pe textul:
„ Nu-ți voi fi mireasă" de Maria Prochipiuc
Tu ești lumina într-o noapte fără lună și stele, de fiecare dată pătrunzi mai departe de cuvinte, trăiești sentimentul pe care încerc cu mijloacele mele să-l aștern pe hârtie.
Nu caut nimic să improvizez, nu mă zbat pentru nimic, iau totul ca pe un dar al zilei, sunt fericită prin simplu fapt că exist, iar ce scriu sunt pure sentimente, trăiri care într-un fel sau altul și-au făcut loc printre cuvinte, unele au lăsat urme , altele...
Sunt sigură că toate acestea vor rămâne scrise într-o carte numită inimă,...ai mei , când nu voi mai fi , o vor deschide cu drag și la fel ca tine se vor regăsi poate, acolo...
Pe textul:
„ Nu-ți voi fi mireasă" de Maria Prochipiuc
Văd că l-ai postat aproape de 2 dar ziua , cred că ai adormit comentând…Gândurile tale frumoase mă fac să uit că în curând voi împleti sentimente argintii. Ghioceii au apărut de mult!
“opt întors spre infinit”… nu am ce să-ți fac, dar nu-ți pot spune misterul , trebuie sa mai insiști…
Toate gândurile adunate sub cupola luminii!
Pe textul:
„ Nu-ți voi fi mireasă" de Maria Prochipiuc
Incerc si eu:
din când în când sunt ispitit
pe vagabond în casă să-l aduc
să-l spăl, să-l ospătez
Nu cu rimă… ci gratuit
Voi raspunde pentru toate epigramele care le-ai scris lăsând un semn de apreciere.
Aș vrea să scriu și eu epigramă, dar...
Pe textul:
„vagabondul" de dumitru cioaca-genuneanu
Un gest de iubire pentru toți cei care poartă numele Sf. Gheorghe.
Mă bucur și vin și eu cu urarea de : La mulți ani!
Dragostea mea pentru toți nu o pot exprima decât cu un singur semn!
Pe textul:
„Gheorghe" de Daniel Puia-Dumitrescu
De fiecare dată, venirea ta îmi aduce multă bucurie!
Am trecut la personal fiindca așa am simtit eu, dar părerea vostră contează foarte mult pentru mine, te aștept cu propunere…
Pe textul:
„ Nu-ți voi fi mireasă" de Maria Prochipiuc
Vă aștept de fiecare data cu mult drag!
Pe textul:
„ Nu-ți voi fi mireasă" de Maria Prochipiuc
Dau acum ce se cuvine ,,cezarului\" și voi reveni cu justificările .
Pe textul:
„S o n e t 3 7" de Adrian Munteanu
RecomandatLa mulți ani !
\"Îngerul meu
Mângâind
Cu teamă
Umbra îngerului tau
Pe ziduri...\"
Pe textul:
„Apusul cel greu" de Gheorghe Aurel Pacurar
… iatã zic cum îmi amintesc deja deși el este încã pe undeva atât de aproape … Deși eu mã sunt atât de miruitul și am înainte de toate o semeațã privire cãtre înger. Apoi pașii înainte și apusul de soare curgând parcã peste toate....
Stau și mã întreb dacã mãcar atunci Bunul va da pe cineva sã mã caute de o strângere de mânã. Poate cã nu...poate cã da.
Rămân mereu întrebările, sunt atât de multe încât nu știu ce răspunsuri s-ar putea da …și uite că DA!
Pe textul:
„Apusul cel greu" de Gheorghe Aurel Pacurar
