Maria Prochipiuc

Mulțumim tuturor care ați îngăduit aici la noi... și poate nu știți dar pe lângă tort Cristina a pregătit și clătite cu flori de salcâm.

Sunt minunate !

Un dar din gândurile mele:
Câinele a vazut o fata: \"carne\" a zis, batându-și dinții. Și-și priveau părinții fata: \"floare\" au zis, plângând părinții. Și-a vazut-o un călugăr: \"bestie\" a strigat ascetul. Și-un poet văzut-a fata: \"înger \" a șoptit poetul\".
La multi ani!

Multumim tuturor celor care s-au oprit la masa noastră și s-au înfruptat din bunătățile noastre.

Si totuși... în decembrie e foarte cald!!!

Azi e doisprezece mai si, ca de obicei, incep ziua iesind cu Bella in parcul de la Patinoar. Asta noapte a plouat, copacii sunt inca uzi, iar deasupra norii nu se hotarasc sa plece. Mi-e cunoscuta imaginea pomilor verzi si a norilor alb-cenusii si, prin ei, albastrul cerului...

Totuși azi e 27 mai – dar nu mai contează, adevărul e că m-ai transpus într-o realitate, pe care doar tu știi atât de bine s-o construiești. Să scot realizările scripturistice? Nici gînd! De la cap la cap totul este perfect. Totuși... lasă și tu băutura că...

Felicitari pentru nivel!

Vad ca deja te-ai folosit de acest merit, mi-ai facut o surpriza extraordinară cu versurile, poate vom continua...

Un dar pentru amândoi:


Timpul – e cel care devine etern, uneori perceptibil, lasă urme în gând așternute prin cuvinte aurii și proiectate într-un spațiu numit OM. Uneori timpul stă pe loc, doar mintea condesează timpul în clipe de fericire, de extaz și uneori durere… Libertatea e reprezentată de timp; uneori ieșim din acest timp și ne ducem undeva spre infinit, acolo unde nu mai există nici o măsură, o întindere nesfârșită unde îți cauți entitatea numită Viață. Controlul timpului stă în mine, în tine, e o trăire inocentă, e de fapt o identificare cu universul. Pentru a ajunge la o adevărată fericire de a trăi Timpul trebuie uneori să poti ieși din el, e o încercare să pui ordine în gânduri.


Aprind o lumină pe tortul lui Aleks!!!

Și nu uita, că la majorat voi veni să-ți cânt : Laaaaaa mulțiiiii aaani... la mullllți aaaaani ! La mulți ani!

Bogdan
mă bucur că te-ai regăsit în călăuza curcubeului meu, iar pașii: ai mei ai tăi se vor găsi și regăsi doar în mers.

Andrei Ionuț
vizita ta e surprinzătoare… e draguta! daca ma saruta data viitoare?- totul e posibil, așteptăm o dată viitoare și da... Drumul a fost destul de lung pentru o poezie atat de scurta și Nu - în realitate așteptarea nu are loc degeaba, depinde ce aștepți. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și cred că sunt și sincere (te știu doar sincer).

Mae
poezia pentru mine e un tărâm al descoperii, încerc sa descopăr, îți mulțumesc de trecere!

Felicia
Stiu ca mă mai astepți un vis, fiindca în visul acesta ești și tu un suflet sensibil. Un suflet care m-a încurajat și mi-a șters lacrimile atunci când au venit de aiurea. Iti mulțumesc pentru toate. Jertfa trandafirilor s-a răsfrâns în boabe de fericire, construind alte și alte vise…

Bogdan
m-ai surprins in cantec
mi s-au transformat tamplele
si fredonez, ganditor,
balada curcubeului
te mai aștept să formăm cuvinte și să le punem pe cântec de baladă…

Departe..

de liviu gradinariu [dgartner]
2004-05-24 |
innoptam
in ganduri salbaticite
viata
pusa-n fotoliul cuvintelor
ca-ntr-o sera
pastrate in soapta insulei
nuda,fara dantele
si-mi atingea bataile pierdute
ale inimii
cu umbra plictisului
facuta sul
Viața pusă în fotoliul cuvintelor acolo unde doar bătăile inimii pierdute mai păstrează șoapte făcute sul.

cuvintele ca niste aripi stranse
gata de zbor
ma vor studia
ca uliul prada
iar acceleratia gravitationala
a sensului
o voi lasa in sfera cu vise
Cuvintele cu aripi strânse , încearcă parcă din răsputeri să te citească ( știu că mă vei contrazice) iar eu incerc să înțeleg sensul lor. Ai schimbat puțin stilul, parcă mai optimist…

O clipa m-am crezut nemuritor
la adapostul templului gandirii.
Si-am ras de tot ce-i trecator pe lumea asta...
Nu, n-am stiut ca sunt vinovat!
O clipă am crezut că am vedenii, prezența ta atât de rară e un eveniment, a trecut atâta vreme de când construiam împreună cuvinte, dar așa se întâmplă cu nemuritorii se ascund la adăpostul gândirii și de acolo doar privesc.

Crede-n minuni,
Dar cand vezi una,
Intreaba-l pe Dumnezeu,
care-i secretul savarsirii ei?
Bogdan, taina e taină și numai cei care cred în divinitate iau totul ca un dar.

Fara iubire poti trai. Cu conditia sa-ti dai inima diavolului
Fără iubire nu poți trăi!!! chiar dacă tu vii cu o completare…

Eu sunt peste tot si nicaieri.
Ma gasesti azi, m-ai simtit ieri,
Si-ai sa crezi in mine si maine.
Asa ca lasa-ti cugetul deschis
Si nu ma mai cauta...!
Frumoase sunt cuvintele tale spuse de acolo de unde își au izvorul, cel ce simte, găsește…

Fiecare dangat de clopot
ascunde-n el un oftat divin.
Cântecul clopotului ascunde în el chemări, către tine trecătorule, chiar dacă nu-i înțelegi cuvintele ascultă macar melodia.

Nu certa norii cand te ploua...
Prin apa lor tu te purifici!
Bobul de apă e binecuvântare pământului dată de cel care le cuprinde pe toate.

Daca vrei sa devii nemuritor,
Ia-ti bucata ta de pamant
si rasadeste-te adanc in el
asemeni semintei.
Partea nevazuta din tine
va dainui vesnic...
Si asta e tot ce conteaza!
Dacă ar fi fost doar atât , era pentru mine ca o binecuvântare a cuvântului pus de un nemuritor în nemurire!
Te mai aștept cu partea nevăzută din tine ca să rasădești sămânța veșniciei!

Ascunzând începuturile,
am învățat despre fiecare anotimp în parte.
Nu pricepeam de ce uneori mi se închid ochii
atât de adânc; la fiecare revenire
mutam frunzele, un ram sau două
mai la dreapta;
Orice lucru pare a avea un început, uneori dincolo de noi, alteori chiar în noi, iar alteori îl primim în dar, cu acest început pornim la drum, nu știm niciodată cum va fi drumul; poare fi anevoios, lin, încărcat de flori, alteori printre florile noastre vin unii și-ți împrăștie sîmânța răului din ei. Frumusețea cuvântului tău va reveni mereu , mai inchizi ochii, mai muți o frumză... și treci.

apoi, iarna, niciodată nu-mi mai aminteam...
auzeam doar pași strivindu-mă-n
mințile crescute pe trepte de lemn putred; până când
Ce frumos spui : mințile crescute pe trepte de lemn putred, nu uita că uneori poți găsi frumuseți ( doar în apele stătătoare cresc flori de o frumusețe rară ), totul e să știi să nu te apropii prea mult ci să privești de la distanță. Albul imaculat al iernii tale va îmbrăca în frumos urâtul.

Până când ploaia va mai șterge orice urmă din mersul meu
cu privirea apăsată în cenușă?
Eu doar încerc să calc atentă deasupra gândurilor altora,
ca nu cumva să le cuprind palmele fragede
sub nepăsarea, voită sau nevoită, a pașilor mei înlacrimați;
Nu știu dacă perceperea mea e corectă , dar așa simt eu pare ca un manifest împotriva răului, a ceva care ți-a înlăcrimat pașii, gândurile stau în frumusețea privitorului, iar ploaia va șterge cu siguranță cenușa din priviri.

prin trupurile goale uitate în pământul fără aripi
trec oameni, fără direcție, fără zbor;
cine mai știe daca vin ori dacă pleacă?!
Dezorientare totală, nu știu despre care trupuri vorbești, dar cred ca vor prinde aripi atunci când zborul lor va fi ajutat de alte și alte aripi care au zburat mereu…

Bogdan

Câteodată iubirea e intangibilă, câteodată o cauți, câteodată nu.... alteori aștepți, alteori nu...
Prin tine și prin alții ca tine care simt iubirea în starea ei perfectă, am început să simt din nou zborul, frumusețea gândurilor voastre mi-au îmbrăcat inima în lumină, lumină dătătoare de frumos… m-ați ținut în palmele voastre sa nu mi se întâmple nimic, am format acel NOI. Vă mulțumesc că existați!

Bătaia de aripi
aplaudă primăvăratic
la scenă deschisă
amăgirea boabei de vis.
Boabe de vis care pot deveni realitate, o realitate pe aripi de primăvară aplaudate la scenă deschisă.

Știi…viața ta-i doar zbatere de aripă,
o iluzie-două...
Jocul tresare și se întoarce în matcă,
omul palid și ostenit,
poposit pentr-o clipă
pe treptele dimineții,
îți aduce mesaj de departe.
M-am regăsit aici în versurile tale , viața mea mai este doar zbatere de aripă, dar nu o iluzie-două...întoarcerea în matcă chiar și a unui joc poposit pentr-o clipă / pe treptele dimineții, e faptul că existăm , o existență – realitate.

Castelan sedentar printre cronici tăcute,
aștepți ofranda gândului.
Aceste versuri parca scose din tiparul inițial le separi de celelalte, poate doar ca să te definești... este starea ta in momentul acesta - > Castelan sedentar aștepți ofranda gândului?

Ești doar un chiromant
cu ochi de carnaval venețian
insinuat printre inimi voiajoare,
schimbând libertatea
pe-un râs de copil.
Libertate schimbată pe-un râs de copil - altceva mai frumos nici nu poate fi. Bucură-te de tot ce ți se întâmplă!!!

Realizări deosebite :
amăgirea boabei de vis
viața ta-i doar zbatere de aripă
treptele dimineții
Jocul tresare și se întoarce

inimi izbucnesc izvoare printre pietre
călătoare
pasul iute de zefir le dezmiardă
în delir


Citisem poezia si la timpul respective timpul nu mi-a permis sa mă opresc îndelung asupra cuvintelor, o fac astăzi.
Pe cărări făcute de noi ajungem la izvor acolo printre pietre lumina cerului se filtrează printre crengi și dezmiardă în delir
raza de pe frumtea ta.

și pecetea de tăcere
grea ca somnul de-o părere
se deșiră
rezonant
peste clipa
de neant
Somnul se deșiră desenând jocuri de strălucire si umbră la picioarele... timpul rezonează peste clipa iar noi sau ei dezmierdau tremurarea cu ganduri de cantec și puneau pecetea de tăcere peste copacul indragostit de poezia viselor ce adie printre degetele verzi ale frunzelor.

vorba palidă și veche
poart-un zâmbet pe-o ureche
labirintul se destramă
cu un cântec
în năframă
labirintul se destramă peste niste entități care se cuprind pe ele însele în necuprinsul unui vis de dincolo de vers; vise care se regăsesc într-o realitate amețitoare… cu un cântec soarele își ascunde raza, e gelos pe ei/…

ca un ghem de lună plină
pe un creștet
de colină
are flori
la butonieră
Mugurii calzi iți mângâie chiar tristețea cea stingheră în semn de împăcare, iar tu plutești dincolo de vremuri ca un ghem de lună plină. Florile de la butonieră cuprind în căldura palmelor doua inimi reflectate în oglinda cerului într-o singura simțire a infinitului...

adunându-se-n buchete
despletitele comete
peste inimi desuete
scriu cu vraja verzi


vraja verdelui scrie sonete cu inima ei reflectandu-se in iubirea palmelor tale, apoi le aduni în buchete < /i>.

Eu am încercat să rătăcesc coclaurile necugetate între himerele descântate de luna plină pentru a sorbi din răcoarea versurilor tale.

Povestea unei povesti - cine altul decât tine putea să înțeleagă cel mai bine si să fie impresionat de cuvintele scrise aici doar cu inima, uneori tremurat, alteori prea sentimental, doar un suflet simplu și curat înțelege lumea... în care ești si tu un trecător. Te aștept să re-vii mai repede acasa!

Prima iubire este ca alfabetul din care copilul nu cunoaste inca toate literele.-De aici încerc să-ți răspund, cred că ai dreptate mult prea sentimental, dar altfel cum as putea exprima ce simt? Ai intuit bine, e vorba de inocență. Te mai aștept.

Morala lor e numai din iubire.
Nu știu să mintă și nu știu să fure.
Înconjurați de ură pot să-ndure
Potop de vorbe și de amăgire.

Am ajuns și aici la tine, destul de greu a fost drumul dar iata-mă!
Nu am fost nici în vegherea viselor , ci doar poate în mici patimi lumești și am găsit puterea să mă opresc cu suflet împăcat… ultima data parcă a fost la 50, nici măcar din 10 în 10 nu reușesc, dar …

De plecat am început a mã gândi, că de multă vreme nu ți-am mai trecut pragul, timpul a fost împotriva mea, dar acum sunt aici, mă voi mișca în salturi purtând în spinare circul poate a primului surâs, într-un sărut ritualic de tandrețe să poți scrie pe frunza galbenă de nufăr despre doruri care sa ne aminteasca că tu ai fost mare, atunci când te plimbai în credință și rosteai cuvântul mama.

tu ca om eu ca poet
tu ca poet
eu
ca om

E atâta gingășie în simțirile tale - doar un suflet curat poate simți ca un tic-tac stăpungerea sferei care nu e altceva decat viata si frumos spus: o linie născută dintr-un punct .

Ești altul aici ai devenit ,,cuminte’’, ți-am zis si alta data mereu altul... cu toții avem de învățat să privim să iubim să nu uităm să cerem să atingem să zâmbim să trăim

două suflete ce-au cutezat iubi... zâmbi... trăi...

Ultimile doua versuri mi se par ca un testament
pe foaia aceasta născută din sămânță au fost copaci ce-au retrăit săruturi
pe foaia aceasta îți aștern inima ca atunci când vom crește să ne întâlnim