Maria Elena Chindea

m-o fulgerat îngerașul!
Mulțam super de gălbioară!

în pagina mea, d-na Florina Daniela Florea. E justă observația, dar vroiam să personalizez puțin viziunea generală a omului.
Mulțumesc de apreciere și înstelare!

că v-a plăcut d-le Tego! M-am străduit să comprim discursurile ample. Câteodată mă atinge aripa îngerului, alteori doar trece prin ogradă!:)
Mulțumesc de înstelare și comentariu pertinent!

are Eugen Ionescu o cărțulie despre subiect, singurătatea mică și singurătatea mare (nu știu dacă de-acolo ai pornit discursul poetic) dar știu că după ce-am citit-o câteva luni bune mi-am tot dărâmat templele principiilor de viață, am dărâmat totul și mi-am reconsiderat poziția față de subiect! De-atunci mi-am dat seama că nu sunt niciodată cu adevărat singură, indiferent de am sau nu un bărbat alături... Singurătatea mică, da, temporar te poate stăpâni, de îi dai voie, sau poți arunca cheile așa cum ai propus! :) Mi-a plăcut felul în care ai abordat subiectul (și binecuvântare și blestem) prin acest crochiu metaforic atât de delicat!
Mulțumesc!

urarea așa cum ai trimis-o „pe mii de fețe/de lumină și boare dinspre mare”. Nu știu de am ochi frumoși, da inimă deschisă pentru minunea vieții cu siguranță am!
Mulțumesc!

și conștientizarea că din noi mușcă și lumina și întunericul, de-i pusă pe hârtie în ton serios sau parodic, este oricum un câștig. „Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...” Eu m-am conformat!:)

voi mai poposi în pagină. Îmi plac oamenii ce observă inteligent viața cu multitudinea de fațete. Bune și rele!

epigrame d-le Grigore! N-am citit până acum din colecția dvs. Mă rezumam greșit doar la poezie! Da acum o să vizitez mai des pagina dvs. pentru că m-ați convins de cât de „indispus de cât mă costă” lipsa citirii din viață și în alte vibrații și filtre!
Mulțumesc!

povestea cu cei doi lupi de pe umerii noștri (unul rău altul bun) care se luptă. Cine învinge? Cel pe care-l hrănim. Îmi place că aduci în plus vibrația regală a pisicii, detașarea ei, și esențializarea acțiunilor ei, indiferent de culoarea pe care le-o atribuim noi, chibiții! Și mesajul!
Mi-a plăcut tăietura profesionistă a imaginii!

ale unui tablou de posibilă translatare în alt univers, folosind elemente cunoscute din acesta, căci, nu-i așa, nimeni nu s-a întors să ne confirme că lumile subtile în care pătrundem prin meditație și rugăciune pot fi pictate cu „vopsele” din aceasta.
Frumos!

praful, să-i îngroape pământul cerul din ei, aproape de neiertat cum renunțăm la cei care ne-au împrumutat sângele și visele lor într-o mie de feluri, conștientizate sau nu... Dar energia lor e impregnată în dimensiunea aceasta și continuă producă ecouri în noi mult după ce ei mai sunt doar într-o poză veche. Să le onorăm contribuția la ceea ce suntem înseamnă să trăim cu ochii deschiși la conexiunile minunate cu tot ceea ce presupune că este viața în toate formele ei de manifestare, că ne simțim parte a întregului binecuvântat!
Mulțumesc Antonia!

au spus ceilalți poeți, remarc că folosești simboluri care pot avea duble semnificații atât din spectrul pozitiv cât și cel negativ, atingând ușor binecuvântările și tarele lui cu înțelegere și gingășie... Aș vrea să mă opresc doar asupra metaforei din titlu. Mâna fiind o prelungire a inimii (fetusul din pântec la 5 luni are un corp micuț cu o inimă mare, din care pornesc niște mâini mari parcă direct din inimă) acel „aproape” ar putea simboliza o capacitate scăzută de iubire, voită sau nevoită. Dar cum cu mâinile se fac binecuvântări și mantre și o mulțime de lucruri creatoare - dar și distrugeri, ucideri, etc... acel „aproape” poate cuprinde un spectru foarte variat. Așa că reducând pot ușor dubla decriptările la un „aproape” te îmbrățișez, „sau aproape” te ucid. Ce aleg??? Variabile o sumedenie. La poezia ta Antonia, e fascinant ce se petrece pe scenă, dar fabuloase-s culisele, care rămân deschise inteligenței poetice a fiecăruia, cum vrea să le interpreteze, sub ce filtru să privească imaginea...
Mulțumesc de regal!

nu m-a dus neuronu să decodez din titlu că a fost ziua ta! La mulți și înminunați ani dragă poetă, să curgă celest din tine poezia!
Obișnuită că poetul e purtătorul de cuvânt al omenirii, cu toate calitățile și tarele ei - n-am particularizat invocațiile tale! Da cred că o urare sincera chiar venită mai târziu nu strică!

mă-ntind în expozeuri ample, discursul meu poetic și interior are multe ramificații, Iulia. Așa că m-am gândit să încerc și să esențializez cât se poate simbolistica și metafora mea! Poate că măcar un pic mi-a ieșit!
Mulțumesc de comentariu și apreciere!

chibiț la ghicitori. Da socata-mi tare place, descântată de așa năzdrăvani poeți ar fi un regal pentru mine! Măcar simbolic primiți chibiți la bacaraua metaforelor???

timpuri trecute, gerunzii și infinitive strică puțin mesajul. De-l mai lucrați puțin iese ceva bun! Succes!

Nadejda este un fel de Victoria Lipan adaptată unor vremuri mult mai dure și cosmopolite, ce dezbracă realitatea de orice aură de gingășie și se manifestă ca o feminitate frustă, aproape de cazarmă. Dureroase imagini, sfâșietoare, într-o lume a războiului care se luptă cu ea însăși! Alienarea omului prins în capcana unei societăți fără valori autentice, a ghipsului și a gablonzului, totul globalizat până la neantificare. Unde să fugi să te salvezi??? Simbolic dau stea!
Superbă poezie, Enea!
Mulțumesc!

Iulia, pendulând realitate și vis, în notă sarcastică și ușor vetustă. O declarație de amor în care se simte zăduful eroinei, tandrețea în nuanțe pale...
Am citit cu un zâmbet duios invocațiile unor vremuri apuse care „ se tot duc, adâncul să-l vâneze”. Multă melancolie și o feminitate delicată degajă tablourile afective!

de puțină simplitate, chiar de aparent. Nu toți oamenii sunt în grilă intelectualistă,! Și avem nevoie să se știe că „te iubesc” înseamnă iubire - nu frustrare, nu angoase sau altceva...

acu mă lămurii de ce-i noroasă vremea de câteva zile! :)