Poezie
Un măr comestibil caut și-o grădină probabilă
„Implozie de stele”
1 min lectură·
Mediu
s-au înmulțit asediile
sub ziduri combatanții moțăie senini pe scuturi
s-au specializat în alchimia înfrângerii
câțiva mai rotofei
refugiați pe un lotus contrafăcut
își numără fugile
coastele împletite în două culori fac un duet grozav
simfonia morții de paradă bisează iar și iar
ultimul act
armuri de nisipuri îmbracă bărbații
femeile au aprins deja
câteva ruguri și-au aruncat în ape blesteme
acum își schimbă corsetele
le stau atât de bine șuvițele de păsări
zeii se privesc uimiți din ruine
picioare sparte și brațe de mucegaiuri
mulțumesc pentru ofrande
absurdul înghite hălci mari de lume
nesătul ca o harpie
îmi scot troia din vertebre
mut un grad spre un neant probabil
sextantul apocalipselor
pun visul fragil ca o îmbrățișare garant luminii
extrag din piatră forcepsul privirii
rotesc energic materia
am pus violetul ochiului pe dimensiunea înălțării
ficatul omenirii sfârtecat îndelung a otrăvit vulturul
anacronică respirație a istoriilor
refuz să mai fac striptease în vitrina canibală a vremii
destram ultimele înțelesuri din pulberi
prizonieră în mine
coasta bărbatului deșiră eternitatea
și visează
022.064
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Un măr comestibil caut și-o grădină probabilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14173772/un-mar-comestibil-caut-si-o-gradina-probabilaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCde anumite secvențe ale realității - câteodată mă calcă pe bătătură și mă revărs. Fiind un temperament coleric îi cam greu să pun capacul pe trăirile mele și limba mea ascuțită se exprimă tranșant - oricât vreau s-o îmblânzesc! M-a aruncat de multe ori în situații conflictuale. M-am resemnat! :)
Mulțumesc de interpretări și înstelare, Dragoș!
Mulțumesc de interpretări și înstelare, Dragoș!
0
Cel mai mult îmi place demitizarea din strofa a doua. De fapt, demnitarii lumii sunt ca vrăjitorii. Oamenii simpli, nepătați, artiștii dezinteresați privesc tot ce se întâmplă și încă se mai roagă să intervină Dumnezeu, să dea de pământ cu figuranții șerifi-corsari-cancelari ce mai cred că fac bine lumii prin război.