Respir păsări

poemul acesta pare a fi un buchet de aforisme
ideea este clară, observabilă: viața, traseul, trăirile trupului și ale spiritului
dar, fă a fi ceva rău, cu atât mai bine dacă dintr-un poem se pot extrage aforisme, devine filozofic mai valoros,
eu simt o lipsă de cursivitate,
poate așa ai dorit
“ mersul pe bisturiul vieții e dincolo de acrobație
un mod de-a săpa o fântână în palme
și-a planta un copac între sinapse
tâmpla înserează pe nesimțite în cuvinte
adoarme cu un ochi deschis”

“Pe drumul vieții, nu-i loc de vreo acrobație, acesta-i
precum un bisturiu
care sapă în tine;
în palme o fântână,
în sinapse loc pentru a planta copacul
lângă ele, pe nesimțite, înserează tâmpla
în cuvinte adoarme cu un ochi deschid”
am încercat să fac o legătură, pe ideea propusă,
între tâmplă (care apare acolo brusc… ai putea pune pe varianta ta “în timpul acesta tâmpla…”

e doar o sugestie, poate râmâne fix așa cum este dacă dorești acest format

ceea ce mai observ:

par două poemea
“ nu mai plătesc tribut uitării
ruga cioplește un munte pe care să-ngrop dorurile
chipurile mototolite de tristeți fără identitate
genunchii sunt altar de păsări uriașe
în care văzduhurile visează o lume
fără arșița spaimei
și urii

împart alfabetul împărtășirii la jumătate
perechile din jurul vetrei aprind focul
dezbracă ochii de umbre

cardul de credit al iubirii
dă eroare o viață”
partea asta ar fi al doilea poem

poate, cu un vers de legătură prin care să se sugereze că după
toate inciziile făcute pe drumul vieții
trupului fiindu-i pregătit (de rugă)
se întâmplă cele sugerate în partea a doua

poate:)

or mai fi păreri

zic “poate”
pentru că în timp ce dezvoltam comentariul ca urmare a impresii la prima citire
observam nuanțe ale poemului
și mă întrebam dacă cititorului nu cumva asta s-a dorit să i se ofere

mai citesc

“prind” textele pe fugă la orele astea

o zi bună!

în hiper-spațiul inimii
pentru o gură curată de gravitație

interesantă această implementare SF în poem. Dar întrebarea mea este: dat fiind c^çn hiperspaèiu se călătorește cu viteze superluminice, cum vine treaba cu gravitația? A cui gravitație? Acolo este o gravitație artificială, în mijlocul vehicolului superluminic. Deci, ar fi trebuit să puneți pentru o cură de viteză superluminică, cu trimitere la viteza gândului, la puterea imaginației, la vorbele lui Einstein despre puterea imaginației...

Deci?

Oricum, poemul are niște pasaje demențiale, acolo unde stăpâniți bine termenii.

dat fiind că în hiperspațiu

avea tastatura în fr, mama ei

după ce am citit acest poem, dar și alte poeme, am simțit că aveți un model în umbră, care vă influențează scrierea. Am început să răsfoiesc prin bagajul meu de peste 10 000 de cărți citite și mi-am dat seama că îl aveți pe René Char în sânge, într-o variantă mai hardcore... Apoi, ca să mă reconving, am căutat să recitesc niște poeme de Char, și am descoperit stilul dv. în Afară noaptea e guvernată. Culmea, poemul lui Char era înscris pe Poeții noștri de, ghici cine? Gerra Orivera.

Sper că înțelegeți acum cu cine aveți de-a face.

stănescian titlul...
Nichita avea o vorbă *respirabilă pasăre*...
Despre conţinutul textului pot spune
că m-a prins delirul aforistic...

Am citit cu plăcere!

Discursul poetei Maria Elena Chindea capătă o adâncime aș spune (oximoronic) panoramică asupra aspectelor vieții. E vorba de tentația investigării micro-,macro-, multi-versului. Pentru că eul liric trăiește acum și oricând, oricum și oriunde, prin versuri de neuitat.

Finalul este mefistofelic-faustian:

"cardul de credit al iubirii
dă eroare o viață".

interpretările tale Tego! Mie nu-mi pare că există vreun gol, vreo rupere între sinapse și tâmplă, ambele fiind simboluri ale mentalului. În ceea ce privește frângerea de la mijloc - este intenționată. Ca și în viață, nimic nu decurge liniar, drumul nostru e sinuos sau din frângeri, în funcție de testele fiecăruia și de lecția pe care o avem de învățat. Ca și al păsării, zborul ne poate purta în volute sau picaje și înălțări bruște! Suntem prinși în curenți de mare altitudine, uneori ne lăsăm purtați, alteori ne împotrivim.
Onorată de interpretările tale, Tego.Mulțumesc!

ca stare de fapt nu ca rod al imaginației, Ionuț! Chakra inimii face legătura dintre cele două identități ale noastre revelate de Iisus, primele trei ținând de identitatea pământească, ultimele trei ținând de identitatea celestă! Inima e puntea de legătură, ea manifestă energiile ambelor lumi care ne compun identitatea! Ea poate respira și în infinit și în lumesc, poate fi legată de gravitație prin misiunea luminii din noi care a ales să se întrupeze pentru a ridica vibrația materiei grosiere. Și Iisus a respirat în hiper-spațiul inimii, dar nu și-a renegat niciodată apartenența și la lumea Tatălui, la lumea infinitului, unde totul este posibil. Ceea ce noi oamenii o facem îngrozitor de des - și ne mai și mirăm de ce nu putem face multe lucruri, ne înecăm în neputințe și disperări! De ce oare l-om mai serba pe Iisus de două ori pe an dacă nu vrem să învățăm nimic din cele ce ne-a spus????! E doar o nedumerire a mea!
Mulțumesc de aplecare asupra textului și de analiză!

îți mulțumesc de comentariu. Chiar uitasem de metafora lui Nichita, de mult nu mai m-am gândit la opera lui, deși au fost niște vremuri când mă obsedau „Necuvintele” lui! Și dacă ți-am deschis apetitul către creație - e de bine! Succes!

introduc clasici în mediul online deși condiția fizică nu mă prea ajută Ionuț, dar mărturisesc că pe René Char nu-l prea cunosc. Cele câteva poeme găsite prin vreo culegere și copiate nu mă fac o cunoscătoare a lui. Consider că nu poți spune că ai vibrat măcar o secundă în spiritul lui, dacă nu ai citit măcar 50 de poeme de-ale lui - e ca și când am cunoaște doar trei litere ale alfabetului dar am pretinde că vorbim limba. Deci, dacă tu spui că scrierile mele se aseamănă cu ale lui, știi mai mult ca mine. Mie, dacă e vreo asemănare, mi se pare total întâmplătoare! O să-l caut prin anticariate - poate mă dumiresc! Mulțumesc de atenționare! Am vreo câțiva poeți a căror operă mă fascinează și cu care se poate să am niște tușe comune, nu știu dacă de formă sau substanță - dar sigur nu a fost Char. Și am introdus sute de poeți. Deci, nu știu ce să zic.

cu Ion Caraion, m-ai convins și mai tare să-l caut pe Char să-l citesc Dragoș, oți ști voi ceva ce eu nu știu. Caraion chiar mi se pare fascinant, altfel n-aș fi introdus peste o mie de texte ale lui.
Îți mulțumesc pentru scanările prin poezia mea și pentru înstelare! Recunosc că multe din trăirile mele sunt la temperaturi mari și se exprimă și în poezie. Pentru mine e o problemă curgerea lină nu cea furtunoasă, fie că vorbim de spațiul inimii fie de cel al mentalului. Cred că ține de personalitate, de ardere! Îmi place că tu intuiești ardențele chiar când reușesc să le camuflez!
Onorată de interpretări și empatie!