Poezie

Spărtură în timp

multiplu de doi cu o singură gură

1 min lectură·14 august 2020

Mediu

pentru fiecare întrebare ce mi-a fost pat de jeratic

las în urmă o piele de șarpe

un licăr semnează locul fiecărei chei lăsate să ruginească

în mușcătura de fiară a zilei oarbe

care-mi decolorează destinul pe cusătura efemerului

pentru un răspuns palpabil îmblânzesc drumurile din picioare

pot fi drepte (dacă sparg oglinzile materiei)

circulare sau elipse galactice

(dacă adunarea tuturor atingerilor va fi doar unul indiferent

câte degete am însămânțat în iluzii)

sub mască e ușor să mă rătăcesc

mai ales cu un aer care radiază toxinele eului

nu-mi pasă că la fiecare răscruce șarpele adună mănunchi urmele stelelor

din pielea mâncată de îndoieli și mă spală de oameni

până devin străvezie

întrebarea își scoate zilnic tridentul din măruntaiele gândului

uneori doare năprasnic să-mi tai pleoapele

pentru vederea adevărului unic n-am nevoie de ochi

iluminarea lasă cenușă de aripi la căpătâiul clipei amorțite

din care mi-am băut cu nesaț toate genunile

pe fundul cupei a rămas ca un zaț

doar credința

când n-o să mă mai pot desena niciunde nici cu fulgere

nici din vânturi

ușa spre mine va fi deschisă

instant

001.655

Maria Elena Chindea. “Spărtură în timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14148976/spartura-in-timp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.