Miracolul de serviciu

mi-am repetat de-atâtea ori că nu-s decât un martor inocent la propriul spectacol

să pot simți fidelitatea unei singure dimensiuni fără odihnă hrănesc lumea

din timpul meu canibal

dimineața

răstorn fluturii nopții în cafeaua cu lapte

nașterea pruncului în limbă să se petreacă fără cezariană

șterg de pe degete voluptăți ciobite de insomnii

buza să nu-și piardă memoria odată cu roua claviatura arterelor mele

trebuie ștearsă de luptătorii ninja dispuși să-și facă seppuku

ziua

mărturisirea luminii în balerinii vieții cu și fără baretă de speranță

șlefuiește vitralii în care ticăie iubiri și profilul meu se umple de octavele incantabile ale gândului

un acvariu cu pești exotici

toate culorile și rasele materiei conștiente de sine clocotesc în tușele ei

rugurile aprinse la toate încheieturile brațelor vorbesc limba universală a ierbii

darul de astăzi pentru mine

vămuit de soare se ghemuiește în umbra gleznei

pivotarea pe meridianele jocului include un concurs de frumusețe

o vioară de gheață codează timpul smuls din abis

voi face o baie de oameni

pe nara miracolului de serviciu inspir ceruri mereu în altă nuanță fără să număr vulturii

care planează

seara

umplu de vise toate formele ce mi-au furat amprentele

extrag tăcerea din buricele degetelor

(minele mele pulsatile niciodată secate)

voi dormi pe ea în fața căminului până când însingurarea

va termina de ronțăit pupilele focului

sătulă de mine

iar marea va încenușa toate măștile

pervazul ciobit al ferestrei cu monoclu de lună

se umple de licurici

răstoarnă incantații în batista zdrențuită a nopții sub care inima

penelopă vrăjită

țese din oasele noastre stelare

iubirea