Expulzat din anotimpuri

îmi vreau ochii înapoi cu sau fără dumnezeu care face ocazional pluta în ei

toate ființele și lucrurile s-au întrecut să-i liciteze

din vremurile șotronului cu îngeri

și-al pisicii totemice meșteră la tors basme în poala bunicii

am pășit în toate direcțiile

ca adn-ul meu să fie drogul eliberării de sine

pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor până n-a mai fost pământ

și nimic n-a mai îmbrăcat strai tivit de rațiune

doar noi iubiții sub scuturi ai veciilor facem infiltrații de fericiri naive fără să ne pese de artrozele zilei

și de rănile neprevăzute din genunchi

am iubit orașele fluide care și-au insinuat toxinele în păienjenișul nervurilor

dezacordul mâinilor între ghilotină și mudra iertării

a dărui și-a primi luminii mareele poate crea falii în realitate

de la gustul pâinii până la fermentația laptelui în stomacul nostru sensibil toate pot împleti furtuni

în cosițele vieții

tăblițele de pe munte sau pielea tatuată de sandaua renegaților

spulberă templele cărnii în egală măsură

în vinovăția piciorului liftat de gravitație am frământat deșerturi cu arome de zboruri

și am săpat în rocă arctică să-mi eliberez ochii

coca prezentului ne putea organiza liniștit orgii chiar și-n pălăria ciupercii atomice doar așa

pentru o validare în plus a mamei

frații și surorile putrezind în armura unui eu intoxicat de îndoială putea invoca puterea

în numele tatălui și-al fiului sub cascada unui duh atoateștiutor

cezar reformatat arunc zarurile care mi-au uscat ploile în asfințituri

mi-era foame de mine și priveam uluit cum mă scurg în atingeri

pretutindeni

nimeni nu-mi număra martirii din oase

trecătorii

și hoții de anotimpuri

uneori

supraîncărcată de abisuri

decorticam privirea din pupila în care dumnezeu făcea pluta

și-mi permiteam să adorm morțile