Poezie
Șah mat la ursită
orologiul crăpat
1 min lectură·
Mediu
am o zi proastă nu mai urc supusă și albă
pe membrana cuvântului
nu dau șah refuz să mai joc rolul pionului orb
mândria iluzorie de-a răpune regina cu al treizeci și treilea dans pe sârmă
nu mai e distractiv
mi-am prins moirele jucând cazacioc pe bara subțire a destinului meu
cum am polițe de plătit celor ce mi-au traficat visele
(înainte de închiderea bursei)
am țesut plasă hristică de prins dragonii
degetele mele herghelii de iarbă desenează cercuri voluptoase
pe sânii nopții așteptătoare
geometria cărnii cosmogonie filtrată prin clipă dezleagă șarada
duhului sacru
pe diagonală sar o căsuță absența îngheață sufletul sub mască
la masa bogaților statuile scot piesele negre din tranșeele zilei
sub pragurile lumii inițiez ritualuri păgâne
trag focurile din subpământuri vatra dintre atrii duduie de curcubeie
îngerii dau șah-mat la umbre
dumnezeu își spală tălpile murdare de ceruri
în pupila ce mă înghite
lumina ridică storurile
veșnicia clipește
023115
0
mi-a plăcut în mod special finalul
dar și intrarea este benefică întregului.
mie mi se pare că e prea îmbrăcat textul. sunt prea multe elemente care definesc același lucru.
mai trec