Maria Citona

șoapta inertă s-a rupt curbă năzuind a spirală măsoară timpul abrupt în clipe de zi siderală tac gândul în mugur foșnind în meridian spasm în timp nesigur proiectiv neeuclidian

poate n-ai zărit surâs tresărit uneori înflorit alteori gângurit poate că însorit pudic stingherit sau descumpănit ori poate umbrit doar înmugurit chiar nedumerit mai mereu

gest de candoare, puține cuvinte sorbind nerăbdare, semințe în minte... le mângâi, mă joc, bărcuțe cu vele, vâsle albe de foc, devin joc de iele... iureș în păcat trăindu-și

cânt pe palmele gândului, șoptesc cântecul vântului; privirea pierdută în mare limpezește dorul ce doare. rămân la marginea nopții, lumina m-atinge în porții, rătăcind în nuanțe,

gesturi adun, un mănunchi, în gene, contur pentru ochi; gust de la tine un zâmbet și privind, îl pictez sunet, aromă-parfum pentru gânduri, un cuvânt printre rânduri... firesc, din surâs

e gând înfășurat în panză albastră de zâmbet cântat în zare măiastră; e nuanță de drag, nedefinită culoare pe suflet pribeag, privire de floare; e dorul ce plouă și mână curgand, lumină

poate... învățăm să iubim în clipa dulce - adâncă când, fără teamă, șoptim himera fisurii în stâncă... poate... rătăcim in cuvinte zâmbete visând veșnicia, vrem să aducem aminte fiorii,

pleoape, ce-adie-a privire, iluzii imprimă, pâlpâie, pe tact de clipire, zâmbet de inimă ... un vis mi-ai dăruit, în sunet captiv, cu șoapta ta înlanțuit, în portativ... îmbrățișeaza

privire palidă de gând nu-ți spune că doare o ușa deschisă rugând în curent de favoare alegi iar să închizi adânc umbre șoptite vorbe din cărămizi dur neființei sortite zâmbetul din

pierdută-n umbră de cuvinte mă decupez clipă prin timp un zâmbet să m-aduc aminte cu un surâs în contratimp un gând ce fluturând se stinge parfum plutind peste privire răspuns timid - o cută

speram gustul privirii în amețeala sorbirii, legănând o punte între amar și lavandă. păstram ungher de suflet, pulberi de zâmbet din sărutul de-arome, strălucire de

sub pleoapă să-ți iau mâna să-i arăt drumul gândului rătăcit între frunte și tâmplă în mâna ta aud șoaptă desenată cuvânt nespus tresărirea sânului acord de inimi stinge

sărut mâna, doamnă. m-am agățat de voce privirea s-a spart, asperități au topit glezna repezită-n gestul năuc. zbaterea gândului în ochelari nepurtați la urechi: explicațiile sunt

gândurile-mi pășesc pe vârfuri... cu brațe pline de cuvinte, de imagini, de muzică, de alint, de ceartă, de glume, de răsfăț... chipul tău, ochii tăi, zâmbetul tău, privirea ta, vocea ta... dans,

amintiri despre viitor tangou ce ne-a întâmplat același pas între gânduri îmi măsor existența perpetuă întoarcere scara urcă din mine mă pierd câte puțin păstrând esența în cerul

părere de verde rătăcită stupid în colțurile caldarâmului pietrele de lângă o striveau zâmbea și învăța se mlădia să nu strivească vântul o îngenunchea dansa ridicându-se zâmbea și

un zâmbet iscă liniștea pictat in tușe de seară se vrea clipire de stea s-alunge tristețe fugară altul se plimbă în mine lumină caldă strecoară facând din flori balerine lucire plutind

jumătate de gând îmi șoptește ca ești mă privește tăcând tu taci și privești jumătatea de pas în infinit neatins nu stinge ce a rămas rămâi visul nestins jumătate din mine pictez ce

...lin cobor pleoapa, las genele să-mi mângâie gândul... îl privesc în ochi și văd lumina strălucind pentru mine... mă prind în valsul de lumină, în ritm de un-doi plutind, trei zâmbind!...

te-am strigat pe un monitor alb tăcând și mirosea ciudat a crizanteme,a frezii si a fragi urma nostalgiei vibra concentric fără umbră, fără ecou privirea umedă, zvâcnind, a ridicat

sunetele adormiră în căușul înserării... năframă de rătăciri și întrebări alunecă în ultimul foșnet de gând... pășesc, unul catre alta, un zâmbet și-un surâs tăcut... e-o clipă, un ceas, o zi, o

din albastru ai venit, strălucind și ostenit... uite,... cânt descânt, pe o aripă de vânt, cu o floare de cicoare, cu sărut și cu o boare, pentru spicul auriu, nuanțat de azuriu, din

și dacă în apusul soarelui lumina ți se închide, învață, din lumina țigării neaprinse, chemarea celuilalt către tine... roagă-ți pleoapele, deschise, să păstreze ce au primit mâinile...