șoapta inertă s-a rupt
curbă năzuind a spirală
măsoară timpul abrupt
în clipe de zi siderală
tac gândul în mugur
foșnind în meridian
spasm în timp nesigur
proiectiv neeuclidian
e primăvară
surâs de vioară
negru fremătând
susur exaltând
cânt adolescent
verde-opalescent
inocent palier
de vis în atelier
tremur în muguri
șoapte-n amurguri
ramuri alintând
roua
poate n-ai zărit
surâs tresărit
uneori înflorit
alteori gângurit
poate că însorit
pudic stingherit
sau descumpănit
ori poate umbrit
doar înmugurit
chiar nedumerit
mai mereu
gest de candoare,
puține cuvinte
sorbind nerăbdare,
semințe în minte...
le mângâi, mă joc,
bărcuțe cu vele,
vâsle albe de foc,
devin joc de iele...
iureș în păcat
trăindu-și
cânt pe palmele gândului,
șoptesc cântecul vântului;
privirea pierdută în mare
limpezește dorul ce doare.
rămân la marginea nopții,
lumina m-atinge în porții,
rătăcind în nuanțe,
gesturi adun, un mănunchi,
în gene, contur pentru ochi;
gust de la tine un zâmbet
și privind, îl pictez sunet,
aromă-parfum pentru gânduri,
un cuvânt printre rânduri...
firesc, din surâs
e gând înfășurat
în panză albastră
de zâmbet cântat
în zare măiastră;
e nuanță de drag,
nedefinită culoare
pe suflet pribeag,
privire de floare;
e dorul ce plouă
și mână curgand,
lumină
poate... învățăm să iubim
în clipa dulce - adâncă
când, fără teamă, șoptim
himera fisurii în stâncă...
poate... rătăcim in cuvinte
zâmbete visând veșnicia,
vrem să aducem aminte
fiorii,
pleoape, ce-adie-a privire,
iluzii imprimă,
pâlpâie, pe tact de clipire,
zâmbet de inimă ...
un vis mi-ai dăruit,
în sunet captiv,
cu șoapta ta înlanțuit,
în portativ...
îmbrățișeaza
privire palidă de gând
nu-ți spune că doare
o ușa deschisă rugând
în curent de favoare
alegi iar să închizi
adânc umbre șoptite
vorbe din cărămizi
dur neființei sortite
zâmbetul din
pierdută-n umbră de cuvinte
mă decupez clipă prin timp
un zâmbet să m-aduc aminte
cu un surâs în contratimp
un gând ce fluturând se stinge
parfum plutind peste privire
răspuns timid - o cută
speram
gustul privirii
în amețeala sorbirii,
legănând o punte
între amar și lavandă.
păstram
ungher de suflet,
pulberi de zâmbet
din sărutul de-arome,
strălucire de
sub pleoapă
să-ți iau mâna
să-i arăt drumul
gândului rătăcit
între frunte
și tâmplă
în mâna ta aud
șoaptă desenată
cuvânt nespus
tresărirea sânului
acord de inimi
stinge
sărut mâna, doamnă.
m-am agățat de voce
privirea s-a spart,
asperități au topit glezna
repezită-n gestul năuc.
zbaterea gândului
în ochelari nepurtați la urechi:
explicațiile sunt
gândurile-mi pășesc pe vârfuri... cu brațe pline de cuvinte, de imagini, de muzică, de alint, de ceartă, de glume, de răsfăț... chipul tău, ochii tăi, zâmbetul tău, privirea ta, vocea ta... dans,
amintiri despre viitor
tangou ce ne-a întâmplat
același pas între gânduri
îmi măsor existența
perpetuă întoarcere
scara urcă din mine
mă pierd câte puțin
păstrând esența
în cerul
părere de verde rătăcită stupid
în colțurile caldarâmului
pietrele de lângă o striveau
zâmbea și învăța
se mlădia
să nu strivească
vântul o îngenunchea
dansa ridicându-se
zâmbea și
un zâmbet iscă liniștea
pictat in tușe de seară
se vrea clipire de stea
s-alunge tristețe fugară
altul se plimbă în mine
lumină caldă strecoară
facând din flori balerine
lucire plutind
jumătate de gând
îmi șoptește ca ești
mă privește tăcând
tu taci și privești
jumătatea de pas
în infinit neatins
nu stinge ce a rămas
rămâi visul nestins
jumătate din mine
pictez ce
...lin cobor pleoapa, las genele să-mi mângâie gândul... îl privesc în ochi și văd lumina strălucind pentru mine... mă prind în valsul de lumină, în ritm de un-doi plutind, trei zâmbind!...
te-am strigat
pe un monitor alb
tăcând
și mirosea ciudat
a crizanteme,a frezii si a fragi
urma nostalgiei vibra concentric
fără umbră, fără ecou
privirea umedă, zvâcnind,
a ridicat
sunetele adormiră în căușul înserării... năframă de rătăciri și întrebări alunecă în ultimul foșnet de gând... pășesc, unul catre alta, un zâmbet și-un surâs tăcut... e-o clipă, un ceas, o zi, o
din albastru ai venit,
strălucind și ostenit...
uite,... cânt descânt,
pe o aripă de vânt,
cu o floare de cicoare,
cu sărut și cu o boare,
pentru spicul auriu,
nuanțat de azuriu,
din
și dacă în apusul soarelui
lumina ți se închide,
învață, din lumina
țigării neaprinse,
chemarea celuilalt
către tine...
roagă-ți pleoapele, deschise,
să păstreze ce au primit
mâinile...