zâmbet descânt

din albastru ai venit, strălucind și ostenit... uite,... cânt descânt, pe o aripă de vânt, cu o floare de cicoare, cu sărut și cu o boare, pentru spicul auriu, nuanțat de azuriu, din culoarea cerului, din zborul cocorului... întind mâna și culeg visul împlinit, întreg! albastru, dinspre mare, se revarsă pe cărare, către floare însorită, galbenă și fericită! privește cu simplitate, dăruind cu demnitate... verdele a invățat ce era de nesperat; nu știa că s-ar putea: zborul tău, aripa mea! ce descânt am împletit, de se-ntoarce înmiit?!