Maria Citona

zâmbind învăluie zvâcneste străluce vibrează tăceri pulsatile în îmbrațișare pâlpâind în necuvinte adânc se zbat tăceri ce dor de (a)dor

te-am strigat pe un monitor alb tăcând și mirosea ciudat a crizanteme,a frezii si a fragi urma nostalgiei vibra concentric fără umbră, fără ecou privirea umedă, zvâcnind, a ridicat

fără mâna întinsă lumina ratează cuta alinarea uită sensul vibrației din cuvinte izvorul plânge tăcerea undei stinse în ecou

o rază caldă îmbrațișează marea sărut auriu val incandescent fiori în picături iubire căuș

râd în gol de gând picuri colorați s-atingă cerul... al tău inhalez soare să respir vorbe citite săruturi surâd stări în atingeri nisipului scurs în vis nesfârșit nelocuit strig

amintiri despre viitor tangou ce ne-a întâmplat același pas între gânduri îmi măsor existența perpetuă întoarcere scara urcă din mine mă pierd câte puțin păstrând esența în cerul

privire palidă de gând nu-ți spune că doare o ușa deschisă rugând în curent de favoare alegi iar să închizi adânc umbre șoptite vorbe din cărămizi dur neființei sortite zâmbetul din

tu spui: să stau la soare eu tac tu spui: fără gând eu tac mirosul ierbii țârâie un cosaș răspuns fără întrebare irisu-mi mângâie cuta-ți efemeră în susur... și tac tu taci: în

șoapta inertă s-a rupt curbă năzuind a spirală măsoară timpul abrupt în clipe de zi siderală tac gândul în mugur foșnind în meridian spasm în timp nesigur proiectiv neeuclidian

golesc tristețe de gând prin timp coridoare neguri pustii alungând în tăcerea ce doare degete din vorbe petale mângâie flori pe covor în urma gesturilor tale pur și simplu...mi-e dor

poate n-ai zărit surâs tresărit uneori înflorit alteori gângurit poate că însorit pudic stingherit sau descumpănit ori poate umbrit doar înmugurit chiar nedumerit mai mereu

un zâmbet iscă liniștea pictat in tușe de seară se vrea clipire de stea s-alunge tristețe fugară altul se plimbă în mine lumină caldă strecoară facând din flori balerine lucire plutind

am aflat că în toate vorbele pamântului și pe buna dreptate îi zic floarea soarelui mi-a fost prezentată cu nume de răsărită stralucire asumată... și nu eram diferită din flori în

sub pleoapă să-ți iau mâna să-i arăt drumul gândului rătăcit între frunte și tâmplă în mâna ta aud șoaptă desenată cuvânt nespus tresărirea sânului acord de inimi stinge

în gerul arzând am aflat că sunt acolo în vria gândurilor pornite din partea stângă și am știut că zâmbetul se naște răspuns lacrima devine răspuns în cădere cu variante topite-n surâs.

jumătate de gând îmi șoptește ca ești mă privește tăcând tu taci și privești jumătatea de pas în infinit neatins nu stinge ce a rămas rămâi visul nestins jumătate din mine pictez ce

dacă pășesc din capătul de oră cu ochii închiși greșesc direcția și am pășit pe vârfuri un fel de pas de deux fără să aud ritmul șoapta pașilor înainte ghidați de cei

părere de verde rătăcită stupid în colțurile caldarâmului pietrele de lângă o striveau zâmbea și învăța se mlădia să nu strivească vântul o îngenunchea dansa ridicându-se zâmbea și

sunetele adormiră în căușul înserării... năframă de rătăciri și întrebări alunecă în ultimul foșnet de gând... pășesc, unul catre alta, un zâmbet și-un surâs tăcut... e-o clipă, un ceas, o zi, o

pierdută-n umbră de cuvinte mă decupez clipă prin timp un zâmbet să m-aduc aminte cu un surâs în contratimp un gând ce fluturând se stinge parfum plutind peste privire răspuns timid - o cută

toamnă în crizanteme vară pictată în frunze auriu brodat în argint adiere caldă în gutui bobițe neplânse în ciorchin împlinire în fruct semănat.

sărut mâna, doamnă. m-am agățat de voce privirea s-a spart, asperități au topit glezna repezită-n gestul năuc. zbaterea gândului în ochelari nepurtați la urechi: explicațiile sunt

zborul tău de pasăre călătoare cerc sufletului meu odihnește-l în mângâierea cutei de gând. mă-nvălui surâs de sărbătoare curcubeul pe stanga șoapte cercei săruturi pe degete așteptând.