te-am strigat
pe un monitor alb
tăcând
și mirosea ciudat
a crizanteme,a frezii si a fragi
urma nostalgiei vibra concentric
fără umbră, fără ecou
privirea umedă, zvâcnind,
a ridicat
râd în gol de gând
picuri colorați
s-atingă cerul...
al tău
inhalez soare
să respir vorbe
citite săruturi
surâd
stări în atingeri
nisipului scurs
în vis nesfârșit
nelocuit
strig
amintiri despre viitor
tangou ce ne-a întâmplat
același pas între gânduri
îmi măsor existența
perpetuă întoarcere
scara urcă din mine
mă pierd câte puțin
păstrând esența
în cerul
privire palidă de gând
nu-ți spune că doare
o ușa deschisă rugând
în curent de favoare
alegi iar să închizi
adânc umbre șoptite
vorbe din cărămizi
dur neființei sortite
zâmbetul din
tu spui: să stau
la soare
eu tac
tu spui: fără gând
eu tac mirosul ierbii
țârâie un cosaș
răspuns fără întrebare
irisu-mi mângâie
cuta-ți efemeră
în susur... și tac
tu taci:
în
e primăvară
surâs de vioară
negru fremătând
susur exaltând
cânt adolescent
verde-opalescent
inocent palier
de vis în atelier
tremur în muguri
șoapte-n amurguri
ramuri alintând
roua
șoapta inertă s-a rupt
curbă năzuind a spirală
măsoară timpul abrupt
în clipe de zi siderală
tac gândul în mugur
foșnind în meridian
spasm în timp nesigur
proiectiv neeuclidian
golesc tristețe de gând
prin timp coridoare
neguri pustii alungând
în tăcerea ce doare
degete din vorbe petale
mângâie flori pe covor
în urma gesturilor tale
pur și simplu...mi-e dor
poate n-ai zărit
surâs tresărit
uneori înflorit
alteori gângurit
poate că însorit
pudic stingherit
sau descumpănit
ori poate umbrit
doar înmugurit
chiar nedumerit
mai mereu
un zâmbet iscă liniștea
pictat in tușe de seară
se vrea clipire de stea
s-alunge tristețe fugară
altul se plimbă în mine
lumină caldă strecoară
facând din flori balerine
lucire plutind
am aflat că în toate
vorbele pamântului
și pe buna dreptate
îi zic floarea soarelui
mi-a fost prezentată
cu nume de răsărită
stralucire asumată...
și nu eram diferită
din flori în
sub pleoapă
să-ți iau mâna
să-i arăt drumul
gândului rătăcit
între frunte
și tâmplă
în mâna ta aud
șoaptă desenată
cuvânt nespus
tresărirea sânului
acord de inimi
stinge
în gerul arzând
am aflat că sunt acolo
în vria gândurilor
pornite din partea stângă
și am știut că
zâmbetul
se naște răspuns
lacrima
devine răspuns
în cădere
cu variante
topite-n surâs.
jumătate de gând
îmi șoptește ca ești
mă privește tăcând
tu taci și privești
jumătatea de pas
în infinit neatins
nu stinge ce a rămas
rămâi visul nestins
jumătate din mine
pictez ce
dacă pășesc
din capătul de oră
cu ochii închiși
greșesc direcția
și am pășit pe vârfuri
un fel de pas de deux
fără să aud ritmul
șoapta pașilor
înainte ghidați
de cei
părere de verde rătăcită stupid
în colțurile caldarâmului
pietrele de lângă o striveau
zâmbea și învăța
se mlădia
să nu strivească
vântul o îngenunchea
dansa ridicându-se
zâmbea și
sunetele adormiră în căușul înserării... năframă de rătăciri și întrebări alunecă în ultimul foșnet de gând... pășesc, unul catre alta, un zâmbet și-un surâs tăcut... e-o clipă, un ceas, o zi, o
pierdută-n umbră de cuvinte
mă decupez clipă prin timp
un zâmbet să m-aduc aminte
cu un surâs în contratimp
un gând ce fluturând se stinge
parfum plutind peste privire
răspuns timid - o cută
sărut mâna, doamnă.
m-am agățat de voce
privirea s-a spart,
asperități au topit glezna
repezită-n gestul năuc.
zbaterea gândului
în ochelari nepurtați la urechi:
explicațiile sunt
zborul tău
de pasăre călătoare
cerc sufletului meu
odihnește-l
în mângâierea
cutei de gând.
mă-nvălui
surâs de sărbătoare
curcubeul pe stanga
șoapte cercei
săruturi pe degete
așteptând.