dincolo de fereastră

sunetele adormiră în căușul înserării... năframă de rătăciri și întrebări alunecă în ultimul foșnet de gând... pășesc, unul catre alta, un zâmbet și-un surâs tăcut... e-o clipă, un ceas, o zi, o noapte, o viață... ating strălucirea... pâlpâie, ca la o comandă de un-doi-și!, oglindă-n timp de copii năstrușnici, blând ocrotit de dar și drag... mlădiindu-se, între timpul de-atunci și timpul de-acum, cale de curcubeu, împletesc arome în boarea de văl... maramă de bucurie tăcută învăluie trupul decupat în gând... lunecă ireal, răcorind umbra obrazului, ușor susținută de mâinile reci... sărut delicat pe gleznă fragilă... fiori de privire, împrumută culoarea vântului, șoptesc atingând, subtilă inocență, marama... spun ceva... nu aud-reverberează tăcere în fir de borangic... plutire de mătase ocrotind, curgând... fractalii tăcute în țesătură de gând, stropi de timp efervescent, parcurgând tăcerea, pe vârfuri, strălucind... și se făcu lumină...